rămăşiţele zilei

mi se deschid caile

2011-11-11T17:35:00.001+02:00

de la un timp mi se intimpla lucruri bizare. intimplari surprinzatoare, la limita paranormalului, m-au urmarit mereu, insa acum parca am intrat pe tarimul intilnirilor dintre ginduri.
am visat intr-o noapte o persoana draga, care mi-a fost mentor in adolescenta, si cu care nu mai vorbisem de foarte multa vreme. in vis, ne intilnisem intimplator pe strada. a doua zi, mergind cu masina pe stradutele mele de scurtatura, am vazut-o pe un trotuar, vorbind la telefon. am tras pe dreapta si ne-am intilnit. dupa citeva zile, am intrat intr-un magazinas in graba mare, sa-mi iau un elastic de prins parul. am facut un pas in magazin si vinzatoarea mi-a indicat un raft, zicind "aici avem elasticele de par". jur ca n-am apucat sa deschid gura! zilele trecute am purtat o discutie cu cineva care (mi s-a parut?) mi-a spus pe nume cind m-a salutat: "buna, b..." pentru mine toata discutia a continuat de la premiza ca persoana in cauza ma cunostea, in timp ce eu cautam in memorie sa aflu de unde ne stim. cind ai impresia ca stii pe cineva discutia curge foarte degajat, se induce o oarecare familiaritate. ei bine, la final mi-a spus ca nu am facut cunostinta, si s-a prezentat.
concomitent, devin tot mai intransigenta si nu mai am chef sa-mi pierd energia cu birfe si şuşanele.
(postare scrisa in urma cu vreo luna, dar ce data intimplatoare mai buna de publicare sa fie decit azi 111111?)

va mai amintiti de talciocul urban ?

2011-11-11T16:25:00.005+02:00

actiunea n-a fost abandonata decit temporar, si uite ca revine in forta cu un scop nobil, acela de-a stringe niste bani pentru un copilas bolnavior. ar fi bine sa dati o tura si sa cumparati ceva, oricit de mic, pentru ca majoritatea (vinzatorilor) va dona cistigul partial sau chiar total catre aceasta cauza. vom fi si noi acolo mai pe dupa-amiaza, in calitate de vizitatori/cumparatori (sper sa gasesc niste jocuri pt 4-5 ani ca vremea asta ne tine in casa si nu prea stim ce sa mai facem ca sa ne ferim de desene animate ;).

mai multe aflati de la mamalui

mic raport de 4 ani, 4 luni si 4 zile

2011-08-06T10:55:00.008+03:00

cam 119 cm inaltime, 20 si un pic de kg, nr 30 la picior. arata ca unul de 6 ani si filosofeaza ca unul de 60. acompaniindu-si verisoara la dentist, si venind vorba de fratiori sau surioare, el se confeseaza "mami ar mai vrea sa avem un copil, insa tati nu vrea""pai poate lui tati ii esti suficient, golul lui a fost umplut de tine si nu mai simte nevoia unui alt copil" raspunde amuzata doctorita."nu stiu, eu ma mut de colo-colo, dar golul e mare." ii place enorm sa rida. ride cu pofta, face glume, joaca teatru. ma roaga sa-i spun lucruri amuzante, uneori n-am inspiratie si-l intreb daca e suficient sa-i arat un deget plimbaret: ne bufneste risul pe amindoi. vorbeste continuuuu. daca il rog sa taca putin, se supara si pune o mie de intrebari suplimentare, asa ca regret cerinta. cind se supara pe mine, imi arunca "mai rea de-atit poti sa fii?", "da, daca as fi mai rea..." si ii spun cum l-ar pedepsi o mama mai rea. cade pe ginduri, dezarmat. apoi isi cere scuze. e un copil care se face remarcat cu usurinta, si n-o spun pentru ca e al meu, ci pentru ca el este asa: prietenos, comunicativ cu adultii/necunoscutii, curios, bagacios. nu era deloc asa la 2 ani si poate nici la 3, insa a devenit. poate si gradinita a contribuit intr-o buna masura, insa si nativ este inzestrat cu o curiozitate ca de pisica. merge la aceeasi gradinita de la 1 an si 5 luni, deci aceasta este a 4-a toamna si trece abia in grupa mijlocie. cind ne-am intors din concediu, a plins citeva zile la intoarcerea la gradinita. nu vrea acolo, oricit de mult si-ar indragi educatoarea si colegii, prefera sa stea cu noi. acasa se joaca cu masinile, jucariile lui preferate. are abilitati automobilistice evidente: intoarce cartul electric din 3 miscari, parcheaza cu spatele. cind conduc, ma cicaleste: ai aprins farurile?, e prea mare viteza la stergatoare, ai luat piciorul de pe acceleratie (cind coborim un pod)? ai lasat-o in viteza? construieste din imaginatie piese complicate si simetrice din lego, se joaca in curte cu ciinele sau la nisipar, s-ar uita numai la desene trintit cu fundul in sus pe canapea. ii lipseste compania unui copil de virsta lui. nu-i plac constringerile creative: nu-i place sa faca puzzle, nu-i place sa faca exercitii dintr-o carte pentru copii de 3-4 ani, nu-i place sa deseneze, picteaza citeodata dar numai lucrari abstracte, cu pasta groasa de acrilic. presimt ca vom avea probleme mari de adaptare la scoala. ii povestesc ca o colega de-a lui de la gradinita va trece in toamna la grupa mare pentru ca vrea sa intre cu un an mai devreme la scoala. remarca lui a fost "dar ce crede ea, ca e asa distractiv la scoala? ea nu stie ca are lectii?". ii place muzica: danseaza, se agita dupa o coregrafie proprie, cinta imaginar la tobe si la chitara, e rocker. fredoneaza melodiile auzite in masina, le recunosti. cind il intreaba cineva de ce si-a lasat plete ca fetele, nu mai spune ca e rocker, cum facea la inceput, ci spune "sa-mi tina de cald la iarna". nu l-am invatat eu, insa s-a prins ca o gluma inchide mai repede gura oamenilor. cind mergem undeva, nu vrea sa-si ia ochelarii pentru ca s-a saturat ca lumea sa-i spuna ca seamana cu Harry Potter. are un simt al ridicolului iesit din comun, si preferinte clare la imbracaminte si incaltaminte, combinate cu o incapatinare feroce. daca e in vizita si s-a udat pe bluza, refuza sa poarte orice bluza ii ofera gazda. daca nu ii place forma unor nastruri de la o camasa, va refuza s-o poarte si a zecea oara, in ciuda oricaror argumente din partea mea. observa detaliile intr-o clipa, cind descrie o persoana sau un obiect tine cont de lucruri care le-ar scapa adultilor: "era baiatul acela cu tricou cu schelet"...e atent la mine, cu ce ma imbrac, cum imi prind parul. " imi plac cerceii tai, bogdana! sau imi plac "unghilele" tale de la picioare, ti-ai dat cu lac? e blind cu bebelusii si cu animalele, insa isi apara jucariile in conflicte cu copii mai marisori. trage, impinge, riposteaza. uneori e rau, loveste. la culcare ii citim/spunem povesti, e incintat de carti. povestea dureaza 15-20 minute, si intrebarile complementare tot pe atit. seara doarme in continuare cu paturica lui de bebelus, o caram peste tot. citeodata se frichineste in toate partile si spune ca nu poate sa doarma: va iubesc prea mult, nu vreau sa ma "despartesc" de voi niciodata. vreau sa fiu mereu mic, nu vreau sa devin adult.

5 ani pe altarul casniciei

2011-06-24T10:12:00.007+03:00

a mai trecut un an de cind ne-am luat cu pirostrii, nași si tot tacimul. n-o sa uit niciodata agitatia zilei de 24 iunie 2006, cind am bifat si "primaria" si "biserica" in aceeasi zi, apoi petrecerea cu haosul ei aferent de zeci de pupaturi si ciocnituri de pahare... ma trec fiori, prea multa organizare si prea multe conventii sociale intr-o singura zi. desi lumea spune ca am avut o nunta frumoasa, desi am avut ocazia unica sa ajung in clubul bamboo, fiind rapita si dusa acolo, n-as mai face. deseori ii spun sotului, in gluma, ca n-o sa ma despart de el pentru ca nu mai vreau sa ma marit inca o data. alteori, tot in gluma, ii spun ca imi luam talpasita de mult daca nu era petru. deseori vorbim despre cine pe cine paraseste, cine ce/citi iubiti are, la masa cu prietenii, spre stupoarea lor. ne da mina sa glumim cu astfel de lucruri, sintem total relaxati pentru ca stim ca avem ceva unic impreuna, si nu doar copilul sau un credit ipotecar. relatia noastra a inceput in urma cu 9 ani atit de frumos, apoi oribil, a continuat ciudat si promiscuu, iar apoi s-a asezat numai bine in albia ei, ca potrivita cu mina. nu va ginditi ca dupa atitia ani impreuna am ajuns sa ne cunostem atit de bine incit ne-am plictisit. nici pe departe, mai sint inca atitea de aflat, plus ca fiecare devine altul odata cu trecerea timpului. cu toata rutina unei familii, nimic nu ramine la fel, cel putin cind e vorba de copii. nu stiu cum ar fi fost relatia noastra fara petru: mai buna, mai rea, habar n-am. o vorba de duh zice ca prietenia inseamna o minte cu 2 trupuri. de acord. altfel, tot ce-am spus anul trecut ramine valabil. cu diferenta ca anul acesta sarbatorim nunta de lemn.

arta si/sau terapie

2011-06-16T09:44:00.015+03:00

spuneam ca s-au strins ceva noutati remarcabile. una dintre ele e cursul meu de arte vizuale pentru copii, pe care am inceput sa-l tin de vreo luna la o casa de creatie. la vreun an dupa ce am nascut, proaspata descoperita vocatie de mama a atras dupa ea si o valenta pedagogica si am simtit, pe linga nevoia sa incep sa impartasesc si celorlalti ce-am invatat, dorinta de a petrece mai mult timp in preajma copiilor.
m-am oferit sa tin cursuri la gradinita la petru, insa era deja cineva angajat pentru arte plastice, am mai incercat la vreo doua gradinite particulare prin recomandari insa nu s-a concretizat nimic (nici nu puteam sa insist pentru ca nu aveam experienta, de unde? eternul cerc vicios al lipsei de experienta atasata la cv - toti o cer, dar nu vrea nimeni sa te ajute s-o obtii). insa multumita unei persoane iesita din comun, care a vazut in spatele "lipsei mele de experienta", am primit aceasta sansa.

copiii "mei" au in medie intre 5 si 8 ani, uneori am avut si de 3, si de 9, si de 34 de ani :) cursul mi se pare un lucru extraordinar, cel putin pentru mine, pentru ca mi-a adus cu totul altceva, ma duce in cu totul alta directie. lumea pe care incerc eu sa o trezesc in copii trebuie sa functioneze aproape terapeutic. nu ma asteptam la asta. ma asteptam sa-i ajut pe copii "sa vada", sa canalizez niste talente, sa le ofer niste informatii. insa, de la curs la curs mi-e tot mai clar ca multi dintre ei au probleme, blocaje, frici, angoase. eu nu am nicio pregatire in sensul acesta. pentru partea artistica ma documentez dupa autori americani, francezi si romani, fac apel la memorie amintindu-mi de metodele profesorilor mei, insa la ce tine de psihologie ma bazez deocamdata doar pe intuitie, fler si atentie. si ca de obicei, multa rabdare. nu pot sa ma fac ca nu oberv cind cineva nu foloseste alta culoare de pe paleta pina n-o termina pe prima, cind cineva incepe sa plinga pentru ca a gresit putin semnatura sau cind in loc de natura statica de pe masa cineva deseneaza niste patratele minuscule. nu vreau sa-i uniformizez, dimpotriva, insa vreau sa fie ei. deocamdata ei nu sint ei, cu citeva mici exceptii. pe de alta parte, mai sint si parintii. generalizez putin, pentru ca ma grabesc: in general parintii vor performante si vor sa vada pe ce dau banii. ca sa fie ei fericiti si multumiti si sa-i lase pe copii in continuare la curs, in mintea lor odraslele trebuie sa prezinte o evolutie rapida, nu? ori asta nu se poate (tinind cont ca exista blocaje de tipul celor de mai sus), decit cu interventia "mâinii" mele in lucrarile lor. ceea ce nu fac. dar cum sa fac sa deschid mintile si parintilor? cum sa le cer rabdare? pot sa le promit ca ies artisti din ei? pot sa le spun ca copiii lor n-au incredere in ei insisi? dupa 3 cursuri, o mama m-a intrebat daca eu cred ca fetele ei au talent, iar un tata (care stia el cum se face, ca invatase si el cindva) mi-a spus ca ar fi bine s-o invatam pe copila sa puna culori deschise sus si inchise joc, si nu invers, cum face ea, cerul cu negru, auzi! saraca fetita despre care cred, dupa cum ma priveste, ca nici nu intelege ce vorbesc.
cu toate ca sint destul de stoarsa cind ajung acasa dupa cele 2-3 ore in compania studentilor mei, imi place mult ce fac si mi-as dori sa tin astfel de cursuri mai des decit o data pe saptamina. mi-a promis cineva si niste carti (se aude pina-n thassos ?;) sa incep sa ma informez putin despre ce inseamna art therapy pentru ca mi-as dori, sincer, sa pot sa ajut mai mult daca e nevoie.

citatul zilei

2011-06-16T09:42:00.001+03:00

pe bara din dreapta: "my motto - sans limits" Isadora Duncan

sa scrii pe blog, ca exercitiu

2011-06-07T16:07:00.004+03:00

sau cum spunea un prieten: "ceea ce era o relaxare, a devenit o corvoada", referindu-se la socializarea in mediul virtual. pentru unii dintre bloggeri (in categoria carora nu ma integrez), scrisul pe blog devine in timp un fel de raport, o consemnare de voie-nevoie pentru a mentine divertismentul treaz si a umple timpul de cafea vizitatorilor fideli. cum nu ma laud cu nu stiu ce trafic, si nefacind nimic in sensul acesta (cum ar fi schimb de linkuri sau autopromovare indracita pe alte bloguri prin postare asidua de comentarii) absenta mea din blogosfera in ultimele (fix!) 2 luni nu cred ca a cutremurat pe cineva, asa ca nu am nicio constringere in a spune ca singurul motiv pentru care nu vreau totusi sa renunt sa scriu pe blog este memoria mea si incercarea de a recupera anumite lucruri care se pierd in stiva, intra in malaxor, fara posibilitatea de-a mai iesi intregi si nealterate de acolo. relatiile care s-au creat aici in mare parte s-au mutat pe facebook, din fericire cele mai importante s-au concretizat in viata reala, asa ca bloggingul, in ceea ce ma priveste, nu mai e o necesitate sociala.
pentru ca am luat o pauza asa mare (cam cea mai mare cred, in anii acestia de cind ma dau in web 2.0), imi trebuie un timp sa reintru in rutina fireasca si onesta de-a relata trairi si intimplari intre 2 drumuri (credeti-ma, au fost multe intimplari si noutati in perioada asta). dar e ok. acum fug sa-mi iau copilul de la gradinita.

zona crepusculara

2011-04-07T00:15:00.010+03:00

odiseea intimplarilor absurde continua, probabil dl. Eugene ar fi gasit traiul in mediul nostru rural subiect de inspiratie. asta-seara, chiar dupa ce terminasem baita copilului si ne pregateam de citit urmatorul capitol din Habarnam inainte de culcare, s-a auzit o masina plecind in tromba de pe loc, apoi un zgomot puternic concomitent cu o pana de curent. am aflat ulterior ca un biped beat muci a luat o masina care nu era a lui si vrind sa ocoleasca un stilp, s-a infipt cu ea in tabloul nostru electric, dupa care a esuat intr-un sant. surprins imediat pe strada de niste vecini si luat la intrebari, idiotul s-a justificat impleticindu-se ca a auzit pe cineva plecind cu masina lui nea' Ion si a fugit sa-l prinda pe infractor, doar ca acesta a parasit locul accidentului. dupa care a disparut in noapte. iarasi politie, ancheta, vecini, poze, declaratii. e trecut de 12 noaptea, e bezna, sotul a plecat la sectie sa declare ce stie, si singurul lucru la care ma pot gindi este ca daca as fi conspiracy-freak cu siguranta as crede ca ruralii s-au aliat sa ne izgoneasca inapoi in oras, unde ne e locul.
l.e. o veste buna: sunati insistent, astazi s-au mobilizat cei de la electrica si au rezolvat temporar problema alimentarii in gospodarie cu c.e. (pina miine, zic ei, cind reparatia va fi definitiva) si alta veste buna, din categoria "bine ca n-a fost mai rau": la 2m de panoul electric se afla panoul de gaz. lucru care ma face sa ma intreb asupra sigurantei instalatiilor de acest tip, cu panoul pe strada, expus oricaror accidente.

flacari in casa "diavolului"

2011-03-27T18:57:00.008+02:00

vineri-noapte am avut parte de adevarata experienta 6D, iar filmul a fost un thriller cu accente horror care mi-a provocat mai multa groaza decit seria "casa diavolului", care umplea sufrageria cu amici de-ai surorilor in anii '90, cind se faceau nopti de vizionari de filme pe vhs.

pe la 1.30 am sotul mi-a soptit ceva, dupa care a disparut din dormitor. fiind in prima faza de somn, nu l-am distins de visul meu deja agitat, insa el a revenit si s-a asigurat ca am inteles. ai auzit ce ti-am spus? ma duc afara pentru ca cineva a incendiat casa lui c. am sarit din pat imediat si atunci mi-am dat seama ca huruitul pe care il auzeam eu in vis provenea de fapt de afara, unde deja erau 2 masini de pompieri.

[sa prezint un pic contextul, c. este un personaj al carui nume n-are ce sa caute aici (de fapt e o porecla pe care o foloseste toata lumea, numele nu-l stiu) din cauza numeroaselor neplaceri pe care le-am avut cu el in acesti ani de cind locuim la tara. in ultima jumatate de an sau mai bine am dat-o oarecum la pace, promitindu-ne (pina la urmatoarea betie, deseori finalizata cu injuraturi urlate si sticle sparte) ca va fi un vecin bun. de la el l-am adoptat si pe oz, pe care a recunoscut si singur ca nu-l poate ingriji. de citeva luni c. a disparut complet din zona, asa ca existenta lui nu ne-a mai afectat chiar deloc. fiind destul de dubios, infractor si jailer mai toata viata, am zis ca mai devreme sau mai tirziu se va intoarce unde ii este locul. cind ne-am mutat nu stiam ca va trebui sa vietuim gard in gard cu acest individ, va dati seama. in acel moment in casa batrineasca de linga noi locuia familia lui, sora si mama, locul era saracacios dar destul de ingrijit, fara pretentii, o gospodarie tipica de la tara, cu gradina, porc si restul (atunci porcul ni se parea principalul inconvenient). eliberat conditionat la vreo citeva luni dupa mutarea noastra aici, casa i-a fost cedata de sora care si-a luat familia si s-a mutat in alt sat, unde isi cumparase o alta locuinta cu banii obtinuti din vinzarea terenului de linga casa lor, pe care btw a fost construit si duplexul in care locuim.]

sa te trezesti nauc in miez de noapte, sa te duci la geam si sa vezi si sa auzi la 15 m distanta o casa arzind si pompieri in actiune de jur imprejurul ei, catarati pe scari, strigind grav unii la altii, zdrobind cu securea bucati de acoperis, decopertind pe alocuri pentru a lasa cale libera jeturilor de apa, testind suprafetele de acces, e un tablou destul de sinistru. dar tu erai o curajoasa, mi-a spus sotul, mai tirziu, cind i-am marturisit ca mi-a fost frica. stiu, oamenii trec prin razboaie si accidente oribile chiar in acest moment, insa pentru experienta mea si teama mea de foc dintotdeauna, mi-a fost de ajuns.

poate ca luna-nebuna, singura responsabila pentru amplificarea spaimelor noastre nocturne, poate instinctul meu matern stiind ca dormitorul copilului e cel mai aproape de locul cu pricina, poate instinctul de supravietuire pur si simplu, nu mi-am dat seama cind m-a apucat acea stare de groaza ametitoare combinata cu frisoane si un urias val de greata care m-a zguduit cu totul. mi-am revenit destul de repede, ce bine. insa de cite ori privesc ramasitele arse ale casei ma incearca o gheara in stomac.

ma gindeam ca e aiurea sa stau sa privesc de la geam, dar prea mare lucru nu puteam sa fac. am incercat sa ma intind pe canapea in camera la petru (care slava domnului, a dormit tot timpul, nici nu banuieste ce s-a intimplat) dar nu aveam stare sa stau intinsa. asa ca ma plimbam prin dormitoare si din cind in cind mai aruncam un ochi pe geam. dupa un timp s-a intors si sotul si am urmarit impreuna finalul actiunii. dupa 3 am pompierii au strins, si chiar dupa ce s-au urcat in masina sa plece, ceva sau cineva i-a intors din loc, si au mai cercetat o data casa dar si curtea cu toate magaziile, au scos iarasi scarile si securea si furtunul si au mai aruncat un jet de apa peste smoala care inca fumega.

a doua zi de dimineata, a venit sora lui c. si a inceput, singura, sa adune lemnele arse si bucatile de obiecte ravasite de jur imprejur. la un moment dat si-a luat o pauza, asezata direct pe pamint, sub o masa scoasa in curte, unde a stat mult timp. dupa-amiaza, dupa ce a scos ce mai era in casa si a facut trei gramezi, una de lemne, alta de caramizi si alta de crengi rupte, si dupa ce a dus tot gunoiul in fundul curtii, a aparut si c. vizibil socat, cu o plasa in mina, intra si iesea din casa, fara rost, murmurind ceva, sub tirul de intrebari al sora-sii. ma asteptam sa inceapa sa urle, sa trinteasca si sa ne injure pe toti, asa cum i-ar fi stat in obicei, insa n-am auzit absolut nimic. nicio urma de empatie sau mila, e un om care a facut destul rau, dar nici nu-l judec eu.

ma asteptam sa apara curind ceva politisti, sa puna intrebari, sa bifeze o minima ancheta. nimic.

a doua zi seara, petru trage de mine sa ne jucam cu masinile. haide mami, eu sint cu masina de pompieri si tu cu jeep-ul. ne prefacem ca a avut loc un incendiu, te roooog. eu si sotul am schimbat priviri bulbucate. omg, ce potriveala! ne jucam, dar fara incendii, te roaga mama.

in magazin

2011-03-19T19:05:00.005+02:00

cu copilul, bine amplasat in imensul cos pe roti. inghesui necesarele cuparaturi pe unde pot si fac ture, cind deodata, in gura mare, el imi atrage atentia:
- mami, la tine in cos de ce nu e ordine ca la doamna aceea?
trag cu ochiul catre doamna aceea, care bineinteles ca a auzit discutia, si observ cumparaturile ordonate in ordinea culegerii lor de pe rafturi.
copilul continua:
- la tine de ce sint toate claie peste claie?

ca sa ai tu loc, puisor... :)

Arhive promemoria mea

2011-03-10T13:01:00.005+02:00

poate unele persoane dintre cele care ma viziteaza "au prins" blogul vechi, kidrullz, cel pe care google mi l-a sters in 2009 c-asa a vrut muschiul lui. prin amabilitatea unor fete dragute, am recuperat atunci o buna parte din postarile citite de ele intre timp (si arhivate by default) in google reader, texte pe care ele mi le-au trimis atunci si pe care voi incepe sa le re-postez (mai bune, mai slabe, mai mult sau mai putin amuzante, dar toate parte din mine atunci), cu tag-ul de arhiva blog vechi. asa voi aduce pe blog o parte din missed steps ai primilor ani cu petru si ai acomodarii mele cu ipostaze parintesti.
iata ce scriam in urma cu 2 ani:

Mar 12, 2009 8:11 PM
gesturi mici
from KIDRULLZ by bp

eram azi intr-una din parcarile de la serviciu, ma indreptam spre masina, copilul meu mergea pe linga mine: obosit, nervos, racit, flamind, mozolit pe miini cu banana, flendurea dintr-o mina in alta un servetel pe care i-l daduse tati. il urmaream cu coada ochiului in timp ce bagam rucsacele in masina. si atunci a facut gestul acela minuscul care te face mindru, lucrul acela micut care te face sa speri intr-o sansa pentru omenire: copilul meu de 1 an si 11 luni a aruncat din proprie initiativa servetelul motolit de minutele lui cu iz de banana, la cosul de gunoi metalic, infipt in pamint la vreo 2 metri de masina mea. imi venea sa strig in gura mare: e al meu si nu i-am spus eu sa faca asta!
de citeva luni petru arunca gunoi la cos si acasa, culege cu degetelele lui mici cite o firmitura (pe care de cele mai multe ori o scapa pina ajunge in bucatarie), deschide usita de sub chiuveta, apasa cu piciorusul pe pedala, ridica capacul si arunca ce considera a fi gunoi.
cum de si-a dat el seama ca acela e un cos de gunoi outdoor? tinind cont de faptul ca noi nu mergem in parc sau pe jos, prin oras. fiind mai mereu pe drumuri, oare se pune faptul ca eu ii claxonez lung pe nesimtitii care arunca gunoi din masina in mers ?

despre tico, numai de bine

2011-03-03T18:33:00.004+02:00

o masina scoasa din service se comporta ca un om proaspat intors din spital. cu tot corpul rascolit, deprimat si incercat de dureri noi, posesor uneori si de vreo ustensila chirurgicala uitata printre maruntaie. cu vreo luna in urma m-am dus sa-mi schimb ambreiajul cu tot pedalierul (literalmente ambreiajul se incrucisa cu frina, nu ma intrebati cum am ajuns acasa) si toba. a doua zi dupa venirea acasa, stopurile de frina ramineau mereu aprinse. a treia zi, frisona rau la ralanti. apoi nu se mai inchidea portbagajul, iar mai nou mi-a crescut consumul (probabil pierde benzina pe undeva). fara nicio legatura, ieri am constatat ca magazinul de piese daewoo nu mai exista. btw, am primit drept martisor de la sot un filtru de benzina. lucky me!

esente, arome, senzatii

2011-02-24T14:30:00.006+02:00

hi! my name is doityourselfallhomehandmadeartcraftfoodbeauty.
fiind mereu o "naturalista" in privinta consumabilelor importante ale vietii (macar ca intentie, daca din comoditate mi-a fost in general mai simplu sa apelez la produse de supermarket sau farmacie), recentul val bio/eco/organic al ultimilor ani m-a prins cu bratele deschise si pe mine. incetisor, dar sigur schimb rind pe rind provenienta produselor, si nu pentru ca acum m-a luat si pe mine moda, ci pentru ca acum e mai simplu sa gasesti anumite produse, iar preturile nu mai sint asa de prohibitive. ce ma bucura foarte tare este ca acum se gaseste si materie prima si o sa ma auziti, ca miine, ca ma apuc si eu sa fac creme si lotiuni. pina atunci, comand pe net si va recomand din suflet Herbine (ii gasiti magazinul pe breslo.ro), este o fata cucuiata din Cluj care face dermo-cosmeticale cu mult drag (si despre care s-a mai scris si aici). nu va pot spune ce mirosuri degaja cutiuta cu surprize in care mi-a trimis Amy comanda, si cum ne bagam toti nasul in ea cind treceam pe acolo, inclusiv pisica:) am incercat mai multe produse si le recomand pe toate, top of the top fiind crema de miini (care este balsam pt miinile mele mereu uscate). desigur mai sint si alti producatori, alte magazine. mie imi place enorm ideea ca poti sa-ti faci si tu acasa cosmeticele, detergentii (cu nucile de sapun pe care le lauda Raluca atit de des - eu nu am inca o parere, nu le-am testat decit putin) la fel cum iti prepari mincarea sau conservele de iarna. asa ca va rog sa mai renuntati la branduri cu parabeni si sa va aruncati un ochi pe net la produse de genul asta si sa incurajati micii producatori, ei sigur nu exploateaza muncitori in china. macar! (pauza, ma duc sa-mi mai dau cu crema pe miini) tot din categoria doityourself mentionez o premiera, prima tava cu briose (ma rog, 2 a cite 6). cum febra brioselor a cuprins tot bucurestiul, cu greu am gasit tavi de calitate, asa ca in maxima frustrare am facut zilele trecute "briosa turnata" intr-o tava obisnuita. s-a mincat, dar n-a fost chiar un succes, asa ca trebuia musai sa fac unele in forme cit mai repede, sa-mi spal pacatul. si mi l-am spalat cu niste briose panettone, umplute cu nuci, migdale, rahat si ciocolata. au iesit nesperat de bune, avind in vedere ca dispozitia mea nu e cea mai optimista zilele astea, chinuita de o laringo-faringita care nu ma lasa sa dorm de citeva nopti. si asa, printre tot felul de remedii naturiste de plafar, cum altfel, a trebuit sa intru si-ntr-o farmacie unde am dat peste cutiuta verde magica, intrebind de ea intr-o doara, mai mult in gluma. nu e magica pentru ca m-ar fi vindecat, nici vorba, micutele conuri verzulii nici nu mi se mai par asa mentolate ca acum mai bine de 20 de ani (cum larg s-a dezbatut si pe FB la postarea imaginii cu pricina), ci pentru ca am gustat o bucatica de copilarie. incercati sentimentul daca aveti chef, sa vedeti cum, prin intermediul papilelor, va intoarceti in timp.

de la "de ce" la "cum" la 3 ani si 10 luni

2011-02-18T20:11:00.009+02:00

primul "de che" l-a articulat la 2 ani si 2 luni si de atunci nu s-a mai oprit. intrebarile au devenit tot mai coerente, pe masura ce-i evolua limbajul, curiozitatile tot mai mari, pas in pas cu vocabularul, nevoia de a sti tot mai auto-impusa, odata cu virsta. in ultima vreme am remarcat ca nu mai e atit de interesant sa afle "de ce", ci "cum".

cum se nasc copiii ?

vreau sa vad cum creste un copil.

cum arata casele vechi ?

cum se poate rupe o masina (de politie) in doua ?

si aseara, chiar inainte de culcare: cum imbatrinesc oamenii ?

nu-i deloc de ris. cine are copii (ajunsi la virsa sa-si dea seama de asta) stie cat sint de intristati de ideea ca parintii lor imbatrinesc. si la fel si noi. mami, nu vreau sa ajungi babuta! am auzit nu o data. si cred ca si voi.

sa ne mai inveselim, un bonus cu alte vorbe de duh recente:

el: stii de ce nu trebuie sa lasi toata ziua luminile aprinse?

eu: de ce?

el: pentru ca mor copacii. cad.

mami, daca acoperi cu garnier (si inca un nume neinteligibil) acoperi firele albe!

dar ce-mi trebuie mie? eu am fire albe?

nu, pentru cind imbatrinesti (vesel ca a gasit solutia). si tati, poti sa-ti dai si tu cu garnier. dar sa-ti iei de baieti!

sint putin dezamagit.

de ce?

pentru ca paturica nu e albastra.

mă fâții.

mami, o plac foarte mult pe hana (pisica). si ea ma place.

hahaaa! ride cu putere si apoi explica: mi-a venit risul doar asa din git, fara motiv. ride in continuare.

mami, vrei sa ne jucam ?

da.

cu masinutele?

da.

uau, acum esti si tu mai activa!

de ce nu cadem daca pamintul se invirte? daca vine strada noastra in josul planetei, se dezlipeste si cade ?

nu mai stilceste cuvintele, demult. si totusi uneori mai scapa cite unul

văpaștie=prăpastie

vapiron=ferryboat

iata cum s-a "gatit" in masina, cu niste ochelari de soare de-ai mei de rezerva, aruncati pe bancheta din spate. apoi mi-a zis sa-i fac o poza, sa se vada si el cum arata :)

ultima saptamina a anului

2011-01-17T01:15:00.004+02:00

nu stiu la voi, dar la mine, facindu-mi acum o lista de to do-uri pt saptamina care tocmai a inceput, lucrurile se prezinta turbulent si nu se lasa deloc ordonate. e absurd, nu stiu cum de s-au inghesuit asa toate, unele aminate, altele la termenul lor, vine sfirsitul lumii la finalul acestei saptamini? o fi asta ultima mea saptamina din anul nr. 31, dar totusi. pe linga deadline-ul obisnuit de job, miercuri predare si treaba cu alergatura aferenta, mai exista: 3 vizite la 3 doctori diferiti (chestii curente), o serie de conferinte de miercuri pina simbata, o intilnire cu v. aminata de sapt trecuta, alta intilnire cu d. si s. programata, un drum undeva, o programare la cosmetica, alta programare in alta parte, alt deadline la un material de predat cuiva care vine in tara marti, inca o intilnire cu mai multe persoane, c'mon. si cine stie ce mai aduce si factorul neprevazut, legiferat de mult in tara mea. sa vad ce pot sa tai, ce sa arunc si ce sa amin, si nu-mi vine decit sa spun:

discutii libere, undeva intre 3 si 4 ani

2011-01-10T12:32:00.006+02:00

uite-l pe ăsta cum a parcat, ca un nevătămat!

sînt țicnit de foame!

eu am pielea închisă, așa au băieții mari. așa are și tati, sîntem parteneri.

soțul schimba un far la mașina mea, în curte.

copilul: ce face tati, îți tunează mașina?

hai să ne jucăm! haide, nu fi rea!

vorbeam despre supermașini, și eu zic într-un context: tati, cu mașina lui pricăjită...

el, pe ton grav dintr-o dată: e un bmw, deci nu-i pricăjită!

ce-i aia constelație? seamănă cu constipație...

toma e băiat sau fată?

mami, ce-ar fi să fim toți invizibili? să fie totul, totul, invizibil: și mașinile, și copacii, și casele? dar dacă ne-ar dispărea ochii?

mami, eu nu vreau să îmbătrîniți. pe mine cine mă mai drăgiălește atunci?

uite, Hana se sprijină de mine, crede că sînt o stîncă.

nu pot să dorm. când închid ochii am imagini în ei.

cum adică anul se învechește? și ce-i ăla revelion?

referindu-se la niste ghete de piele pe care le încălțase sotu' pt zăpadă: tati, de ce porți pantofii ăștia de tătăiță?

***

2011: "lasa-te purtat de vise/ si unde te duce gindul..."

2011-01-03T18:50:00.005+02:00

imi enuntam in urma cu un an parerile vis-a-vis de revelion (cu care am ramas de acord) si mai ales sperantele pentru anul care deja s-a invechit, nu? asa se spune.

recitind wish-listul, imi dau seama ca am fost destul de ambigua in cerinte. cu toate acestea, partea cu mult-ul s-a indeplinit. am zis ca vreau mai mult, si am avut: mai mult de munca, mai mult de furca cu timpul, mai multa criza identitaro-profesionala, mai multe animale in batatura, mai multe accidente (usoare, din fericire) cu masina, mai multa solicitare (pozitiva de altfel) din partea copilului. in rest, mai putin. n-a fost un an rau, doar foarte agitat si cu ceva noutati remarcabile (massive attack, concediul in delta, animale, oameni si ginduri noi).

pentru 2011 mi-am zis sa fiu mai precisa si sa-mi expun concret sperantele, pe linga cele general valabile de sanatate, voie buna si noroc:

- o mai buna gestionare a timpului, m-am saturat de haituiala. daca imi reuseste asta, toata treaba e ca si rezolvata. insa ar trebui sa ma mai nasc o data, recunosc, dar nu strica macar sa-mi doresc.

- sport. si mi-as dori bicicleta, dar cred ca reportez pentru 2012-2013, sa mai creasca copilul, pentru companie. daca m-as folosi pina atunci de tot ce avem prin casa, ar fi foarte bine.

- mda, mai e ceva ce depinde si de mine, dar nu ma exhib aici.

- restart profesional, si poate o sa revin ca e mult de spus.

- mi-as dori sa merg cu sotul la mai multe concerte, nu doar spectacole de balet (:)), la filme si sa reusesc sa citesc mai multe carti.

- macar o iesire in strainatate, n-am mai fost din gravidie si simt nevoia aerului civilizatiei. si petru cu avionul, s-ar bucura mult.

- ar fi bine sa ma apuc sa scriu o data disertatia aia.

- mi-as dori sa reusesc sa ma eliberez de tot balastul asta care se cheama rutina.

- pe termen lung, o viata artistica mai coerenta, fara s-o excluda pe cea de familie (care s-ar putea mari cindva, cine stie? nu mai alung gindul cu atita vehementa, trece timpul peste corp). si un business al meu, oricit de micut, m-am saturat de institutia asta care ma ingroapa.

- si prozaic: ar fi bine daca, nu stiu prin ce miracol, am reusi sa schimbam anul asta macar o masina.

si inca

glasses (the begining)

2010-12-16T00:48:00.003+02:00

inainte ziceam ca seamana cu primul baietel, insa acum, vazind ca nu trebuie sa mai aminam, mi-am dat seama ca ar putea foarte bine sa fie si al doilea. macar o sa-i luam niste rame mai dragute.

azi, 1 dec, chiciura pe toata linia

2010-12-01T23:38:00.004+02:00

am inceput iarna in forta. dupa o tona de gheata de dat jos de pe masina, niste drumuri incurcate din pricina slabei vizibilitati si o imersiune cu jumate de masina intr-un sant din tunari, soldata cu o cedare nervoasa, am ajuns dupa-amiaza la afi palace cotroceni pentru a asista la un performance subversiv total suprarealist intr-un cadru profund consumist. concluzii: uneori ingerii se deghizeaza in trei muncitori de treaba, sa nu-ti pui cizme cu talpa neteda de 1 dec, romanul poate inghiti aproape orice alaturi de mincarea din mall, fara sa-i cada greu la stomac si fara sa rigiie.

live long and prosper, sau o seara vulcaniana

2010-12-01T00:05:00.003+02:00

trinte noi, simbata seara. acum stiu si cu cine seama copilul cu noua freza:

credit foto :: dedi ::

let's do it romania se intoarce cu...

2010-11-30T01:39:00.003+02:00

continutul tomberonului nostru, ravasit de ciinele nostru. manusi, cizme, băț, reloaded. ce haios e sa-ti revizitezi propriul gunoi menajer la lumina felinarelor: ambalajul asta de la ce-o fi fost, cum sa adun din noroi simburii de visine, cojile astea de ou imprastiate prin tufa de lavanda or fi biodegradabile ? si tot asa.
va urma: si alte dezastre facute de ciine, sufletelul ingenuu adoptat de pe strada, part 2.

ce carte esti?

2010-11-29T23:20:00.005+02:00

am agatat de la mara un quiz scurt si cuprinzator. n-am citit-o, dar mi-a placut ideea. as soon as poss.

You're Prufrock and Other Observations!

by T.S. Eliot

Though you are very short and often overshadowed, your voice is poetic
and lyrical. Dark and brooding, you see the world as a hopeless effort of people trying
to impress other people. Though you make reference to almost everything, you've really
heard enough about Michelangelo. You measure out your life with coffee spoons.

Take the Book Quiz

ce oferi? ce primesti?

2010-11-18T16:08:00.006+02:00

aseară, într-un magazin Plus, o femeie vorbea în gura mare la telefon, în timp ce-şi apostofa copila, în vârstă de vreun an jumate:
"- nu te duce acolo, ca-ti dau una... haide năşicule, trebe să inchid, mai vorbim noi, ca mă termină asta, nu stă locului, îmi vine să-i dau cu ceva în cap. unde te duci Nectaria, vino aici! ce facuşi, ai? te bat de te omor, auzi, te bat de te omor, îţi dau una în cap de nu te vezi, te omor auzi, Nectaria, unde fugişi, te bat... "
cam aşa o ţinea, obsedant, bipeda româncă, vopsită cu şuviţe în ton cu geaca de piele vişinie, în monolog cu fetiţa care, credeţi-mă, nu făcea altceva decât să alerge, cu mare bucurie, printre rânduri. absolut nimic nu facea biata fetiţă.
ies din magazin, vă imaginaţi cu ce gânduri la adresa "mamei". în parcare, în timp de descărcam coşul, lângă mine, făcând acelaşi lucru, un fiu de vreo 40 şi ceva de ani, cu mama lui, o bătrână cu batic. femeia se uita la el şi ar fi dat să-l ajute la sacoşe.
-nu te mai uita la mine şi urcă în maşină, îi spune, pe ton răstit, fiul. treci dom'le în maşină, n-auzi ce spun, urcă odată, nu sta ca..., tot mai agresiv verbal. femeia s-a executat rapid.

"imi fac de cap"

2010-11-08T00:09:00.006+02:00

sint plecata in deplasare, 2 zile, o noapte. e prima data cind plec singura de acasa, peste noapte, de vreo 4 ani. adica din frageda gravidie. imi lipsesc actiunile mele maternalo-casnice. nu zic ca-i rau ca am plecat, mai ales ca petru a inteles destul de bine ca urmeaza sa lipsesc de acasa iar el sa ramina cu sotul si se pare, cel putin pina la ora culcarii, ca nu a intrebat de mine. cred ca e bine din cind in cind sa lipsesti de acasa cite putin, doar asa, sa ti se faca mult dor. doar asa, in orasul strain, sa te simti singur in camera de hotel. nu spun ca eu ma simt singura cu mine, nu mi se intimpla asta, am destule de facut. insa e vorba de singuratatea aceea a turistului care si-a pierdut antrenamentul, mai ales cind stie ca treaba lui e in alta parte. (n-as vrea sa fiu in pielea altor mame care sint nevoite sa lipseasca mai mult de acasa).

sint la sibiu, intr-o camaruta nesperat de prietenoasa si de calda. cu birne peste tot, asa cum visez ca la un moment dat, in viitor, ne vom amenaja si noi podul. era frig si am incercat sa deschid caloriferele si culmea, dau caldura. colegii mei din echipa, toti 5 de sex opus mie, isi petrec seara intr-un bar, la meci. eu m-am intilnit cu o prietena, am mincat o pizza si am baut o bere si am discutat despre copii, nasteri si gradinite. apoi am vrut sa ne luam si o prajitura dar pentru ca nu ne-am putut hotari "de care", am renuntat. (nu, nu scriu atit de detaliat ca sa vada sotul ce cumintica sint, pur si simplu mi se pare incredibil ca am fost in stare sa plec de acasa). in vremuri preparintesti plecam in medie o data pe luna intr-o deplasare interna, si cel putin o data pe sezon in afara. in ultimii ani am tot evitat si refuzat sa plec, m-am tot invirtit prin jurul orasului, din motive clare. (si totusi, chiar n-a intrebat de mine ?) vad un dvd cu tango stind pe pat, ca doar n-am carat laptopul degeaba, ma bucur de wireless 5 liniute si ma dau pe blog. televizorul merge pe animal planet, in lipsa de altceva, si ma uimesc ca nu mai e nici aici safe tv. fac reconstituiri cu animale de casa muscate de rechini (pline de singe artificial si puse "sa joace") iar apoi ruleaza un program cu atentionare gen "aveti grija ca materialul contine secvente reale cu accidente cu animale", dupa care arata si tot arata in bucla imagini necenzurate cu jochei cazuti de pe cal si luati intre copite. ipoteze, concluzii si simulari 3D. horror. de ce trebuie sa dea asa ceva la televizor ? chiar nu mai sint alte subiecte cu animale ? noapte buna. de undeva se aude un sforait zdravan. ma gindesc la spiderman si mimica lui de poza cu pijama.

sint o familista de cariera. v-am spus asta deja, nu ?

oare ce sunete se aud in camera asta dimineata ? o fi lumina ?

ceata asta imi da dureri de cap

2010-11-03T23:22:00.008+02:00

ce e cu meteo-sensibilitatea-dependenta asta ? de 2 zile, de cind s-a pogorit ceata gri izolant-dezolanta, simt ca jumatate de cap nu-i al meu, e un corp strain care se incapatineaza sa nu se integreze intregului, iradiind niste dureri surde si persistente cu care ma culc si ma trezesc. sa-mi amintesc sa nu emigram intr-o tara mereu umeda, in amsterdam m-a durut capul toata saptamina petrecuta acolo. n-am nimic cu ceata, insa durerea de cap e enervanta, nu pot gindi cum trebuie. il intreb pe sot: daca imi pocneste ceva in cap? nu vorbi prostii.

dimineata, cind m-am trezit, am alunecat pe scari. un cap suferind, un corp adormit si desculț pe scarile lucioase. din scara in scara, ultimele 3. pe scarile lucioase de lemn se cade ca in desenele animate, țup, țup, țup. doar ca eu nu am cazut asa frumos, ci dezlinat, de teama sa nu scap telefonul pe jos si pe care oricum l-am scapat. vinatai pe ambele brate, spatele in valuri, o falanga luxata la mina dreapta (:)), circel in gamba stinga. nu mai stiu daca am alunecat din cauza circelului, sau circelul mi s-a pus in cadere. eu am dat treptele cu lac, 2 "mâini", dar copilul e atent si are mereu cipici antialunecare. partea buna este ca aceasta cazatura nu mi-a adus si alte prejudicii, ba cred ca mi-a facut bine. corpul se face prezent, atunci cind nu mai e bagat in seama cum trebuie. e bine ca oamenii sa mai si cada din cind in cind, in ei si in afara lor. daca m-ar lasa si durerea de cap ar fi totul bine.

ciinele latra gros. e ceata si lui petru ii place. ii spun unei prietene la telefon ca petru e incintat de ceata, iar el, auzind, ma corecteaza: "nu sint incintat, doar imi place".

1 noiembrie 2010

2010-11-01T23:23:00.005+02:00

as scrie azi ceva. de 2 zile vroiam sa scriu despre oameni uriti, rai si lipsiti de educatie, si despre cit de incarcata negativ ma simt dupa ce le atrag atentia asupra nesimtirii lor, in loc sa ma fi eliberat. in schimb, astazi, nimic nu mai are importanta: aparitia unui copil e printre putinele lucruri (singurul ?) care mi se pare remarcabil in vremurile astea dezumanizate. sint fericita ca oameni frumosi si buni (mai) fac copii frumosi si buni. La multi ani, 4b! si-o dedicatie:

star la cantina sociala

2010-10-28T13:32:00.004+03:00

mai tineti minte ravasul meu din placinta de an nou 2010 ? nu mai e mult si se termina anul si era cit pe ce sa ramin nerasplatita. insa, intr-o atmosfera prieteneasca si propice povestilor, gazdele mele de astazi m-au rasfatat, m-au gratulat, mi-au aratat cit de mult conteaza sa fii dedicat oricarui lucru pe care il faci si sa nu astepti o rasplata imediata pentru ca uite, cineva se va gindi la un moment dat sa te sustina ;)

"Azi, doar pentru azi, Cantina Socială s-a transformat în studio TV, de unde
transmitem live, obișnuitul eveniment de joi și anume Guest-Star Day! Acu o să
mă întrebați care e șmecheria cu studioul și transmisul live… păi, ne-am gândit
noi, adică tanti Jeni, Miruna și cu mine să îi aranjăm un cadru familiar
invitatei noastre de astăzi, [...] "

dar mai multe relatari scrise cu maiestrie puteti citi aici.

accidente ușoare

2010-10-27T00:38:00.004+03:00

am văzut cu coada ochiului cum loganul s-a pus în mișcare, m-am pus și eu în mișcare în timp ce mă asiguram la cedează, loganul între timp se oprise și eu m-am oprit în el. dimineață, ploaie, noroi pe jos, frîne slabe, previzibil: far spart, capota și aripa lovite, bară crăpată. eu, el mai nimic. lovire din spate, amendă, reparația mea pe banii mei. episodul halucinant de la poliție (șoferul loganului nu vrusese amiabil) a culminat cu:
- faceți test alcool ? șoferul loganului.
- da, e suficient să suflați ușor în aparat, nu sunt vapori de alcool prezenți, zise polițistul.
- și totuși, nu aveți un aparat mai performant ? insinsta loganozaurul.
- nu e nevoie, acesta e de ajuns.
- nu pentru mine, vă dați seama.
să recapitulăm, dacă nu a fost clar. șoferul de logan, victima, conform legii de mizerie a statului de drept, insinua că aș fi tras o dușcă de dimineață, vezi doamne, prea fusese misterios și inimaginabil accidentul petrecut în condițiile prezentate mai sus. toată ziua m-am întrebat ce anume din comportamentul meu i s-a părut în neregulă, de a pus fapta pe seama alcoolului. faptul că i-am spus calm buna dimineata, îmi pare rău... când am coborât din mașină, după măreața coliziune? sau că l-am întrebat, cu același ton calm, dacă mergem la asigurări sau ne vedem la poliție, asigurându-mă că știe la ce secție mă refer ? pentru că altă vorbă n-am mai schimbat apoi cu bipedul misogin.

si acolo am gasit aur

2010-10-22T17:31:00.006+03:00

va aminti de excursia noastra in mud land ? si acolo am nimerit in mijlocul unui film de antonioni

de ce imi place sa ma uit la box ?

2010-10-17T12:22:00.011+03:00

"Vitali Klitschko si-a pastrat centura de campion al greilor (WBC) si dupa disputa cu Shannon Briggs, pugilistul din Ucraina reusind un meci superb impotriva americanului." un rind despre meciul de simbata seara, cules de aici.

nu sint pasionata de box, in sensul ca nu stiu cine e campion, la ce categorie, nu stiu prea bine regulile, daca a fost upercut sau croseu, ce diferente sint intre meciurile de box profesionist si amator, dar de cind ma stiu am preferat sa ma uit la box in loc de oricare alt sport. vedeam cu mare placere pe vremuri meciurile transmise noaptea de hbo, ocazional pe cite un canal de sport si e clar ca box-ul exercita asupra mea un fel de atractie greu de explicat. nu e vorba doar de lupta unu la unul, pentru ca alte sporturi de confruntare fizica (wrestling, k1, judo, sumo sau chiar sporturi mai curate, cum ar fi tenis) nu ma atrag (sa le urmaresc). de ce imi place sa ma uit la box, avind in vedere ca orice schimb de pumni cu care iau contact vizual pe strada, imi provoaca fiori de greata si-mi strica toata ziua ? ma gindesc la asta de aseara, de cind am vazut meciul klitschko vs. briggs. ce mi-e clar si mie, o nepriceputa, e ca box-ul, ca show dar si ca sport, a evoluat foarte mult. cred ca s-au impus reguli de safety care-l fac sa fie mai "curat". productia in sine, de show, e foarte catchy: visuals foarte reusite, muzica live, dj's. nu stiu daca m-as duce vreodata sa vad un meci live, dar stiu ca box-ul e un sport care a inspirat o groaza de filme, nu cred ca mai e alt sport asa de popular in cinematografie. si ca sa ilustrez cu un exemplu, va mai amintiti de charles bronson ? (dupa parerea mea un actor misto cu potential pierduit in filme de serie B)

deci fetelor, v-ati da baietii sa practice acest sport ? ia uitati ce corpuri frumoase rezulta (oare de aia imi place sa ma uit la box :) ?

(fratii klitschko, intr-un pictorial cam kitsch)

eritem de verigheta

2010-10-12T11:36:00.006+03:00

sotul ma suspecteaza c-am facut-o special, sa scap de verigheta. adevarul e ca ma deranjeaza s-o port in halul asta, asa ca o las acasa. n-am schimbat detergentii sau sapunul, nu m-am ingrasat, dimpotriva, la sf gheorghe era chiar s-o scap de pe deget, pe un ponton (e ceva predestinat ca oamenii sa-si piarda verighetele la sfintu' ?). n-a fost nevoie s-o scot nici macar in vremea gravidiei, chiar daca spre final mi se cam umflau degetele. si totusi, o fi vreun semn ? :)

recent intr-un film un personaj spunea "casnicia e ca o ceapa, cu cit desfaci mai multe straturi, cu atit pute mai tare". v-ati prins, era replica unui tip. eu, cu sensibilitatea mea feminina, spun: casnicia e ca o pusculita din care tot iei si trebuie (macar din cind in cind) sa pui ceva in loc.

gunoier pentru o zi

2010-10-01T22:36:00.005+03:00

pe 25 septembrie n-am scris pe blog, pentru ca am fost la marea curatenie, iar pe 26 mi-am lins ranile. peste tusea oribila de care oricum sufeream si care m-a cam tinut treaza noptile, s-a mai pus si un pic de febra musculara si ceva semnale de la un ficat de week-end obosit. insa a fost o experienta buna pentru mine, in ciuda comentariilor de orice fel, de pe orice media, inclusiv adresate direct. si am ramas impresionata de seriozitatea participantilor, fie ei din echipa mea sau nu (si probabil am ramas impresionata si de cantitatea de gunoi gasita, de vreme ce citeva nopti dupa am tot visat saci cu gunoi). pe linga micutii veniti cu parintii, am vazut copii foarte tineri, abia trecuti de 20 de ani, veniti singuri, fete si mai ales baieti curatei si plini de speranta. nu-i putin lucru, privind din perspectiva de parinte ingrijorat.

fara sa discutam prea mult, insa plini de argumente personale, niciunul contra, ne-am prins si noi in hora, 6 fete si-un baiat, colege si prietene, ba chiar si sefa departamentului in care activam. asteptarile cred ca au fost implinite si chiar depasite in primul rind in cadrul echipei (mai ales ca fiecare ar fi gasit un motiv destul de valabil sa renunte la actiune, intre timp).

inarmati cu saci, manusi, cizme de cauciuc, ceai contra tusei si cafele, ne-am intilnit la 8 a.m. la brico baneasa sa ne luam mormanul in primire: padurea raioasa pe dn 7, vis-a-vis de hanul vlasia, sos bucuresti-tirgoviste via chitila. ceea ce la prima vedere parea a santulet cu citeva pungi, peturi si chistoace, pe masura ce inaintam in padure, in paralel cu "popasul rutier", se transformase intr-un lant de "insule" de gunoi. totul a culminat cu o mare groapa, in maruntaiele careia nu s-a putut intra decit cu masti de protectie buco-nazala. moment in care am reusit sa facem rost si de o lopata, prin bunavointa unui angajat de la hanul de vis-a-vis, al carei patroana nu numai ca refuzase sa ne ajute cu oarece unelte, dar ne mai si alungase de pe terasa, la pauza de sendvis, inainte sa ne intrebe daca dorim sa comandam ceva. pina la ora 12, cind am luat pauza, epuizasem toti sacii, in jur de 65 (nu intru in amanunte asupra continutului lor, insa pe linga banalii pemparsi, sticle, peturi, incaltaminte, hainute, sutiene, chiloti, medicamente, obiecte de menaj, gresie si faianta, colegul nostru a gasit si-un buletin! mai departe, condusi de mirosul de hoit din niste saci dubiosi, ne asteptam sa gasim si posesorul hacuit). apoi cei din echipa ldir ne-au mai adus saci si manusi si am continuat lupta, cu un om in minus, rapus de miros si scirba. pe la ora 14 ziceam ca am terminat, mai strinsesem inca vreo 20 de saci si parea ca asta e, cit de cit se luminase. multe gunoaie nu se puteau aduna ori din cauza tufisurilor intepacioase crescute ca in jurul frumoasei adormite, ori erau amestecate cu ciment si creasera deja forme de relief. am mai dat o tura, in calitate de sefa de detasament cum ar fi trebuit sa ma simt si atunci am descoperit un luminis nou-nout plin cu gunoi vechi-vechiut. erau vreo 3-4 zone, prin lastaris, care te dezarmau complet. mi-am scos tacticos manusa, am extras telefonul din buzunar si..."nu va relaxati. veniti aici si mai aduceti saci". am pierdut socoteala sacilor, mai ales ca ni se alaturase o echipa de vis-a-vis care-si terminase mormanul si facuse si ea o colecta destul de insemnata. oricum, au fost cel putin 90 de saci mari si sigur a mai ramas destul gunoi afundat in padure. gustul amar cu care am ramas este ca nu era niciun cos de gunoi in acel "popas rutier" de linga padure, macar asa, la misto.

alte relatari la care am ajuns eu aici, aici si aici.

mai vin si alte poze neartistice, facute cu tel.

senzori feminini

2010-09-24T08:40:00.006+03:00

sotul e mereu contrariat cind ma aude facind comentarii ca acesta "cu X nu cred ca voi avea vreo relatie, poate ceva supeficial de genul bună-bună și atât, si simt ca e reciproc". il intriga foarte tare (si siguranta cu care dau verdicte de la prima intilnire, dar si faptul ca nu dau nicio sansa ca acest lucru sa fie combatut ulterior, invocind reciprocitatea) si mereu imi cere lamuriri suplimetare. dom'le, nu o simt. desi e frumoasa, are o voce care ma zgirie pe creier. si hai sa nu fiu exagerata, nu e nimeni raspunzator de vocea cu care se naste, dar felul alintat in care vorbeste e total enervant, imi vine sa-i pun calus. sotul ride: poate asa a fost crescuta. bai nu stiu, sa te rasfeti cind vorbesti, e cam penibil la virsta asta. si ma rog, as trece peste, la cit de rar ne vedem, insa tipa nu are deloc simtul umorului, nu stie ce-i ala. iar de oamenii care n-au nici cel mai mic simt al umorului imi e greu sa ma apropii, stii... pai ce, ca n-a ris la glumele tale ? bai nu, nu am pretentia ca sint cea mai amuzanta persoana, dar pur si simplu nu se prinde de gluma, deloc, tii minte... da, penibila faza, si barbat-su' s-a simtit cam prost... in fine, hai sa nu fiu birfitoare, insa cel mai aiurea mi se pare cum se poarta cu copilul. nu-i greu sa-ti dai seama ca e scapata relatia de sub control... nu stiu, dar simt ca nu pot comunica cu astfel de persoana. nu vreau s-o judec, fiecare cu treaba lui si nici nu-mi pasa, insa nu vreau sa mi-o bagati pe git, atit.

puteam sa va scutesc de tot acest dialog, dar tin la oralitatea stilului. :)

sa-mi spuneti voi fetelor acum, daca nu-i adevarat ca noi avem un al nu-stiu-citelea simt care ne avertizeaza de la inceput asupra unor situatii sau persoane. sa nu se supere masculii sau (para)psihologii care isi pierd vremea pe aici, insa cred ca acest simt e dezvoltat in general la femei si mai cred ca din el se naste si instinctul matern. desi nu toate sint constiente de capacitatile lor senzoriale, cele mai multe femei tin cont de ele si miros imediat lucrurile, ca un animal. al 6-lea simt, intuitia, cred ca functioneaza ca o carapace si se poate exersa puterea ei, in timp. trebuie doar sa fii foarte atent la ce e in jurul tau si sa decodifici. cum iti dai seama imediat de potentialul unei relatii? evident, nu stii cum se va termina, dar stii daca are sanse reale sa existe. sau mai degraba, stii cind nu are cum sa existe.

eu am persoane pe care le numesc "prieteni" chiar daca nu am avut timp sa dezvoltam aceasta relatie, insa simt ca exista un sentiment de baza, reciproc, care ar putea sadi o prietenie la un moment dat. dar nu va luati dupa mine, eu m-am indragostit de fiecare data la prima vedere, si asta spune destule.

alt mesaj de dincolo

2010-09-23T08:56:00.003+03:00

v-ati prins deja ca sint un pic paranormala si mai ales ca am abilitatea de a capta mesaje din alta dimensiune, nu ?:) n-o sa ma duc sa performez la otv, insa ma (le) iau destul de in serios si meditez o vreme la aceste intimplari fictive.
azi-noapte se facea ca eram in casa bunicilor (casa care nu mai apartine familiei de peste zece ani, de la trecerea ultimei bunici la cele vesnice, dar pe care o visez foarte des -si casa si bunica-). eram in prezent, in vizita cu o prietena, ii povesteam cum au reconstruit bunicii casa dupa inundatie, cu prispa foarte inalta. apoi am ramas singura un moment si am auzit foarte clar in cap aceasta fraza :"cind ti se pare ca te-ai infundat pe un drum, nu te alarma, ia-ti un timp de ragaz si cauta altul, e normal sa fie asa in viata; cind mergi pe strada cu masina nu trebuie sa urmezi un drum drept, asa e ? gindeste-te la asta si nu-ti fie teama sa o iei pe alta strada". apoi totul a parut foarte simplu, dintr-odata, in vis.

mud land (pâclele mari)

2010-09-21T20:10:00.013+03:00

in urma cu aproape 2 sapt, adica fix la anuntarea meteorologica a toamnei, am tras un chiul de-o zi si ne-am facut drum pina la vulcanii noroiosi, sa cautam ramasitele verii printre crapaturile lor. si am gasit-o.
daca veniti din buc, descoperiti mud land la vreo 40 de km de buzau, pe drumul spre brasov. desi trecem destul de des prin buzau, ca doar e drumul spre moldova, nu ne-am abatut niciodata pe la vulcani. ultimii 10-15 km arata cam asa, grecia sau italia. dealuri inalte, partial inverzite (iti poti imagina ca arbustii uriasi sint niste maslini vazuti mai de departe) si nici macar o casa, doar citeva capre si cite-o vaca din cind in cind. liniste in toata regula.

la sosire te intimpina aceasta casuta si taxa friendly de 1-4 lei, in functie de virsta (mai e si una unfriendly de 900 lei daca esti cu aparatura profi si vreo mireasa dupa tine) si un domn barbos care iti ureaza la plecare "Doamne-ajuta!". peste tot afise cu "respecta linistea naturii si pe ceilalti vizitatori". linistea continua.

chiar daca nu e nu stiu ce inaltime acolo, iti trebuie ceva pe cap, mai ales daca mergi toamna (intimplator aveam si eu o gluga). e un fel de rascruce de vinturi pe dealul cel mai inalt si senzatia de "imi zboara urechile" s-ar putea sa va umbreasca micul voiaj si linistea corporala, deja instalata.

copiii vor vrea sa arunce cu bucati de namol intarit in ochiurile care bolborosesc. eu zic sa nu-i lasati mai mult de 2-3 bucati in ochiul cel mai mare, si asa mi se pare cam pe final fenomenul asta, sper sa ma insel. e prima data si pentru mine cind vad live vulcanii, insa am montat un exercitiu de imagine filmat acolo in urma cu destui ani, in anul 2 sau 3 de fac., nu mai stiu bine, si erau mult mai multe pâcle mari. chiar, pe unde o fi ?

ne-a placut tuturor. e de mers, fara asteptari prea mari. zona nu e mare, dar e un peisaj destul de interesant. si linistitor, clar.
e si o pensiune chiar acolo, unde se poate minca destul si proaspat meniul standard de 26 lei, au chiar si cirnati de plescoi pentru iubitorii de afumatura. si ca tot veni vorba, un bonus de final. cum eram pe drumul vinului, am vizitat si-o crama. am avut dezamagirea sa admir niste bazine metalice in locul celebrelor doage. ma rog: unde merge sulfitul, merge si inoxul. 5lei/l, ca la buc.

avem talcioc

2010-09-15T11:56:00.004+03:00

ca si la celelate 4 editii, vom fi acolo. nu-mi amintesc acum de ce nu am semnalat deloc ultimul talcioc, cel de copii, cind l-am serbat si pe vladut la 2 ani. culmea e ca nici parintii lui nu au scris vreo vorba despre asta, sau poate nu gasesc eu, cu tag-urile logice (:)).

am destule povesti de blog restante, insa ma fura facebook-ul, ce sa fac. trimit concis ce-mi trece prin cap sau fotografii, direct de pe telefon. as putea sa fac asta si pe blog, insa feedback-ul e imediat pe fb. de ce oamenii nu comenteaza pe blog, insa comenteaza pe fb ? haideti simbata la talcioc, sa dezbatem si aceasta dilema.

si mai multe detalii aici.

p.s. esti multumita delieea, e suficient de mare afisul ? :)

love & hate @ Sf. Gheorghe

2010-08-30T13:23:00.012+03:00

una dintre cele 2 sapt de concediu am petrecut-o la Sf. Ghe, in delta, departe de lumea (noastra) civilizata, multumita pescarusului care a fost atit de detreaba incit sa intersecteze un sejur de mereustudenti cu unul de familisti (sper ca nu v-am incurcat prea tare :). previziunile erau cel putin circumspecte, avind in vedere ca mai multi prieteni cedasera in saptamina de dinainte, cea cu fest. anonimul, din diferite motive: caldura, ruralism excesiv, plaja prea departe, prea mult peste, lipsa distractiilor, aglomeratie si cine stie cite altele. cind am ajuns noi, ori toate cele de mai sus se risipisera, ori dispozitia de vacanta era atit de mare, cert e ca ne-a placut fara discutie. genul ori iti place, ori nu. din punctul meu de vedere, m-am odihnit (la cap) mai mult o sapt in delta decit o sapt la 4* all inclusive in bulgaria. am spus "punctul meu" de vedere. si citeva imagini, random selection.

asa se locuia,
asa se povestea,
asa se bracona,
asa se spalau vehiculele,
asa se medita,
asa se construia,
asa se facea plaja,
asa se inalta zmeul,
asa se astepta pasagerul (deja plin) la Mahmudia,
asa se carau bagajele,
asa se pescuia,
asa se dormea pe pasager,
asa se adunau scoici,
asa se zbura,
asa se minca,
asa se citea,
asa se alerga,
asa se tremura,
asa se calatorea,
asa se bea pe pasager,
asa se contempla Dunarea la ora prinzului,
asa se iubea,
asa se traversa,
asa se relaxa,
asa se relaxa bis,
asa se ciripea,
asa se astepta nava rapida la intoarcere,
asa se calatorea pe canale.

unde ramasesem ?

2010-08-23T15:46:00.004+03:00

am revenit, cu 40% mai bronzata, cu 60% mai tunsa, cu un copil cu 50% mai incapatinat, cu 400% mai multe masini de spalat de umplut, dar e bine. ma intorc imediat.

o calatorie in trecut si viitor

2010-08-03T10:54:00.008+03:00

aseara dupa ora 12, sotul a venit in camera copilului unde adormisem, si mi-a soptit:
"sintem la capatul pamintului. hai sa facem o calatorie spre centrul lui, o ora jumate"
"?!"
"am un documetar cu radiohead"
nu-l vazusem: '97-'98 si atit de actual. dupa, de pofta, am mai vazut si-un concert din 1994. ne-am culcat in zorii diminetii, cu un sentiment asa placut de normalitate.
a fost una dintre cele mai frumoase nopti din ultimul timp, multumesc.

dresaj pe toata linia

2010-07-30T09:06:00.007+03:00

dresam ciinele, pentru ca are potential. dresam si copilul sa inteleaga ce-i ala un ciine, spre deosebire de un om sau o pisica.

dresam criza, sa ne putem pastra meniul preferat, kilogramele intacte si rostul (rolul) gatitului in familie sau cu prietenii.

dresam vara sa ne dea cite-o vacanta mica, vazuta prin trapa.

un pic de river

2010-07-27T09:26:00.001+03:00

diseara ne vedem in centru!

2010-07-23T08:43:00.001+03:00

si citatul zilei: Tough times never last, but tough people do.
Robert H. Schuller

noi discutii libere

2010-07-21T09:39:00.005+03:00

- esti romantica, bogdana! a afirmat copilul zilele trecute.
- cum sa fiu?!
- esti romantica!
- dar ce inseamna?
- adica esti frumoasa.
- multumesc, dar romantic inseamna...
- cu placere, romantico! si a zbughit-o afara.
*
- ce sa mai fac pe ziua aceasta ? intreaba el
- sa fii putin cuminte, as zice eu.
- da! ai ales un lucru bun, bogdana. tu mereu alegi lucruri bune, esti in geniu (un geniu)!
*
conduceam. din scaunelul lui, ma complimenteaza:
- esti frumoasa, bogdana!
- de ce?
- pai ai fustita, sandale.
- iti place sa ma imbrac asa?
- da, si-mi plac si unghiile tale de la picioare, ca sint rosii.

(oare intram in etapa oedipiana ?)

*l.e.: cind se supara pe mine imi zice "esti o fata foarte urita!" sau pur si simplu "ce fata esti!"

mesaj de dincolo

2010-07-16T17:45:00.003+03:00

azi-noapte am visat-o pe l.m.b. (o persoana draga a carei disparitie s-a petrecut fulgerator in urma cu 3 ani, si despre care imi tot imaginez ca voi scrie citeva rinduri). era si ea prezenta la o intilnire "de serviciu", intre colegi (niciunul dintre colegii din vis nu exista in realitate), insa stiam ca ea nu are ce sa caute acolo. statea pe un scaun si nu spunea nimic, iar cind am ramas singure m-am dus spre ea, si, izbucnind in plins, am vrut s-o intreb cum de s-a intors de dincolo. ea mi-a facut semn sa nu spun nimic, mi-a intins doar bratele sa ma imbratiseze si mi-a soptit "adevarul este aproape". instantaneu m-am trezit plingind si nu mai tineam minte nimic. am adormit la loc si cind m-am trezit iarasi, dupa vreo 2 ore, mesajul mi-a revenit clar in minte. ce vrea sa insemne, ma tot gindesc...

OZ

2010-07-15T13:25:00.004+03:00

oz ride, a reusit. n-a trebuit decit sa plinga pe la usi, sa-si bage labutele prin gardul de plasa, sa se dea bine pe linga copil, sa se poarte frumos cu pisica. pina si stapinul lui a renuntat la el, pe-un pet de bere "luati-l, pentru copil". decizia a luat-o sotul:"am ciine!"

imi SUIEra in cap

2010-07-08T09:33:00.004+03:00

cum sa fac sa scap de piesa asta, care ma obsedeaza de ieri si-o tot aud in urechi, chiar si noaptea cind ma trezesc? in general cum se scapa de melodiile obsedante? asculti continuu muzica, sa le atenuezi efectul, sau le lasi sa-si faca de cap cit vor si sa te paraseasca singure, la fel cum au venit? sau e boala aia de care nu ai cum sa scapi? oricum, nefiind mare fan Suie, trebuie sa recunosc ca piesa si-a atins scopul: soundcheck, souncheck...

cu cit criza e mai mare, cu atit visez mai tare (2)

2010-07-06T20:02:00.002+03:00

se ia jeff koons si bmw. ce rezulta vedeti in aceste imagini si mai multe aici. e redundant sa spun ca vreau si eu, nu ?

eu nu va instig

2010-07-03T15:12:00.004+03:00

cum fac altii, dar mi-am adus aminte de clipul asta

You don't have to be a man to fight for freedom. All you have to do is to be an intelligent human being. Malcolm X

post onomastique

2010-06-29T14:52:00.004+03:00

desi a inteles ca tort cu luminari se face doar la aniversare, iar azi serbam onomastica, s-a bucurat foarte tare cind si-a vazut felia de tarta cu luminari:
te iubesc, mami! si mi-a inconjurat gitul cu bratucele lui de cozonacel caldut.
si eu te iubesc, puti mic. mult, mult, mult.

it was massive!

2010-06-28T16:15:00.008+03:00

am pornit la cel ce era asteptat ca fiind concertul anului (anilor, daca ma gindesc la cite concerte am absentat voluntar din cauza copilului, inclusive massive attack in 2008) usor dezamagita. cumparasem biletele inca din aprilie, iar ele trebuiau sa fie un cadou pentru aniversarea de mai jos. intimplarile recente prin familie ne-au adus in situatia in care nu am gasit pe nimeni available sa vina sa stea cu petru, anulindu-se motivat, rind pe rind, toate variantele. colac peste pupaza, vineri l-am adus racit cobza de la gradi, astfel ca ne-am vazut nevoiti sa refuzam politicos ofertele generoase din partea prietenilor de-al duce in case unde se mai aflau si alti copii. asa ca sotul, dragul meu sot, s-a sacrificat si de data asta si a spus:"du-te tu, ramin eu acasa". asa ca m-am dus, oarecum vinovata (ca n-am spus "hai ca ramin si eu acasa sa stau cu voi"), sa ma infrupt singura din experienta, ca tot vorbeam de experiente traite la comun. si a fost massive, cu singurul regret ca am fost neinsotita. in schimb am avut companie cool, vizibilitate destul de buna la citit supermesaje (uneori e bine sa fii inalt! no offense, dna mica ;) si chef de topaiala. care chef crestea invers proportional pe masura ce se apropia finalul. nestiind ca se inspira si din fauna locala (nu uitati ca n-am fost in 2008), am fost impresionata de mesajele in lb romana (desi cel cu "iliescu a murit" aparuse in dimineata concertului, dar nu-l vazusem inainte), de martina, care nu se compara cu liz dar a fost foarte buna, de faptul ca au cintat si superpiese vechi si prezenta cintaretei deborah miller (nu-mi faceam prea mari iluzii, fiind totusi un turneu de promovare a ultimului album), de faptul ca formatia a multumit fanilor pentru ca au cumparat bilet, in ciuda greutatilor financiare, si in general de tot.

concertul mi s-a parut prea scurt asa ca nu va mirati prea tare ca pe drumul de intoarcere spre casa, in ploaie si bezna, dupa o cina ilegala la miezul noptii cu delicatese big mac, happy meal si mac sundae, insotita de discutii inteligente cu dna3 si adevarata dna3 despre dolto si nuditatea parintilor in fata copiilor, am bagat caseta roz (cu mezzanine) si am dat volum.

am cautat pe utube un clip de aseara, de la noi, dar din pacate de la ei suna mai bine. daca nu ma insel, risingson a fost aseara a 3-a piesa. de acolo a inceput adevarata hipnoza.

(daca mai vreti pareri, s-a mai scris & pozat despre concertul de aseara aici, aici si aici.)

4x(r+b)=p!

2010-06-24T09:57:00.005+03:00

daca ma iau dupa ce spune alex aici, azi ar trebui sa umplem casa de flori si de fructe.

cred ca nicio relatie intre 2 oameni, oricum si oricine ar fi ei, nu ramine la fel pe masura ce trece timpul. ori se degradeaza, ori se imbogateste. fiecare experienta schimba ceva in noi, sa fim constienti de asta. insa cred ca e important ca experientele majore sa fie comune. asa stim daca sintem si putem ramine impreuna. mi-ar placea sa-i spun sotului meu, dupa ani si ani de casnicie, asta : "da, poate nu mai esti chiar persoana de care m-am indragostit, dar nici eu nu mai sint aceeasi. am fost tineri, am facut tot felul de nebunii, am devenit parinti, am descoperit pasiuni, am trecut si prin lucruri mai neplacute, am cunoscut tot felul de oameni si am avut parte de tot felul de experiente. acum stiu ca te iubesc la fel de mult, poate diferit, insa imi place la fel de mult de tine, cel care esti acum. iti multumesc ca ai avut rabdare cu mine, sper ca ea a fost rasplatita. stiu sigura ca am avut o viata frumoasa cu tine, si sper si copiii nostri sa aiba norocul asta".

hai ca mai e putin

2010-06-23T21:24:00.003+03:00

vieți paralele

2010-06-23T17:24:00.003+03:00

plecam cu petru de la grădiniță. inainte să ieșim pe poartă, îl intreb dacă a spus copiilor la revedere. la care el, prompt, lungind vocalele a laudă: "la revedere copiiiii, eu plec în altă viațăăăă..."

si daca

2010-06-22T14:29:00.003+03:00

n-am ramas cu restante de postare aseara doar pentru ca am vrut sa induc cu nepolitete cititorilor mei de ieri sentimentul de neterminat, de coada de peste, de cirlig, de incompiuto deliberat.
si asta, recunosc. insa simpla formulare a unor ginduri reprobabile poate sa atite energiile, ca atunci cind te imbolnavesti doar pentru ca te gindesti la boala. si totusi, nu ma pot abtine.
daca relatiile s-ar sfirsi dupa primul sarut sau casniciile s-ar dizolva dupa luna de miere, daca ne-am lasa copiii sa plece de acasa imediat dupa ce i-am naste, daca ne-am da demisia imediat dupa ce am obtine slujba, daca am arunca toti banii in foc dupa ce am cistiga la loto, daca am eradica orice forma de comunicare imediat dupa ce am cunoaste niste oameni in a caror companie ne-am simti noi ?

post-maris

2010-06-21T19:35:00.009+03:00

nu stiu la altii, dar la mine prima mare de anul asta a avut un efect sedativ. nu acolo, din fericire, insa de aseara la 11 jumate, de cind am ajuns acasa dupa un drum cu doar 2 opriri, ultima cu sarit sotronul printre gramajoarele cu voma dintr-o parcare amenajata pe autostrada, umblu ca un zombie. impleticindu-ma de bagaje, i-am administrat o limonada cu multa lamiie si miere copilului pe post de cina frugala, apoi am cazut cu totii intr-un somn fara vise. azi dimineata mama si copilul au vazut un desen animat 3d cu odille, odette si rothbart, si apoi, pe muzica lui ceaikovski care mi-a ramas in urechi toata ziua, m-au vizitat chipuri alese, bucatele de tot felul de discutii la care nici nu v-ati gindi, paharele albastre si roz pentru cafea si vin, pestisori tavaliti si inmuiati pina la git intr-o cana cu mujdei gros, rime alese care au lovit adinc, porti in casa, tipete vesele de copii, risete zgomotoase de adulti, dezvaluiri socante, povestiri adevarate, dansez pentru tine si multe, multe altele, la fel de colorate ca si ilustratia. dupa-amiaza, dupa ce-am trecut peste cele citeva zeci de poze executate intr-o rina pe nisip, cu linia orizontului hiita in toate partile, dupa ce am inceput sa scot mirosul de mare din prosoape si sa-l inlocuiesc cu miros de flori de mandarin, ylang-ylang, bergamote si regina noptii, ei bine, dupa ce am stropit cu vin in tigaia cu ficatei dar si in cea cu fasole galbena lemnoasa cu care am fost pacalita la piata si eu tot nu ma invat minte sa procedez mai bine prin a lua la puricat marfa comerciantului, dar asta e alta poveste, o intrebare perversa mi-a incoltit in gindul neinceput al zilei de luni. n-o formulez acum, ca ma cam grabesc.

spre mare, iesim pe trapa

2010-06-17T13:10:00.005+03:00

let's go vintage!

iar la final a dat-o pe rock

2010-06-15T21:42:00.002+03:00

vinatoarea de greieri

2010-06-13T19:20:00.002+03:00

e demn de mila, nu ? fata lunguiata, ochii mari si mirati, coatele (sau genunchii?) julite, are pieptul bombat si coastele la vedere ca un somalez si poarta fracul fratelui mai mare. cri, cri, cri...dar asta? asta e mai proportionat si are si o cromatica mai speciala. un pic rautacios, cu aceeasi privire tembela, e genul care ar lua furnica la misto.

n-am ajuns la faza insectar (ca veni vorba, imi repugna ideea, sper sa nu se mai ceara la scoala asa ceva). insa am ajuns la faza realizarii unui nou costum pentru "serbarea de vara", si anume greieras. daca va intrebati de ce am dat asa de rar pe blog lately, o parte din vreme mi-am pierdut-o (folosit-o) cercetind greieri. costumul e aproape gata, iar eu ma mir ca inca e lumina afara. bine, mi-am sacrificat tot w-endul pt asta, dar nu-mi pare rau. n-am facut ceva ultra elaborat, avind in vedere succesul de la serbarea cu costume de craciun. sper doar sa vrea sa-l poarte miine, ca la probe n-a vrut deloc sa stea. si ca tot a venit vorba de costume, n-as vrea sa treaca neconsemnata "creatia" realizata intre cele 2 costume ale copilului, un outfit la care am lucrat cu mare placere, pentru o duduita se stie ea cine.

discutii melancolice

2010-06-04T19:52:00.005+03:00

era toamna, ploua. conduceam, iar din spate nu se mai auzea nimic, era suspect de liniste in masina.

-petru ?

-mmm...

-ce faci?

-nimic.

-dormi, de ce nu mai spui nimic?

-nu dorm... muzica asta ma face trist.

ascultam massive attack. iar el avea in jur de 2 ani jumate.

acum 2 seri, petru se foia fara rost prin casa.

-mami, sint trist.

-de ce, pisoi?

-vreau si eu un prieten. un frate sau ceva...

(eu stiind unde bate) - pisule, dar ti-am explicat ca nu se poate sa ai un frate mai mare sau de virsta ta. nu se poate decit sa ai unul mai mic, un bebelus, daca ar fi... sa-l inveti tu toate lucrurile, stii...

-vrei sa mergem la b. si m. sa o cerem pe malina, sa o luam la noi ? ... intervine si sotul, referindu-se la bebelusul vecinilor de vis-a-vis.

-da, haide! putem? si s-a indreptat grabit spre usa, cu ochii veseli, animat de idee.

familisti, regenerati-va!

2010-05-18T19:44:00.002+03:00

alte discutii libere

2010-05-07T14:28:00.005+03:00

- mami, tomberonul e de curse ?

- de ce ?!

- pai are eleron...

ăăăăă...

2010-05-06T23:30:00.005+03:00

cum să începi un email către un frate cu care rupeai din aceeași lipie și întingeai în aceeași farfurie cu humus într-o vreme, dar cu care, din cauza drumurilor divergente ale vieții, n-ai mai vorbit de vreo câțiva ani buni ? are sens în cazul ăsta să-ți mai ceri scuze, sau asta-i doar o convenție peste care putem trece cu naturalețe ?

oameni grosi ca niste geci

2010-05-05T23:44:00.005+03:00

in masina, vorbeam cu petru despre oameni. si a enuntat el, fara sa stie ce spune, urmatoarea expresie: "oameni subtiri". nu stiu exact la ce facea referire, insa m-am simtit datoare sa-i explic ce inseamna, ca si opusul - oameni grosi, grosieri. si atunci, amuzat, m-a intrebat "cum grosi, asa, ca niste geci?"

intr-o zi il giugiuleam "lunganul lu' mami, cit ai crescut". "sint lung?" "da, ia uite, esti baiat mare". se gindeste... "atunci si bianca e lunga". "bianca de la gradi? cea mica-mica ?" intreb neincrezatoare."da, bianca lungu. asa o cheama".

copiii simt nevoia unei concreteti surprinzatoare. asta nu inseamna ca imaginarul lor are vreo limita. m-a intrebat mai demult "mami, ce inseamna ginduri?" am incercat eu sa-i explic ce sint, folosindu-ma si de expresia "a sta pe ginduri", iar dupa un timp mi-a spus " eu nu vreau sa stau pe ginduri" ."de ce?" l-am intrebat, "sa nu cad" a raspuns.

cercul ex-boyfrienzilor disparuti

2010-04-30T12:58:00.006+03:00

am facut destule in pauza asta de blogosfera, dar nu scriu acum rezumatul. vreau sa scriu repede niste vise inlantuite, pina nu le uit. despre uitare, ieri conduceam si mi-a venit o idee geniala, formulata ca o fraza coerenta, inteligenta si funny. eram atit de sigura ca mi-o voi aminti sa o scriu undeva mai tirziu, dar n-a fost sa fie. si voi va pierdeti frazele din cap? cum spune petru: "asta e o ideea noastra secreta, sa nu afle nimeni, sa nu ne faca nimeni o gaura in cap sa se uite la ea". uneori simt ca am o gaura in cap prin care se scurg chestiile misto care-mi vin in minte si pe care le uit ulterior. oare la batrinete ma paste uitarea eterna ? sper sa nu.
intr-o noapte, cred ca eram pe la gimnaziu, m-am trezit din somn si am scris ceva (cum altfel decit genial:)) pe o hirtiuta. dupa care am uitat. cind mi-am amintit, era prea tirziu, n-am mai gasit-o. poate ca nici n-am scris-o, doar am visat. revenind la vise, in intervalul asta am visat ceva foarte bizar in care eram implicati eu, ex-boyfriend si sotul meu, care era foarte furios pentru situatia din vis. a doua zi m-am gindit ca n-are sens sa-i povestesc sotului elucubratiile mele nocturne, insa noaptea urmatoare am visat ca i-am povestit si s-a enervat iarasi. bineinteles, de data asta i-am povestit si amuzat, mi-a zis ca ar trebui sa-l sun pe ex sa vad daca nu cumva a patit ceva. a treia noapte am visat ca i-am povestit acelasi vis ex-ului, i-am amintit si de recomandarea sotului, iar el era destul de trist.
dupa citeva zile, adica azi-noapte, am visat iarasi ceva in care era implicat un ex mai vechi decit ex-ul de mai sus (ex-ul 2), ex-ul de mai sus si sotul. acestia din urma erau furiosi pe mine pentru faptul ca eu ma intilnisem cu ex-ul 2 si ii dezamagisem.
asa cum se stie, lucrul simpatico-ipocrit care se intimpla pe facebook este ca poti deveni prieten cu toti ex-ii, dar lucrul de-a dreptul comic este ca si ex-ii pot deveni prieteni intre ei, asa cum mi s-a intimplat sa-i vad azi pe cei doi ex-i pe care i-am visat azi-noapte dusmani.

skinless lamb head revenge, cum ar spune google translate

2010-04-13T17:05:00.007+03:00

n-am mai avut un vis asa de bizar, in care sa fie implicate produse de macelarie, de prin liceu, de la cel cu puiul, care a facut deliciul multor glume in familie (era vorba despre un banal pui vinetiu congelat care imi spunea cu voce tinguitaore ca moooare de frig, iar eu, empatica la starea lui de carne congelata, vroiam sa-l bag in doua pungi mici, una incercam s-o trag pe cap si cealata pe picioare. dupa ce l-am impachetat bine, suprapunind cele 2 pungi la mijloc, puiul mi-a multumit si mi-a spus ca e mai bine). revenind la visul actual, in jurul sarbatorilor pascale, e previzibil. adica am spus si in titlu. am visat capul de miel jupuit, cu ochii holbati, insufletit si foarte neastimparat in chiuveta. nu vroia deloc sa colaboreze, il apasam pe cap si el se tot impingea, incercam sa-l imobilizez, dar al naibii cap cu gitul lung era foarte puternic. unde mai pui ca era si mare, cam cit un cap de om si semana perfect cu un alien din ala rau, cu dintii ascutiti la vedere. incercam sa-l prind de git, sub barbie, dar cum se zbatea mina mi-a alunecat si fara niciun preaviz mielul m-a muscat de degetul aratator de la mina stinga. muscatura m-a durut atit de tare incit m-am trezit instantaneu din vis, alarmata ca poate si capul a trecut dincoace. nu, nu trecuse, cel putin nu acel cap. ingrijorarea mi-a ramas pentru ca stiu ca am propriul meu cap de miel in congelator, venit la pachet cu restul corpului, prin bunavointa parintilor mei. inainte de acest vis spuneam relaxata ca-l scufund in ciorba, insa acum mi-a trecut vitejia. nu doar pentru ca puiul si mielul devin si ei oameni odata ce au stabilit o comunicare psihedelica si transcedentala cu posesorul cutitului de bucatarie, ci si pentru ca am auzit ca trebuie spalat bine in gura, spalati dintii cu periuta, iar la acest supliciu - oricite pacate si ginduri necurate as recunoaste ca am - nu sint in stare sa ma supun doar din dragoste de sot si cratita.

tehnica scuturatului

2010-04-13T01:44:00.007+03:00

cum bine zicea mara aici, mamele de baieti invata sa faca tot felul de chestii si adopta practici la care odinioara s-ar fi gindit cu sila (a se citi "le displacea profund"). iata cum copilul, ajunsi la piata (in drum de la gradi spre casa), se cere la pipi. desi fusese intrebat in prealabil, inainte de a parasi incinta gradinitei, refuzase categoric. toalete nu erau la vedere, si chiar si asa, ideea de a intra intr-o toaleta din vecinatatea unei piete e un act criminat pentru nas, ficat si pantofi. si uite asa, azi la ora la care se intorceau oamenii de la munca, carind sacose cu ceapa verde si spanac, eu imi ajutam fiul sa faca pipi pe spatiul verde de linga piata, intr-o parcare de excavatoare, in pozitia ingrata de a fi mama unui baietel prea mic sa faca pipi singur outdoor (cunoscatorii stiu diferenta intre in-out), si prea mare sa-l agat de sub genunchi ca pe fete. citeva chestiuni trebuie sa retinem de aici: am reusit sa nu(-l) stropesc pe blugi, ci doar pe mina (mea); am constatat ca-ti trebuie o tehnica precisa si nu haotica; "mami, daca porneste excavatorul si ma sperii cind fac pipi ?"(de parca asta imi lipsea...) si "uite, mami, ud iarba ca ploaia, sa creasca mare".

inca o zi de luni

2010-04-12T01:02:00.001+03:00

tot de primavara

2010-04-06T19:51:00.004+03:00

de la mama armoniilor, o leapsa de sezon: "cum e primavara din punct de vedere artistic" ?
cum e sau cum mi-as dori sa fie, o mare diferenta. as exemplifica printr-o lucrare de Sarajo Frieden, pentru ca e o artista care-mi place tare, si care face ceea ce mi-ar placea sa fac si eu (sa-mi pun toate resursele creative la treaba), dar si pentru ca imaginea reprezinta dorul meu (nostru) de duca spre alte orizonturi, acolo unde visez c-ar fi posibil sa gasesc un climat mai bun in care sa ma manifest artistic. mda.

leapsa s-o ia pescarusul, decit, ca tot e somer.

a (soul)cake for your 3rd birthday

2010-04-02T23:48:00.004+03:00

sau nascut pe 2 aprilie, la 23:45. parte din noi. noi doi, ca 2 bucati de plastilina, amestecate pina nu li se mai disting culorile. multumim, sufletel, ca ne-ai ales sa-ti fim parinti. multumim ca ne-ai deschis ochii asupra sensului existentei noastre pe lumea asta.
despre piesa asta petru spune "stii care e melodia mea? sou'cheic, sou'cheic..." desi nu a auzit-o decit de citeva ori, prin iarna cind se difuza la guerrilla, desi mie nu mi s-a parut cine stie ce piesa, el a ales ca asta sa fie melodia lui. el a ales sa aiba o melodie. asta e petru, la fix 3 ani: soulcake.

A soul, a soul cake, please good missus a soul cake.
An apple, a pear, a plum, a cherry,
any good thing to make us all merry,
A soul, a soul cake, please good missus a soul cake.
One for Peter, two for Paul, three for Him who made us all.

copilul ma complimenteaza

2010-04-01T23:42:00.007+03:00

"esti cea mai proasta fata!" mi-a spus aseara cind il infasuram in prosop, dupa ce l-am luat pe sus din cada, satula sa tot insist sa iasa de buna-voie. dupa ce m-am enervat, m-a umflat risul de expresia fetei si tonul cu care a spus magaria. (am citit ca acum, in preajma virstei de 3 ani, incepe sa-si contureze relatia cu sexul opus - eu nu mai sint mama, sint reprezentanta sexului opus. dupa remarca asta, mi se pare ca incepe sa se raporteze just:) dupa ce l-am ameninat ca-i tai povestea de noapte-buna drept pedeapsa, am consimtit totusi sa ma inghesui cu el in patutul de 1.30 m, in compensatie. cit m-a pupat pe toata fata pina a adormit nu m-a pupat niciodata, era fericit, fara cuvinte, ca nu am pus la inima. azi la un moment dat, in loc sa spuna "e o idee proasta", s-a cenzurat singur si a spus "e o idee p... nu prea buna".
de vreo 2 saptamini imi spune mai des pe nume, decit "mami". si sotului, dar mai putin. pe mine ii place sa ma strige pe nume, iar daca nu raspund, insista. si acasa, si in public. nu i-am cerut eu asta, dar nici nu am de gind sa-l "corectez". cum vrea el, nu simt o raceala, doar are o atitudine.
am constatat ca daca ma rastesc la el sau il amenint, nu obtin decit un efect amplificat al actiunii mele. ma incrunt, se incrunta si el. il cert, scoate limba. poti spune "nu ai autoritate in fata lui". se poate, insa invat acum, cu el, ca vorba mea buna, tonul calm si iertarea imediata, dupa ce ii explic ce a facut si nu-mi place, toate astea au un rezultat bun. n-as fi in stare sa am atitudinea asta "crestineasca" cu altcineva. nici cu el nu reusesc mereu, dar cum spuneam, invat.

aveam un lapsus, la ora pamintului

2010-03-29T20:13:00.008+03:00

era vorba de Abel Ferrara si de filmul lui, Bad Lieutenant

si mai era vorba si de Rafi Pitts, pe care l-am avut mentor la aristoteles in prima promotie, si care mi-a dat calificativul la final, cind mi-a venit rindul, de "hell of a mother" (chiar eram gravida in momentul ala). Rafi a facut filmul asta cu Abel, in seria Cineastes de notre temps

urmind modelul profesorului lui si initiatorul acestei serii de documentare cu regizori, André S. Labarthe (aproape ca uitasem, dar ne-a tinut si el un curs), care realizase, pe linga alte zeci, un film cu John Cassavettes, in urma cu aproape 40 de ani

de fapt dl Labarthe a fost unul dintre reprezentantii Nouvelle Vague, si ca sa vedem inca o data ca n-am ajuns aici degeaba, in 1999 si Takeshi Kitano a avut un episod dedicat in Cineastes de notre temps. si ca sa inchidem cercul si mai mult, Labarthe a facut ulterior un film si despre William Forsythe.

e ceva acolo

2010-03-22T23:48:00.004+02:00

azi-noapte am nascut inca o data, in vis. a fost o experienta sublima si simpla si intensa. nu stiu daca visul sau nasterea in sine, o senzatie atit de reala, o impresie atit de puternica, m-am gindit toata ziua la asta. era ca si cum as fi trait pe bune, ca si visele in care ma visez barbat. mi s-a intimplat nu o data sa ma visez barbat, era atit de cum ar trebui sa fie real, si faceam dragoste cu o femeie. de fapt nu a fost un vis, sint convinsa, ci o amintire din alta viata. azi-noapte se facea ca nasc acasa. desi petru nu era prezent nicaieri in vis, nu era vorba despre nasterea lui. era o a 2-a nastere, pentru ca faceam comparatia mereu cu prima, cu nasterea lui. nu mai stiu cine erau persoanele care ma asistau/ajutau, insa eram pe o masa, deloc tare, si era o lumina calda de la luminari, exact cum ar trebui sa fie. il expulzasem si nu ma durea nimic, simteam doar o mare fericire. apoi una dintre cele 2 persoane a sters ghemotocul si mi l-a pus pe piept. in secventa urmatoare o alaptam deja (era fata) si constatam ce usor imi vine sa fac asta, avind deja experienta de la primul copil. sentimentul de siguranta si incredere in actiunile mele, pe care-l aveam in vis, nu se compara cu nimic din ceea ce am experimentat in viata reala, dupa nastere. nu stiu daca mamele simt intocmai asta, la al doilea copil, dar visul era foarte incurajator.
sint multe influente externe care m-ar fi putut conduce spre visul asta. se apropie aniversarea de 3 ani a lui petru si incep sa rememorez pasii facuti atunci. s-a discutat recent la o petrecere despre "necesitatea" fratilor (ca de obicei, persoane cu un singur copil-mare te sfatuiesc mereu sa mai faci unul ca "trebuie", chiar daca tu esti departe de-a simti nevoia asta). incepe sa apara in jurul meu un nou val de bebelusi. mi s-a deschis Brazelton in mina la capitolul "distanta intre copii" (virsta "potrivita" intre frati). poate natura incepe sa stringa latul in jurul meu, nu stiu.
ideea e ca ma agaseaza, am mai spus-o, si nu stiu cum sa fac sa evit discutiile insipide, mai ales la serviciu intre 2 lifturi, despre "trebuie sa mai faci un copil". daca spun "nu acum, mai tirziu" aud "dar ce sa mai astepti, acum cit esti tinara". orice as spune, societatea nu e multumita. nu pot sa ma uit cu drag la un bebelus ca mi se spune "mai fa si tu unul". nu pot sa felicit in public o mama pentru 2 sau 3 copii, ca trebuie sa aud si-un "nu-i urmezi exemplul?". daca e sa facem, o sa facem, pina una alta e o chestiune intima, rabdare (din fericire semicunoscutii care se baga in seama nu citesc pe-aici)! mai ales ca am si-un nume de fata secret, pe care sper sa am ocazia sa-l folosesc (daca ii va placea nurorii! lol:). deocamdata imi consum experientele in vis si e foarte bine.

fetișuri inocente

2010-03-21T01:10:00.005+02:00

când auzeam, înainte să am copil, adulți povestind de fetișurile lor din copilarie - jucării de pluș, păturele sau eu mai știu ce, puneam eticheta ignoranței ”lipsă de afecțiune”. eu nu-mi amintesc să fi avut ceva de genul asta și cred că mă simțeam foarte stabilă emoțional și într-un fel superioară, în discuție. când soțul îmi povestea de pledulețul lui cu chitărușă, cu care adormea, mă gândeam cu oarecare compasiune la copilăria lui. și uite cum, fără să fie privat de vreo tandrețe, copilul nostru, de pe la 7-8 luni, îi moștenește ”plăcerea”. petru are un obiect-fetiș, fără de care nu poate sa adoarmă, indiferent de loc și anotimp: o păturica din fleece, cu un colțișor mai gros, pe care îl caută până dă de el, și-l ține strâns în mânuță la culcare. ”pătu-pita” (primul cuvânt lung pe care l-a învățat) și ”cococ” au devenit în timp ”paturica” și ”cosiciorul mare”. interesant este că n-a cerut păturica și la gradiniță, adică nici prin cap nu i-a trecut că ar putea veni cu păturica de acasă, și își face somnul de prânz fără ea. acasă însă nu vrea să coboare din pat fără păturică, îi e greu să se despartă de ea dimineața și uneori o mai poartă o vreme în brațe, chiar și după micul dejun. ne e greu s-o spălăm, facem eforturi să o uscăm rapid, copilul crește și ea va rămâne mică, deci multe motive să ne agităm să mai achiziționăm o copie identică, eventual mai mare. nu știu cât il va ține afecțiunea asta pentru păturică, însă nu am de gând să intervin în vreun fel. nu mi se pare ceva nociv, și din ce-am citit, nici celor mai ”puericulți” decât mine.

indraznesc sa visez la vacanta de vara

2010-03-18T23:11:00.008+02:00

ma limitez la vise realizabile, oneste, decente. ma gindesc la un final de iunie, cind serviciile nu sint blazate, la o turcie, grecie, spanie, in ultima instanta ar merge si-o bulgarie, ca sa scapam de costurile avionului. insa nu mai vreau hotel. nu mai vreau all inclusive, ultra, super sau mega. nu mai vreau sa vad porceala si mincare peste capacitatile stomacului estival, supus regimul aprioric "sa-nu-arat-ca-balena-in-costum-de-baie". vreau o vila cu citeva camere, pe care s-o populam in gasca, prieteni vechi, noi sau necunoscuti, frati, copii, catei si purcei, cel mult o demipensiune de treaba, ca sa nu ne omorim cu gatitul pentru 3 mese, atunci cind ne vine rindul. vreau seri conforme cu virsta, in curte, dupa ce inauntru vor fi adormit copiii in patuturile portabile, cu muzica in surdina, sprit de vara, carti, mim, capitanul puf sau alte jocuri de societate, datatoare de hahaiala si mici migrene combatute cu apa de mare, la citeva minute de mers, a doua zi. sugestii? opinii? abtineri? partasi?

mici minuni intr-o dimineata de martie

2010-03-18T15:25:00.007+02:00

White-headed Duck / Rata cu cap alb (Oxyura leucocephala)

Whooper Swan / Lebada de iarna (Cygnus cygnus)

un cuplu pe care l-am intilnit si prin ianuarie, cind iesisem cu saniuta. acum erau vreo 6. ma bucur sa vad ca inaripatele au supravietuit gerului.

hai cu primăvara, hai cu astenia!

2010-03-12T20:03:00.007+02:00

vreau sa simt haine subtiri, lejere si colorate
vreau sa vad balerini de lac si tocuri cui
ciorapi colorati, dresuri plasa
pardesie cochete
tunsori la moda
conversi de pinza
geci scurte, asortate
stofe, piele suede, voaluri, matase
gata cu griuri, cu negru si alb-murdar
gata cu derapaje, balti si noroi
iarna nu-i de mine

manifestul primaverii

cind dati cu mopul, hraniti copilasul, completati tabele in excel,
ascultati-o pe elisabeth.
din urechi catre inima si in curind catre toate simturile. dupa citeva repeat-uri, cite va trebuie, creierul va da comanda decisiva ca a venit.
chiar si termometrul de exterior va crede asta. primavara e doar o stare de spirit.

si daca melodia asta nu v-a convins, mai incecati va rog una. o primavara hormonala va doresc!

m-am saturat de atitea femei! vreau sa scriu despre barbati (1: Carlos Saura)

2010-03-08T13:14:00.008+02:00

am convingerea ca baba pe care ti-o alegi in cele 9 zile ale lunii martie nu trebuie sa se refere doar la vremea de afara. in ciuda ninsorii si a frigului baba mea de 6 martie mi-a facut un cadou incredibil, iar sentimentele invalmasite ale zilei sper sa nu ma paraseasca tot anul.
nu vreau sa scriu multe despre ziua asta, dar nici n-as vrea sa treaca si sa inceapa sa intre in malaxorul memoriei.
in ultimele zile am fost foarte ocupata. m-am simtit ca inaintea unui examen: pregatire, documentare furata pe linga o mie de alte treburi, ingrasarea porcului pe ultima suta de m. vineri noaptea am dormit vreo 3 ore, in care l-am visat continuu pe Antonio Gades, iar simbata dimineata eram in priza. inca putin, inainte de marea intilnire. oare intrebarile sint inteligente si pertinente, oare o sa-i placa sa stea la povesti cu mine, oare o sa profit cum trebuie de cele 60 de minute care mi-au fost acordate - once in a lifetime? in urma cu o luna si ceva, cind am aflat ca urmeaza sa fac acest interviu, eram foarte relaxata. nici nu credeam ca o sa aiba loc. mi-am vazut de treburile mele, stiam ca maestrul are si alte intilniri aranjate si aproape c-am si uitat. inainte cu 2 zile, cind intilnirea a devenit credibila, am intrat in alerta. am revizitat citeva dintre filmele lui si mi-am adus aminte ca l-am iubit din prima clipa, de la primul cadru. l-am adorat si nu stiu cum, in viltoarea vietii, am uitat de el. rusinata, mi-am amintit de Carmen, pe care l-am avut la un exemen in facultate. si acum, dupa 10 ani, un nou examen, cu Carlos Saura insusi. chiar el, marele. cu ce sa incep, unde sa insist, unde sa ma opresc ? mi-a spus de la inceput "imi place sa stau in fata ta pentru ca esti frumoasa". acesta nu e un compliment pe care sa mi-l insusesc usor si chiar ma agreseaza, mai ales venind de la un barbat necunoscut care, in ciuda celor 78 de ani, este inca verde, drept si -intr-un sens nobil- dominator, cu pieptul in fata, ca un dansator de flamenco. insa Carlos Saura are o alta notiune despre frumos si nu m-am simtit deloc jenata, ci foarte magulita. mi-a vorbit cu pasiune despre filmele lui de dans, despre dansatori, despre respectul nemasurat pe care il are fata de aceasta arta. la sfirsit m-a sarutat pe ambii obraji, mi-a dat un autograf, mi-a multumit si a dat mina cu echipa. acest artist, la calibrul lui, a fost un exemplu de lipsa de vanitate, omenie si simplitate - calitati pe care numai marile spirite le au.
multumesc Carlos Saura si multumesc institutului Cervantes pentru aceasta intilnire scrisa cu marker permanent in viata mea.

ultimul off-road al iernii

2010-03-02T16:04:00.003+02:00

ale naibii ciori 2

2010-03-01T23:31:00.002+02:00

pe cimpul (tuturor initierilor) care ma desparte de oras, simbioza perfecta intre patruped si zburatoare. nu se vede, dar vietuitoarele consumau laolalta halci de sorici si membre de porc (oare?) pe care cineva cu un x5 le arunca zilnic de la distanta. cum, de ce si de unde pina unde in alt episod.

ghidul meu de viata (leapsa)

2010-02-26T00:48:00.007+02:00

ziceam ca s-au adunat niste lepse deloc plictisitoare. uite leapsa de la raluca, mai am vreo 2 si de la simona, sper sa-mi fac mai mult timp in w-end. asadar: top 10 devize, acum.

-"cu rabdarea treci marea" (fiecare lucru se intimpla la vremea lui, sau cel mai simplu e sa renunti, dar nu urma calea cea mai simpla)

-"ce tie nu-ti place, altuia nu-i face" (pune-te mereu in locul celuilalt, sau nimeni nu are caderea sa judece daca fapta cuiva e un pacat sau nu)

-trimite feedback cind e cerut si critică numai dacă ajută cu ceva (daca e constructiv); sa fii rau nu inseamna sa fii sincer;

-fiecare actiune pe care-o faci trebuie sa aiba un sens;

-ai grija la detalii si nu fa nimic cu superficialitate-decit sa faci ceva prost si fara chef mai bine te uiti la un film;

-nu-ti fie teama sa-ti asumi responsabilitati. orice faci, bun sau rau, are o consecinta imediata. singura cale de a te maturiza consta in a accepta tot ceea ce ti se intimpla, indiferent daca provoaca bucurie sau suferinta. noi sintem singurii responsabili, si in asta consta libertatea de care dispunem. uite asa ne transformam in individualitati.

-incearca sa nu iei totul la prima mina, nimic nu e intimplator.

-un pumn doare mai puțin cind e invelit in manusa de catifea (sau mai bine evita conflictele);

-ghideaza-te dupa instincte si nu refuza experientele reale. cred ca un parinte e bine sa aiba multa experienta de viata reala.

-recunoaste cind gresesti (fa efortul sa te indrepti, chiar si nedeclarat). nimeni nu e superior si nimeni nu e inferior. invata de la ceilalti.

...

am vorbit ca o batrina, este ? or mai fi, ideile se suprapun si inseamna cam acelasi lucru. poate mai completez, mai e pina sa enunt o filosofie de viata. leapsa merge la viitoarea mireasa oranjada, fotopoetul zburator si trinitateaB, hai sa aprofundam putin, nu-i timp pierdut (nu mai pun link-uri, va stiti voi care sinteti).

cind n-ai pantofii potriviti sau visul in care am ratat prima lectie de flamenco

2010-02-25T13:43:00.007+02:00

se facea ca aveam o casa imensa, cu un living larg, inalt si luminos, pe care l-am pus la dispozitie primei sedinte a cursului de flamenco, grupul de incepatori. mi-am intimpinat cei citiva colegi de curs si am cerut lamuriri asupra outfit-ului pe care urma sa-l port. profesoara mi-a spus sa nu ma imbrac cu ceva foarte larg si sa-mi pun pantofi cu tocul intre 3-6 cm. zis si facut. era ora 13.00 fara citeva minute. pe la si douajcinci de minute eu tot imi cautam pantofi in cutii si cutii si tot nu gaseam ceva care sa mearga: ba cu toc prea inalt, ba toc prea subtire, ba cu talpa joasa. cind in sfirsit am gasit unii cit de cit potriviti, aveau bareta rupta si nu se tineau de picior. de la etaj, unde ma aflam, o urmaream cu coada ochiului pe rosa, care facea treispe-paispe pe canapea si consulta impacientata ceasul, abtinindu-se cu greu sa nu-mi spuna ceva. am coborit cu pantofii rupti in mina si privirea plecata, cerindu-mi scuze fata de ceilalti colegi pentru lunga asteptare. ei nu pareau prea afectati de intirziere, ba chiar se oferisera sa ma ajute sa-mi caut alti pantofi. m-am trezit cu senzatia neplacuta de-a-mi fi dezamagit profesoara cu lipsa mea de organizare si cu nelinistea de-a nu fi experimentat nici macar in vis un lucru pe care imi doream demult sa-l fac.
desi neprogramat, visul asta spune multe despre mine, mai ales ca stiu de existenta unor lepse care ma asteapta. ia uite si citatul zilei : never mistake motion for action (E. Hemingway)

ne sperie desenele animate

2010-02-23T15:37:00.007+02:00

aventura desenelor animate continua cu mici cenzuri. s-a mai discutat si aici despre controversele disney. cu riscul sa-i fi innebunit deja pe ai mei cu teoria conspiratiei, eu tind sa cred ca e o doza de dirty business sub orice glorie de nivel inalt. trecind peste faptul ca in citeva filme de animatie marca disney am intilnit elemente hermafrodite-gay si baieti care se imbraca in fete (ex la prima mina: a bug's life si ceva shrek3), voi ati vazut de curind, cu ochi de parinti, dumbo ?

ciori care fumeaza si elefanti care se imbata ? nu e cam psihedelic visul asta pt un desen animat pentru copii? nu-i rau pentru 1941 si totusi... pretty scary.

dupa talciocul # 3

2010-02-21T18:54:00.010+02:00

mare amatori de feedback si debriefing, dupa ce venim acasa de la un eveniment eu si sotu' dezbatem chestiunea, cu plusurile si minusurile ei. am constatat inca o data, asa cum tineam sa o completez pe delia, ca nici pe departe nu e vinzarea de produse in centrul atentiei=motorul actiunii (desi, asa cum spunea elena-pescarusa-pinguina, n-ar fi rau sa mai si vindem ceva, in vremurile astea). deci daca tot nu ne imbogatim si avem pretentia ca expunem lucruri foarte dragi si pline de povesti, hai sa renuntam sa mai venim cu tone de haine vechi si eventual scumpe si sa ne concentram pe anumite specificitati: ca de exemplu: haine rare (asa si-ar gasi locul si celebra bluza adidas de colectie), sau imprimeuri-dantele-matase, obiecte-suvenir din calatorii, upgrade cultural (muzici, carti, etc), accesorii de corp si casa, lucruri pentru copii etc, etc. ma gindesc ca asa s-ar socializa mai mult, s-ar povesti mai mult, s-ar impartasi mai mult. ai sti ce cauti, ai afla despre ce gasesti, ai renunta neformal la ceva ce a facut parte cindva din viata ta. altfel riscam ca verde cafe sa devina un fel de tirgul vitan mai mic si mai inghesuit, cu vinzatori tot mai plictisiti si deprimati. ma gindesc sa devina un pic mai responsabila actiunea, acum ca prinde ceva perenitate. oricit ne-am iubi noi intre noi, astia din nucleul initial, ne putem intilni sa ne hahaim si fara sa incurcam ziua oamenilor care chiar spera ceva de la acest talcioc.
nu se vede, dar sotu' cara in spatele meu o lada cu aproximativ 30 de portii de tiramisu, parte le-am vindut, parte le-am oferit, parte le-am halit. nu de alta, dar varza se terminase. daca va intrebati de combinatia letala ciorba-varza-tiramisu, mi-a scapat putin. m-am concentrat pe tiramisu, ca fiind cea mai sigura prajitura si de pregatit si de transportat, si n-am mai fost atenta la ce a gatit dna3. daca eram mai atenta, as fi facut o placinta.

marginile au fost ale mele :)

:: poze marca dedi ::

cu cit e criza mai mare, cu atit eu visez mai tare (I)

2010-02-16T14:27:00.008+02:00

tabi de exterior, imi doresc de foarte mult timp. modelul asta, cizmă. care plecati in japonia?

romulus my father

2010-02-15T14:15:00.007+02:00

l-am prins azi-noapte la hbo si mi-a placut. am retinut si un citat din el, pe care sint tentata sa-l proclam deviza vietii mele: The time you enjoy wasting is not wasted time (Bertrand Russell). mi-am amintit cit de megafan de citate eram si eu in copilarie-preadolescenta, ocazie cu care de azi puteti citi la mine pe blog quote of the day.
ce ziceti de cel de azi ?

ne plac desenele animate

2010-02-12T23:39:00.008+02:00

petru iubeste filmele de animatie. cum altfel ? si noua ne plac si le privim cu aceeasi placere ca si el. ba mai mult, acum destui ani in urma, eu insami produceam diverse mici animatii sub camera cu speranta ca imi voi gasi un stil si voi concepe ceva maret, aceea fiind si o perioada in care vizionam la greu. revenind la petru, mi-e foarte greu sa cred ca poti creste un copil in ziua de azi cu restrictii absolute la tv si pc. intuitia imi spune ca trebuie aplicata aceeasi unitate de masura ca in orice "cum" al cresterii copilului: continut-cantitate-calitate. in consecinta, de vreun an si ceva de cind l-a(m) descoperit pe wall.e, aproape zilnic (exceptie facind lunile de vara, cind petrecem mai mult timp afara) la noi se da in general cite un pixar. ocazional se mai vizioneaza si alte desene animate, boom hop care e un program tv dedicat copiilor prescolari, destul de bunicel si destul de educativ, sau alte filmulete potrivite virstei lui. ca veni vorba, cred ca de la gradinita a venit zilele astea cu "te pucesc" (te impusc), noi neavind in arsenalul video si nici in recuzita proprie de jucarii, vreo tangenta cu armele de foc. nu va imaginati ca avem o videoteca atit de completa de filme de animatie, dar stiti cum sint copiii, cind le place ceva fac obsesie. asa ca cere zile si zile in sir acelasi desen animat si refuza alte episoade chiar si din aceeasi serie, cum ar fi ice age 3:"vreau sid si dinozaurii, nu alta poveste, nu alta varianta!". si au fost wall.e, compania monstrilor, madagascar, ice age, iar acum ne amuzam cu "desenul cu moșiuleț" (up) si cars. poate nu sint chiar pentru virsta lui, insa cele disney classics mi se par destul de gay pentru un baiat, si nici nu-l atrag. insa au fost si filme pe care, dupa citeva cadre, le-am interzis.
dintre cele "recomandate virstei", preferate:
tao shu baietelul razboinicharry si galeata cu dinozauri

ale naibii ciori

2010-02-10T10:18:00.003+02:00

intr-o dimineata geroasa, 5 minute de incalzire. un ceai sau...

seara în care cel mai bun tovarăș de drum (singurul reper statornic) a fost nămetele din dreapta

2010-02-10T01:06:00.005+02:00

daca te-ai juca un pic de-a demiurgul si ai spune: ce obstacol sa-i arunc in cale acestei femei, sa-i testam nervii si determinarea de a-si continua drumul in suburbie?

intuneric? nu-i suficient. intuneric si zapada? subtire. intuneric, zapada si polei? mai merge. intuneric, zapada, polei, gropi in asfalt imposibil de evitat? hm... interesant, derapajele devin spectaculoase . dar ce-ai zice de niste ceata? cernem putina la inceput, apoi varsam toata punga. deci intuneric, zapada, polei, gropi si ceata. parca lipseste ceva. o faza lunga din spate. (de ce sa zica soferul din spate sar'mina ca nu e el spargatorul de ceata, daca tot e a 2-a masina si nu munceste nimic, macar sa se remarce prin taria farurilor.) acum tabloul e aproape complet. mai lipsea petru, in masina, extaziindu-se de cit de "amuzanta este ceata" si punind o mie de intrebari pe minut.

omul (post)modern nu poate trăi fără poveste

2010-02-07T11:41:00.009+02:00

-mă gândeam la tot spațiul ăla, dacă e folosit cum trebuie. ce utilitate are? pe cine interesează de fapt?
-nici eu nu sint o pasionată a tradițiilor, dar cred că e important să existe un loc care să le conserve. să vezi cum trăiau strămoșii noștri, ce obiecte foloseau, ce-i interesa, să le cunoști simplitatea...
-sărăcia poate...
-sărăcia... ce contează. erau bogați spiritual. eu îmi dau seama în locuri din astea că viața noastră include multe inutilități.
-dar cine vine la un muzeu de genul ăsta ?
-turiști, cercetători, elevi, oameni obișnuiți. cei care vin și la muzeul satului. nu știu, s-o întrebăm pe simina. pe tine nu te interesează să vezi cum se trăia pe vremuri ? obiectele de anticariat nu-ți plac ?
-nu știu, nu mă atinge. mai degrabă m-ar interesa un muzeu al comunismului, am luat parte la asta și vreau să știu mai multe. anticariatele sint altceva.
-dar când vezi filme, cum ar fi Ion sau Moromeții, și apoi vezi în realitate obiecte, costume, case din vremea aia, nu ți se pare interesant ?
-ba da, cred că asta e. modul în care sint prezentate nu mă atrage. sint obiecte de muzeu, reci, la distanță, prost luminate. ar trebui să fie interactive sau însuflețite. proiecții, ambianțe sonore. oamenii vor reality-show-uri. ar trebui gândit altfel, măcar în unele secțiuni. ar trebui chemați voluntari să trăiască în muzeu, studenți la actorie. eu mi-aș sacrifica 2 ore in w-end să mă duc să locuiesc în casa aia. tai lemne, fac focul. tu faci pâîne pe sobă, petru se joacă cu o jucărie făcută de mine. am purta niște costume din vremea aia și am face mici acțiuni. ar fi mișto.
-mi se pare bună ideea, dar nu știu dacă sînt bani pentru asta. cum să faci focul în muzeu ?
-se poate adapta un sistem. eu cred că ar veni mai multă lume, ar fi mai interesant. și ai rămâne cu ceva, pe bune.

cam așa a decurs discuția vineri târziu, în noapte, între mine și soț (doi fanteziști, ca să nu zic diletanți), în urma impresiilor produse de prima vizită în familie la muzeul mțr, la invitația siminei. mi-a plăcut ideea ei, un fel de interactivitate și asta. recunosc însă că și mai mult m-ar seduce ideea soțului, să văd mici mostre de viață live, pe lângă (în locul) vitrinele sobre și să miroasă a pâine pe vatră într-un muzeu al țăranului. nu știu însă dacă logistic și tehnic ar fi posibil așa ceva. unde mai pui că petru, când a auzit că mergem la muzeu, a exclamat ”ce bine, și o să mâncăm covrigi!” și nu ne-a slăbit din asta toată seara, chiar și după ce am plecat. nu știu în ce desen animat a văzut asta, dar e clar că în alte părți se primesc/cumpără covrigi la muzeu. acum, dacă mă mai gândesc, cred că o modalitate prin care s-ar face mai ușor cunoscute poveștile din spatele obiectelor, chiar așa cum sint ele prezentate, ar fi de ajuns (pentru mine).
și iarăși petru: uite, mami, o căciuliță de pisică !

să mori rănit din dragoste de gheață

2010-02-04T00:33:00.005+02:00

aș fi spus ca arșita topește creierul oamenilor (de pe stradă), dar nici efectul gerului nu e mai prejos. nu știu cine e vinovat în vremurile astea de nesăbuința cu care circulă mulți oameni, fie ei pietoni sau conducători auto: gradele minus, criza financiară, vaccinul contra ah1n1, teoria conspirației, lady gaga, alimentația, trăscăul. ca sa nu bat câmpii aiurea, câteva mici exemple, că-i târziu:

-o dacie veche (o vechitură de dacie, cum spune petru) trăgea, la ceas de seară, o sanie legată cu sfoară de bara din spate. pe sanie ar fi trebuit să fie 2 persoane, eu le-am surprins într-o pauză, când se adunau de prin zăpadă, în urma unei coliziuni cu oarece dâmburi, decât.

-pietonii se aruncă să traverseze, pe treceri sau nu, fără să ia în calcul faptul că tu s-ar putea să derapezi cu mașina când frânezi și fără să-ți acorde timpul să te oprești în siguranță în fața lor. de două ori era să mă proptesc în mormanul de zăpadă (asta în cazul fericit) aflându-mă în astfel de situație. similar, ieri dimineață, am văzut cum un tir venind din contra-sens a frânat în ultima clipă să dea voie unor pietoni, și în câteva clipe o cascadă de bucățoaie uriașe de gheață s-a prăbușit de sus, de pe cabină, pe lângă ei. doi pași mai lipseau ca tărtacuțele cutezătorilor pietoni să se dea de-a dura pe asfaltul înghețat, secerate de satârele în viteză.

doza de absurd a sfirsitului de saptamina

2010-01-30T14:13:00.002+02:00

dau sa intru intr-un magazin maga image, vineri dupa-amiaza. fac citiva pasi in magazin si observ ca unde ar fi trebuit sa fie stivele de cosuri, la intrare, in dreapta, e curat ca-n palma. scanez un pic zona si privirea mi se izbeste de cozile imense care sufocau casele. ok, ma intorc pe calciie si dau sa ies. din 2 pasi ajunsesem in dreptul usilor de la intrare cind am auzit si vazut ca cineva ma striga si da din miini disperat. domnisoara, domnisoara! ma apela agentul (gaozarul) de paza. ma uit la el intrebatoare si-mi explica agitat, dindu-si importanta, ca trebuie sa intru in magazin ca sa ies pe la una din case. imi venea sa rid isteric si m-am uitat la el sa vad daca are un simt al umorului iesit din comun sau pur si simplu e idiot. importanta cu care se chinuia sa-si impuna regula, de la distanta, m-a facut sa optez pt a doua varianta. asa ca m-am apucat sa-i explic idiotului, stind in usa, ca-i aiurea sa ma puna sa intru prin magazin doar ca sa ies, cind eu ma aflam practic la intrare. insa el insista si aproape ca devenise agresiv in miscarile bratelor, mai ales ca ii sarise in ajutor si colegul lui, care-i intarea atitudinea. neavind de ales, am abandonat lectia de logica si am pasit in afara, in aerul imaculat de inghetat, facindu-le delicat cu mina. e greu de descris mixul de sentimente care ma incerca, situatiile astea, atit de familiare tuturor, au farmec daca le traiesti, nu daca le povestesti.

culoarea zilei

2010-01-30T12:58:00.005+02:00

raspuns pt deleea via dedi.
fetelor, bagam si-o leapsa ? dna3 ?

eroul nostru

2010-01-28T16:22:00.002+02:00

iata ce-mi trimite soțu' pe email

last 24hrs

2010-01-28T01:03:00.006+02:00

am primit-o acum, de ziua mea. pentru ca aveam o idee despre ce-i vorba, am crezut ca va mai trece un timp pina o sa fiu in stare sa ma apropii de o asemenea poveste, in care pe deasupra mai e implicat si un baietel. ca orice mama care se respecta, sint sfarimata emotional cind vine vorba de sfirsitul vietii-lumii, copii sau animale in suferinta. imi amintesc ca desi nu aveam o iubire prea mare pt will smith, dimpotriva, m-a marcat profund I am legend si m-a bintuit citeva zile, fiind si primul film al post-apocalipsei pe care l-am vazut imediat dupa ce am nascut. dupa ce apare un copil in viata ta percepi dintr-o data fragilitatea lumii in care traiesti, iar orice teorie potrivit careia lumea s-ar autodistruge fara speranta, nu ti se mai pare fictiune.

si acum cartea asta, de care m-am apucat cu o curiozitate care ma gidila pe degete. am devorat-o in ultimele 24 de ore, intre treburile casnice si indatoririle de mama. cele profesionale le-am aminat, nu m-am putut concentra asupra lor. nu stiu daca voi vedea filmul, daca are rost. am vizualizat mental fiecare cadru, intreg filmul mi s-a desfasurat in spatele ochilor. i-am auzit coloana sonora, i-am simtit mirosul. cartea e scrisa intr-un stil atit de vizual, cinematografic, incit e greu sa nu vezi totul. m-am tinut tare, insa la pag 210 cu greu mai vedem ceva. am numarat infrigurata foile, inca 5 si gata. mai greu a fost, pe parcursul zilei, sa las cartea din mina si sa ma ocup de petru. sa-l hranesc, sa-i tin companie. eram (sint) locuita de aceasta poveste si orice gest pe care il faceam mi se parea foarte incarcat de semnificatii.

fabula(ția) unei nopți de iarnă

2010-01-27T15:15:00.014+02:00

2 prieteni se jucau într-o seara, cel mare în vizită la cel mic. părea că și-au împărțit cu diplomație spațiul și jucăriile...

...când, din senin, a izbucnit conflictul. hmm, nu chiar din senin. cel mare n-a respectat regula și a vrut sa se mai dea o tură cu mașinuța albastră. cel mic, foarte șmecher, a abandonat imediat disputa și a dispărut în camera oamenilor mari. oare ce vrea să facă ?mrrrau... mrrrau... acum e bine ? imi mai iei mașinuta ?
oh, nu! în brațe la mămica mea... numai eu sint de vina...cred că mă place, uite ce lipicios e !
el... un parșiv... iar ei... ei... niste trădători...mama, vazindu-și puiul că suferă ca un cațel abandonat, îl chemă sub pretextul că vrea să-i dea să pape...

și-i explică, pe înțelesul lui, că nu trebuie să se simtă exclus atunci când ea ține în brațe un alt copil. fericit că mama îl hrănește, dar și pentru că și-a recăpătat poziția, băiețelul mare a și uitat conflictul...

mai ales că cel mic fusese între timp schimbat în pijamale și îl aștepta pătuțul.
acum, că am rămas singur și am și mâncat tot, înapoi la jucării ! epilogmorala: lucrurile nu sint niciodată ceea ce par a fi. pentru memoria colectivă, să se consemneze că povestea reală n-are nicio legătură cu cea prezentată aici.

p.s. 1. continuarea o vedeti la pescarusu. 2. fotografii executate de dedi

discutii libere (5)

2010-01-26T13:57:00.005+02:00

imi place cum se poarta petru cu animalele, in special cu hana, pisica (mea) lui. chiar daca uneori vrea sa-i dea sa manince, sa bea sau s-o ia in brate impotriva vointei ei, nu o agreseaza si nu prezinta semne de rea-vointa. deseori isi baga fata in blana ei pufoasa si o pupa, fara sa fi vazut la mine gestul asta. intre timp, ne mai surprinde cu diferite expresii:

”mami, zapada alunecă, ca săpunul !”
*
într-o seară ștergeam pe hol cu mopul. vine linga mine si mă indeamna: ”pune mai mult suflet, fato!”
*
în altă seară, făceam ceva la calculatorul mare, la care sta de obicei soțul. petru îl cheamă în grabă:”haide, tati, vino, e un dumnezeu la calculatorul tău”.
*
m-a chemat sa-mi arate ca pisica a facut pe jos, in baie: "caca de pe jos e ca sigla de renault"
*
el: ”și cum o chema pe fetiță?”
eu: ”scufița roșie”
el:”și cum se numea căciula, pălăria ei ?”
eu:”scufiță”
el: ”tot scufiță? nici vorbă. vreau povestea cu Jack (și vrejul de fasole)”

de ziua lui cuza

2010-01-25T17:04:00.009+02:00

am mai scos eu si cu alte ocazii salata la inaintare, a mai prezentat-o de curind si dna3 aici si aici, si acum e iarasi rindul meu cu ceva tematic, realizat insa in mare graba, cu consumatori veniti de departe si foarte infometati la usa:
salata de 24 ianuariesi cea din 23 ianuariesi sa nu uitam totusi ca pe linga ziua unirii am mai sarbatorit si altceva, n-om fi noi chiar asa de patrioti
simbata si duminica, 2 zile pline cu toti cei care si-au dorit sa fie in preajma mea la aniversare si au infruntat gerul crunt sa iasa din casa, chiar si fara masina (si-or mai fi fost si alte obstacole, si-or mai fi fost si altii care n-au ajuns - vor mai fi ocazii, trebuie doar sa vrem) : va multumesc tuturor. au fost 2 zile frumoase, cu oameni dragi, mincare buna, bautura destula, muzica in surdina, chiraiala de copilasi, bbq la minus 10, cadouri frumoase, jocuri de societate, lene si bisericute.

tot in gamă roz

2010-01-21T13:41:00.004+02:00

foarte aproape de casa noastră se află Austrian Village, un cartier cochet cu case roz pal, ornamentate cu briuri de caramidă-aparentă maro inchis. treceam si azi cu mașina pe linga el, și petru îmi atrage atenția ”vezi mami casele astea roz?”, ”mhh, sint frumoase” zic eu, cu un ochi la ele și altul la drum.”dar sint de fete!”mi-a tăiat el macaroana.
ce s-a intimplat frate cu rozul ?!

2 persoane m-au tras de urechi ca n-am mai scris pe blog

2010-01-19T14:40:00.004+02:00

ba am scris multe, dar nu am finalizat. mereu a aparut altceva, si altceva, cum ar fi:
azi-dimineata, adica spre prinz, am ajuns cu petru la gradinita chiar după ce copiii coborisera in sala de mese. ne intimpina educatoarea.
- copiii sint jos ? întreb eu.
- au coborit la masă, decât. răspunde ea.

eu ce sa fac în situația asta ?

mami, de ce am clamă roz ?

2010-01-08T14:35:00.004+02:00

prima data cind a umblat altcineva in parul copilului meu, dar macar era profesionista. si el, foooarte cuminte si laudat, cum altfel ?:) doar era la volan...