miercuri, 6 mai 2009

ziua tineretului, in tinerete # 4 (si ultima)

am dormit citeva ore, ba pe niste scaune de la o terasa, ba pe plaja in adierea brizei de mai, trezite de chiotele unor baieti care se incurajau reciproc sa intre in apa rece ca ghiata. unul, care intrase in apa pina la mijloc, urla de mama focului ca i-a disparut puta, iar cei care nu credeau se puteau duce sa vada. (l-am crezut pe cuvint, mai ales ca ce baiat s-ar fi dat mare cu asa ceva in preajma unor fete, fie ele si neexperimentate ?)
am stat suficient pe plaja cit sa ne arda soarele, cel putin pe mine, care capatasem un ten numai bun de intilnire, bine asortat cu bandana rosie pe care o purtam pe cap pe vremea aia. ma uitam cu groaza "la ceas", unde ar fi trebuit sa ma intilnesc cu baiatul ala in dupa-amiaza zilei cu pricina (de fapt motivul pentru care am deturnat toata gasca spre costinesti), si ma simteam oribil la gindul ca voi aparea cu fatza aia rosie la intilnire.
seara a fost naspa rau. ma tinea toata pielea, ma bronzasem (arsesem) cu urme de bocanci si de pantaloni scurti, fatza imi ardea, baiatul ala (poreclit urgent de m.u. "patratzeaua sadica") cu gasca lui de hip-hoperi se tot fitiia pe acolo si nu prea ma baga in seama, imi raspundea mono-silabic, se tot eschiva, parca isi facuse blanc pe creier. eram foarte deprimata din cauza arsurilor de soare cit si de esecul intilnirii mele, am incercat sa ma inveselesc cu fetele, am mers pina si-ntro discoteca, "ring" parca se numea si oricit misto se facea in jurul meu, mi se facuse lehamite. ideea de-a parasi minunata statiune a tineretului catre alte destinatii gen 2 mai sau vama, a fost binevenita (si aia a fost prima si ultima data cind am fost in costinesti). oricum fetele mele asta serveau inca din copilarie si se lasasera deturnate doar pentru fun-ul situatiei.
asa ca l-am lasat naibii pe "patratzeaua sadica" (temporar doar, pt ca m-a mai bintuit prezenta lui inca vreo 2 ani de-atunci) cu camasa lui in patratele si cu hip-hoperii, si cu un autobuz de asta data am descins in 2 mai a doua zi de dimineata. ce a urmat se incadreaza in banal: dupa alta noapte nedormita, alt mers pe jos, acelasi ciine infometat, acelasi atirnat de unii si altii care ne promiteau camere pt cazare. ne-am gasit o camera decorata cu goblenuri cu ciobani asimetrici, care aveau caciuli mai mari decit picioarele, oi si ciini fabulosi (dar ce mai conta), ne-am intersectat si cu tot felul de localnici beti si irationali care se bateau cu lantul in mijlocul strazii, am vazut cum se pot minca biscuitii inmuiati in bere (nu sint buni, sa nu incercati) si cind in sfirsit am ajuns pe plaja, cit de cit linistite, au aparut din nisip cei doi roacheri descarnati de la inceputul povestii, goi cum ii facusera mumele lor ("ce bai, voi credeati ca noi rezistam sa mergem atit pe jos ?!"). la o privire scurta si scirbita, era clar ca n-ar fi avut cum sa reziste.

9 comentarii:

  1. misto povestea. ti se pare ca au trecut chiar 14 ani de atunci? Si eu am facut o groaza de tampenii la varsta aia, de care imi amintesc cu placere si majoritatea se datorau unor patratele din astea, parca a fost ieri...si cand te gandesti ca acum am ajuns sa fim numite Doamne...hehehe

    RăspundețiȘtergere
  2. Ti-am trimis pe mail ce am avut si eu din fostul tau blog pe reader .
    Incet, incet poate il poti pune la loc :)

    RăspundețiȘtergere
  3. @raluca: intr-un fel mi se pare ca a trecut muuult, in sensul ca am facut atitea de atunci...in alt fel mi se pare ca a fost ieri, vad asa de bine toate detaliile, pe unele le-am omis ca altfel nu mai terminam ever, si asa mi s-a diluat cheful de a povesti pe parcurs, cred ca se simte. a fost amuzant.
    @lala: merci mult lala

    RăspundețiȘtergere
  4. a fost de mult totusi daca ma gandesc ca intradevar copii vecinolor mei imi spun "doamna"...nu constientizez ca atare acum doi ani cand m-au sunat sa imi spuna ca se organizeaza intalnirea de 10 ani de la terminarea liceului eu am spus ca e greseala... eu terminasem mai de curand...ops...Acum cateva zile am facut 30 de ani, sunt parca alta persoana fata de ce imi amintesc ca eram atunci, de fapt nici nu imi mai amintesc multe, stiu ca sunt mai buna caci viata m-a imbogatit din multe puncte de vedere dar parca nu mai am inocenta ci tupeul de atunci din weekendul acela de pe drumul de langa sina ferata cu prietenele mele pe care credeam ca o sa le am pe viata...a.c.

    RăspundețiȘtergere
  5. merci, andra, ai reusit pina la urma :)sper sa ramii mai mult pe aici

    RăspundețiȘtergere
  6. de-as fi fost mai batranel..., atunci!nu acum.Acum sunt potrivit :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Bogdana recunosc episodul!! Doamne si simteam ca mi-au intrat sosetele in carne ...asta pe la Tuzla cand deja ne despartisem de baiatii aia curajosi si mai era in spate doar " mosul"( dom' profesor, cred ca i-am zis) care tot incerca si el, cu care o fi... sa ii faca capul mare ca poate-poate...dar nu a tinut marsului spre costinesti, mai ales ca noi cele 5 nu mai suportam conversatia ...Una din noi schiopata, cainele era stresat, apoi ring, apoi dormit pe gresie si dupa 2mai...

    RăspundețiȘtergere

LinkWithin

Blog Widget by LinkWithin