simulacru

cum ar fi daca, aflat in fata unei alegeri majore, ai putea sa simulezi viitorul cu cite o mostra din fiecare hotarire?
uneori poti face asta, si credeti-ma lipsita de curaj sau doar precauta, nu-mi place sa dau vrabia din mina pe cioara de pe gard, cel putin atita timp cit vrabia inca nu miroase (exceptie fac relatiile; cind incepe sa se imputa o arunc fara stringere de inima). dar de exemplu daca as vrea sa-mi schimb locul de munca, nu mi l-as parasi pe cel vechi definitiv, mi-as lua un concediu mai lung si as merge cu ele in paralel, sa vad cum imi place. daca as vrea sa ma tund foarte scurt sau sa-mi schimb culoarea parului, as proba cu o peruca sau mi-as ajusta coafura in photoshop inainte de schimbare. nu e un exemplu foarte bun pentru ca parul creste repede, nereusita nu e mare pierdere. dar sa faci asta cu un animal? e preferabil. iei un animalut de proba de la cineva, il tii citeva zile si vezi daca ai responsabilitatea necesara sa ingrijesti un animal. dar cu un copil? si asta se mai poate. te oferi baby-sitter part-time pentru o perioada si vezi daca ai rabdarea, determinarea si timpul necesar sa cresti un copil. dar cu o casa? daca trebuie sa-ti schimbi casa si procesul e ireversibil si n-ai niciun glob de cristal la indemina si nici abilitatea de-a ghici in el, cum sa faci sa vezi daca procedezi bine? de exemplu vrei sa te muti de la oras la sat, si nu-ti permiti si una si alta, cum sa faci sa vezi daca ti se potriveste traiul in mediul rural? si nu, nu se pune sa mergi in vizita la cineva o zi-doua. si apoi invers, satul de problemele aferente traiului la tara, ti se arata brusc sa-ti schimbi viata si sa te muti la oras, uitind de fapt cum mai e. ti se face chef sa pleci naibii din tara, nestiind de fapt ce inseamna asta (se exclude perspectiva turistului). uite, eu as vrea sa fac un schimb de case, si apoi un schimb de tara. pentru ca vrabia mea inca e calda, letargica e drept, dar are inca viata in ea. si trebuie sa vad daca mai are sanse de supravietuire.

de-ale noptii

"mamiii, m-ai parasit?" s-a auzit azi-noapte din camera copilului. desi peste o saptamina va implini 5 ani si se crede deja barbatel, baietelul nostru e inca dependent de noi la somn, dupa urmatorul ritual: adoarme in patutul lui, tot cu paturica, iar (unul dintre) noi ii citim povesti inainte de culcare, inghesuiti pe canapeluta de 1,20 m din camera lui. uneori se intimpla sa adormim si noi acolo, ori cu genunchii la gura (cazul meu), ori expandati cu picioarele pe jos (sotul), urmind ca la un moment dat sa ne extragem si sa ne indreptam oasele in dormitorul nostru, aflat usa in usa cu al copilului. cind nu adormim, iesim usurel dupa ce adoarme copilul. se intimpla insa sa ne mai strige noaptea, pe mine mai des, chiar si de citeva ori pe noapte. ma duc de fiecare data si chiar sint cazuri cind dorm mai mult acolo decit in patul conjugal. spune doar "stai cu mine", sau vrea sa bea apa, sau cind e racit vrea sa-si sufle nasul. dimineata insa e mereu ok cind se trezeste singur. azi-noapte cica visa ceva cind m-a strigat. lucrul cel mai amuzant este ca de cite ori ma mut noaptea in camera lui, vine si pisica dupa mine. ma ghemuiesc pe bucatica aia de canapea, ma invelesc cu o paturica de bebelus, si hop si pisica calare pe mine. iar cind ies, are grija sa ma urmeze. asa ne plimbam noi noaptea, unii dupa altii.

mic raport de 4 ani, 4 luni si 4 zile

cam 119 cm inaltime, 20 si un pic de kg, nr 30 la picior. arata ca unul de 6 ani si filosofeaza ca unul de 60. acompaniindu-si verisoara la dentist, si venind vorba de fratiori sau surioare, el se confeseaza "mami ar mai vrea sa avem un copil, insa tati nu vrea""pai poate lui tati ii esti suficient, golul lui a fost umplut de tine si nu mai simte nevoia unui alt copil" raspunde amuzata doctorita."nu stiu, eu ma mut de colo-colo, dar golul e mare." ii place enorm sa rida. ride cu pofta, face glume, joaca teatru. ma roaga sa-i spun lucruri amuzante, uneori n-am inspiratie si-l intreb daca e suficient sa-i arat un deget plimbaret: ne bufneste risul pe amindoi. vorbeste continuuuu. daca il rog sa taca putin, se supara si pune o mie de intrebari suplimentare, asa ca regret cerinta. cind se supara pe mine, imi arunca "mai rea de-atit poti sa fii?", "da, daca as fi mai rea..." si ii spun cum l-ar pedepsi o mama mai rea. cade pe ginduri, dezarmat. apoi isi cere scuze. e un copil care se face remarcat cu usurinta, si n-o spun pentru ca e al meu, ci pentru ca el este asa: prietenos, comunicativ cu adultii/necunoscutii, curios, bagacios. nu era deloc asa la 2 ani si poate nici la 3, insa a devenit. poate si gradinita a contribuit intr-o buna masura, insa si nativ este inzestrat cu o curiozitate ca de pisica. merge la aceeasi gradinita de la 1 an si 5 luni, deci aceasta este a 4-a toamna si trece abia in grupa mijlocie. cind ne-am intors din concediu, a plins citeva zile la intoarcerea la gradinita. nu vrea acolo, oricit de mult si-ar indragi educatoarea si colegii, prefera sa stea cu noi. acasa se joaca cu masinile, jucariile lui preferate. are abilitati automobilistice evidente: intoarce cartul electric din 3 miscari, parcheaza cu spatele. cind conduc, ma cicaleste: ai aprins farurile?, e prea mare viteza la stergatoare, ai luat piciorul de pe acceleratie (cind coborim un pod)? ai lasat-o in viteza? construieste din imaginatie piese complicate si simetrice din lego, se joaca in curte cu ciinele sau la nisipar, s-ar uita numai la desene trintit cu fundul in sus pe canapea. ii lipseste compania unui copil de virsta lui. nu-i plac constringerile creative: nu-i place sa faca puzzle, nu-i place sa faca exercitii dintr-o carte pentru copii de 3-4 ani, nu-i place sa deseneze, picteaza citeodata dar numai lucrari abstracte, cu pasta groasa de acrilic. presimt ca vom avea probleme mari de adaptare la scoala. ii povestesc ca o colega de-a lui de la gradinita va trece in toamna la grupa mare pentru ca vrea sa intre cu un an mai devreme la scoala. remarca lui a fost "dar ce crede ea, ca e asa distractiv la scoala? ea nu stie ca are lectii?". ii place muzica: danseaza, se agita dupa o coregrafie proprie, cinta imaginar la tobe si la chitara, e rocker. fredoneaza melodiile auzite in masina, le recunosti. cind il intreaba cineva de ce si-a lasat plete ca fetele, nu mai spune ca e rocker, cum facea la inceput, ci spune "sa-mi tina de cald la iarna". nu l-am invatat eu, insa s-a prins ca o gluma inchide mai repede gura oamenilor. cind mergem undeva, nu vrea sa-si ia ochelarii pentru ca s-a saturat ca lumea sa-i spuna ca seamana cu Harry Potter. are un simt al ridicolului iesit din comun, si preferinte clare la imbracaminte si incaltaminte, combinate cu o incapatinare feroce. daca e in vizita si s-a udat pe bluza, refuza sa poarte orice bluza ii ofera gazda. daca nu ii place forma unor nastruri de la o camasa, va refuza s-o poarte si a zecea oara, in ciuda oricaror argumente din partea mea. observa detaliile intr-o clipa, cind descrie o persoana sau un obiect tine cont de lucruri care le-ar scapa adultilor: "era baiatul acela cu tricou cu schelet"...e atent la mine, cu ce ma imbrac, cum imi prind parul. " imi plac cerceii tai, bogdana! sau imi plac "unghilele" tale de la picioare, ti-ai dat cu lac? e blind cu bebelusii si cu animalele, insa isi apara jucariile in conflicte cu copii mai marisori. trage, impinge, riposteaza. uneori e rau, loveste. la culcare ii citim/spunem povesti, e incintat de carti. povestea dureaza 15-20 minute, si intrebarile complementare tot pe atit. seara doarme in continuare cu paturica lui de bebelus, o caram peste tot. citeodata se frichineste in toate partile si spune ca nu poate sa doarma: va iubesc prea mult, nu vreau sa ma "despartesc" de voi niciodata. vreau sa fiu mereu mic, nu vreau sa devin adult.

de la "de ce" la "cum" la 3 ani si 10 luni

primul "de che" l-a articulat la 2 ani si 2 luni si de atunci nu s-a mai oprit. intrebarile au devenit tot mai coerente, pe masura ce-i evolua limbajul, curiozitatile tot mai mari, pas in pas cu vocabularul, nevoia de a sti tot mai auto-impusa, odata cu virsta. in ultima vreme am remarcat ca nu mai e atit de interesant sa afle "de ce", ci "cum".

cum se nasc copiii ?

vreau sa vad cum creste un copil.

cum arata casele vechi ?

cum se poate rupe o masina (de politie) in doua ?

si aseara, chiar inainte de culcare: cum imbatrinesc oamenii ?

nu-i deloc de ris. cine are copii (ajunsi la virsa sa-si dea seama de asta) stie cat sint de intristati de ideea ca parintii lor imbatrinesc. si la fel si noi. mami, nu vreau sa ajungi babuta! am auzit nu o data. si cred ca si voi.

sa ne mai inveselim, un bonus cu alte vorbe de duh recente:

*

el: stii de ce nu trebuie sa lasi toata ziua luminile aprinse?

eu: de ce?

el: pentru ca mor copacii. cad.

*

mami, daca acoperi cu garnier (si inca un nume neinteligibil) acoperi firele albe!

dar ce-mi trebuie mie? eu am fire albe?

nu, pentru cind imbatrinesti (vesel ca a gasit solutia). si tati, poti sa-ti dai si tu cu garnier. dar sa-ti iei de baieti!

*

sint putin dezamagit.

de ce?

pentru ca paturica nu e albastra.

*

mă fâții.

*

mami, o plac foarte mult pe hana (pisica). si ea ma place.

*

hahaaa! ride cu putere si apoi explica: mi-a venit risul doar asa din git, fara motiv. ride in continuare.

*

mami, vrei sa ne jucam ?

da.

cu masinutele?

da.

uau, acum esti si tu mai activa!

*

de ce nu cadem daca pamintul se invirte? daca vine strada noastra in josul planetei, se dezlipeste si cade ?

*

nu mai stilceste cuvintele, demult. si totusi uneori mai scapa cite unul

văpaștie=prăpastie

vapiron=ferryboat

iata cum s-a "gatit" in masina, cu niste ochelari de soare de-ai mei de rezerva, aruncati pe bancheta din spate. apoi mi-a zis sa-i fac o poza, sa se vada si el cum arata :)

glasses (the begining)

inainte ziceam ca seamana cu primul baietel, insa acum, vazind ca nu trebuie sa mai aminam, mi-am dat seama ca ar putea foarte bine sa fie si al doilea. macar o sa-i luam niste rame mai dragute.

let's do it romania se intoarce cu...

continutul tomberonului nostru, ravasit de ciinele nostru. manusi, cizme, băț, reloaded. ce haios e sa-ti revizitezi propriul gunoi menajer la lumina felinarelor: ambalajul asta de la ce-o fi fost, cum sa adun din noroi simburii de visine, cojile astea de ou imprastiate prin tufa de lavanda or fi biodegradabile ? si tot asa.
va urma: si alte dezastre facute de ciine, sufletelul ingenuu adoptat de pe strada, part 2.

eritem de verigheta

sotul ma suspecteaza c-am facut-o special, sa scap de verigheta. adevarul e ca ma deranjeaza s-o port in halul asta, asa ca o las acasa. n-am schimbat detergentii sau sapunul, nu m-am ingrasat, dimpotriva, la sf gheorghe era chiar s-o scap de pe deget, pe un ponton (e ceva predestinat ca oamenii sa-si piarda verighetele la sfintu' ?). n-a fost nevoie s-o scot nici macar in vremea gravidiei, chiar daca spre final mi se cam umflau degetele. si totusi, o fi vreun semn ? :)

recent intr-un film un personaj spunea "casnicia e ca o ceapa, cu cit desfaci mai multe straturi, cu atit pute mai tare". v-ati prins, era replica unui tip. eu, cu sensibilitatea mea feminina, spun: casnicia e ca o pusculita din care tot iei si trebuie (macar din cind in cind) sa pui ceva in loc.

OZ

oz ride, a reusit. n-a trebuit decit sa plinga pe la usi, sa-si bage labutele prin gardul de plasa, sa se dea bine pe linga copil, sa se poarte frumos cu pisica. pina si stapinul lui a renuntat la el, pe-un pet de bere "luati-l, pentru copil". decizia a luat-o sotul:"am ciine!"