despre tico, numai de bine

o masina scoasa din service se comporta ca un om proaspat intors din spital. cu tot corpul rascolit, deprimat si incercat de dureri noi, posesor uneori si de vreo ustensila chirurgicala uitata printre maruntaie. cu vreo luna in urma m-am dus sa-mi schimb ambreiajul cu tot pedalierul (literalmente ambreiajul se incrucisa cu frina, nu ma intrebati cum am ajuns acasa) si toba. a doua zi dupa venirea acasa, stopurile de frina ramineau mereu aprinse. a treia zi, frisona rau la ralanti. apoi nu se mai inchidea portbagajul, iar mai nou mi-a crescut consumul (probabil pierde benzina pe undeva). fara nicio legatura, ieri am constatat ca magazinul de piese daewoo nu mai exista. btw, am primit drept martisor de la sot un filtru de benzina. lucky me!

accidente ușoare

am văzut cu coada ochiului cum loganul s-a pus în mișcare, m-am pus și eu în mișcare în timp ce mă asiguram la cedează, loganul între timp se oprise și eu m-am oprit în el. dimineață, ploaie, noroi pe jos, frîne slabe, previzibil: far spart, capota și aripa lovite, bară crăpată. eu, el mai nimic. lovire din spate, amendă, reparația mea pe banii mei. episodul halucinant de la poliție (șoferul loganului nu vrusese amiabil) a culminat cu:
- faceți test alcool ? șoferul loganului.
- da, e suficient să suflați ușor în aparat, nu sunt vapori de alcool prezenți, zise polițistul.
- și totuși, nu aveți un aparat mai performant ? insinsta loganozaurul.
- nu e nevoie, acesta e de ajuns.
- nu pentru mine, vă dați seama.
să recapitulăm, dacă nu a fost clar. șoferul de logan, victima, conform legii de mizerie a statului de drept, insinua că aș fi tras o dușcă de dimineață, vezi doamne, prea fusese misterios și inimaginabil accidentul petrecut în condițiile prezentate mai sus. toată ziua m-am întrebat ce anume din comportamentul meu i s-a părut în neregulă, de a pus fapta pe seama alcoolului. faptul că i-am spus calm buna dimineata, îmi pare rău... când am coborât din mașină, după măreața coliziune? sau că l-am întrebat, cu același ton calm, dacă mergem la asigurări sau ne vedem la poliție, asigurându-mă că știe la ce secție mă refer ? pentru că altă vorbă n-am mai schimbat apoi cu bipedul misogin.

cu cit criza e mai mare, cu atit visez mai tare (2)

se ia jeff koons si bmw. ce rezulta vedeti in aceste imagini si mai multe aici. e redundant sa spun ca vreau si eu, nu ?

alte discutii libere

- mami, tomberonul e de curse ?

- de ce ?!

- pai are eleron...

ultimul off-road al iernii

seara în care cel mai bun tovarăș de drum (singurul reper statornic) a fost nămetele din dreapta

daca te-ai juca un pic de-a demiurgul si ai spune: ce obstacol sa-i arunc in cale acestei femei, sa-i testam nervii si determinarea de a-si continua drumul in suburbie?

intuneric? nu-i suficient. intuneric si zapada? subtire. intuneric, zapada si polei? mai merge. intuneric, zapada, polei, gropi in asfalt imposibil de evitat? hm... interesant, derapajele devin spectaculoase . dar ce-ai zice de niste ceata? cernem putina la inceput, apoi varsam toata punga. deci intuneric, zapada, polei, gropi si ceata. parca lipseste ceva. o faza lunga din spate. (de ce sa zica soferul din spate sar'mina ca nu e el spargatorul de ceata, daca tot e a 2-a masina si nu munceste nimic, macar sa se remarce prin taria farurilor.) acum tabloul e aproape complet. mai lipsea petru, in masina, extaziindu-se de cit de "amuzanta este ceata" si punind o mie de intrebari pe minut.

fabula(ția) unei nopți de iarnă

2 prieteni se jucau într-o seara, cel mare în vizită la cel mic. părea că și-au împărțit cu diplomație spațiul și jucăriile...

...când, din senin, a izbucnit conflictul. hmm, nu chiar din senin. cel mare n-a respectat regula și a vrut sa se mai dea o tură cu mașinuța albastră. cel mic, foarte șmecher, a abandonat imediat disputa și a dispărut în camera oamenilor mari. oare ce vrea să facă ?mrrrau... mrrrau... acum e bine ? imi mai iei mașinuta ?
oh, nu! în brațe la mămica mea... numai eu sint de vina...cred că mă place, uite ce lipicios e !
el... un parșiv... iar ei... ei... niste trădători...mama, vazindu-și puiul că suferă ca un cațel abandonat, îl chemă sub pretextul că vrea să-i dea să pape...

și-i explică, pe înțelesul lui, că nu trebuie să se simtă exclus atunci când ea ține în brațe un alt copil. fericit că mama îl hrănește, dar și pentru că și-a recăpătat poziția, băiețelul mare a și uitat conflictul...

mai ales că cel mic fusese între timp schimbat în pijamale și îl aștepta pătuțul.
acum, că am rămas singur și am și mâncat tot, înapoi la jucării ! epilogmorala: lucrurile nu sint niciodată ceea ce par a fi. pentru memoria colectivă, să se consemneze că povestea reală n-are nicio legătură cu cea prezentată aici.

p.s. 1. continuarea o vedeti la pescarusu. 2. fotografii executate de dedi

in evolutie

"sa pui mina sa faci si-o fata!" sau "acum e momentul pentru inca unul!". ma frapeaza sfaturile intre 2 lifturi, pe care le primesc fara sa le cer. cu atit mai mult cu cit vin de la persoane care nu ma cunosc indeaproape, sau si mai mult, care au un singur copil. logic, ai putea spune, acum regreta si ii sfatuiesc pe ceilalti. asa, si ?

dar nu despre asta vroiam sa scriu, ci despre petru. de cind ne preumblam noi zilnic cu masina, adica de un an, copilul a reusit sa distinga si sa invete singur multe marci de masini. intreaba continuu ce masini trec pe linga noi si rareori da gres. pe linga camioane, tiruri, dube, camionete, papuci, decapotabile, masini de formula 1, mijloace de transport in comun, pe care le stie demult, identifica automat bmw (preferata), audi, dacie veche, dacie logan, cielo, mitsubishi, atv, tico, matiz, suv-uri (carora le zice "debe bebe"). restul le mai incurca, dar le stie din parcul lui auto: lamborghini, chevrolet, porche, etc. si asta doar pentru ca e pasionat, inca de acum, de masini. ma intreb la ce virsta o sa conduca una.







l.e. adica ma intreb la ce virsta va ajunge la pedale...

daca n-ar fi, nu s-ar povesti

daca miercuri nu s-ar fi stricat masina sotului, acum am fi fost in drum spre mare. prea m-am laudat la toata lumea ca mergem cu petru la mare in w-end si uite, nu s-a legat. daca aseara n-as fi trintit din greseala pe jos (spart in mii de aschii) o frumoasa (scumpa) tava din vitroceramica alba, in timp ce incercam sa scot un pandispan (fierbinte) cu visine, copilul nu s-ar fi balacit nesupravegheat in baltile (noroiul) de la aspersoare si acum nu i-ar fi curs nasul care-a degenerat in tuse, evident.
uitam ca viata nu inseamna numai sa fii vesel si fericit, inseamna sa se mai intimple si lucruri naspa, iar apoi facem tragedii existentiale din ele.

si joi, una buna: great expectations

ieri dupa-amiaza s-a apucat sotu' sa curete casa, prin exterior, de pinze de paianjeni. e inutil sa spun prea multe, va amintiti de casa din Marile sperante? dimineata, cind iesim din casa, trecem prin bariere (ne)sanatoase de pinze, masinile sint brodate intre oglinzi, stergatoare, in deschizatura geamurilor si chiar pe volan, si nu o data ne-am trezit cu paianjeni grasi coborind prin dreptul ochilor, in mers. odata am bagat mina in cutia de scrisori si am dar de ceva cu blanita, cind m-am uitat, era o tarantula gri facuta ghemotoc (si ea) de sperietura. plasele de la geamuri sint dublate de rotocoale de fire invizibile, se vad noaptea, stralucitoare, in lumina lunii.

asadar, sotu', ca sa ajunga la stresini: cum nu avem o scara, a facut o improvizatie, o stinghie cam flexibila, in prelungirea careia a legat un maturoi destul de greu - a explicat el, ulterior. hirsh, hirsh, trosc, buf! intre timp eu incercam sa ud amarita de gradina, care nu arata prea bine. vine sotu', alarmat: "haide, repede, ca avem treaba! lasa aia, avem ceva mai important" nu prea imi venea sa cred ca in afara de udat, e altceva mai urgent de facut in curte. cind am ajuns linga masini, i-am dat dreptate. geamul lateral spate de la masina mea era tandari, si peste tot bucatele de sticla. ultimul cadru: matura si stinghia, pe jos, desprinse.

l.e. azi-noapte am avut un vis stupid in care se facea ca sotu' se vopsise blond, de capul lui, ii statea oribil si insista sa-si pastreze culoarea. asta o fi razbunarea mea subconstienta ?:)))

cind cele 3 ceasuri rele de marti se continua si miercuri, insa nu va alarmati, caci raul nu a fost atit de rau pe cit ar fi putut sa fie

ieri a fost prima zi de gadinita dupa o vacanta de aproape 3 saptamini, in care, in afara de niste zile cu viroza, s-au intimplat numai lucruri distractive pt copilul nostru. stiti sentimentul acela al intoarcerii in timp ? experimentez iarasi sentimentele inscrierii la gradinita, de asta-toamna. insa acum e mai rau, pentru ca petru intelege mai bine ce i se intimpla. un fel de plins cum nu am vazut niciodata, cu inec, pina la voma, saliva, frison, combinat cu agatat de haine si implorari sfisietoare printre sughituri "mami, avas(afara)","mami, acac(acasa)","mami, noi","mami, podo nu p(l)ace popii(copii)", "maaaa-miiii"etc. si eterna mea dilema, printre intepaturi in inima:"sa-l las, ca va trebui sa se obisnuiasca","sa-l iau, dar mai tirziu nu va fi mai rau?". cred ca totusi contribuie la disperare si absenta educatoarelui lui, a carei revenire din concediu in data de 20 iulie e a.m.r.-ul familiei noastre. nu e ea cea mai mai cea, dar macar il cunoaste cit de cit. l-am lasat acolo cu chiu cu vai vreo 3 ore, iar cind m-am dus sa-l iau era vesel si abia a plecat de la gradinita. dintr-o data i s-au parut interesante toate jucariile din curte, nu se mai desprindea de ele. se putea mult mai rau, nu? sa-l gasesc nefericit si plingind, de exemplu.
asa, dupa ce am luat copilasul am intrat intr-un supermarket. si cum abia urcasem noi la etaj, am aflat ca a picat curentul pe jumatate de magazin, inclusiv partea cu liftul. la coborire, am analizat situatia, am dat copilul jos de pe cos, l-am rugat sa coboare frumusel pe scari tinindu-se de balustrada, in timp ce mami a apucat gospodareste caruciorul si asa am ajuns nevatamati pina jos, acompaniati de strigatele infundate ale celor ce ramasesera blocati in lift. puteam fi si noi acolo.
cind am iesit din magazin, pentru ca masina era la oarece distanta si eu eram deja obosita de la carat carutul pe scari, am chemat un puradel-cersetor din ala care atirna pe la magazine sa vina cu mine si sa-i dau carutul inapoi. recunoscator, a inceput sa ma ajute sa descarc cumparaturile. printre ele, si portofelul (cu toate actele posibile). i-am privit ingrijorata mina care a apucat sacosa de linga. am incercat sa-l indepartez, insa el l-a apucat pe petru, sa mi-l dea. m-am gindit rapid: daca vrea sa mi-l dea pe petru in brate, ca eu sa fiu ocupata in timp ce el imi insfaca portofelul si fuge? as fi inghetat timpul citeva secunde. nu stiu cum s-a intimplat ca in timp ce-l manevram pe petru, mi-a dat tot el si sacosica de la farmacie in care statea infipt la vedere portofelul, fara sa aiba intentia sa mi-l subtilizeze. sau poate i-a trecut prin cap, dar cine stie de ce nu a facut-o. l-am rasplatit cu niste maruntis, si inca marcata de ce mi s-ar fi putut intimpla, m-am aruncat in masina. eram blocata de o duba care descarca medicamente, insa am fost ingaduitoare pentru ca nu, si Cerul fusese cu mine mai devreme. dupa vreo 5-7 min de aranjat centura, animat copilul, baut apa si alte indeletniciri marunte in masina, am inceput sa-mi pierd rabdarea, mai ales ca soferul dubei din spate nu mai descarca demult si nu dadea semne ca s-ar deranja sa se care, ci isi aranja si el pe acolo niste hirtii, bea apa, se stergea de transpiratie, etc. am inceput sa-l stimulez acustic, usurel, sa se miste naibii de-acolo ca vreau sa ies. dupa inca vreo 2 minute m-am pus in miscare, multumita totusi ca am avut norocul ca soferul dubei sa fie la masina, si nu in magazin, la cumparaturi.
aproape de casa, prin buftea, unul din fata mea vireaza subit la stinga si frinez, cobor intr-a 2-a si cred ca nu apas bine ambreiajul astfel incit mi se blocheaza frina si-mi moare masina, in miscare (cred ca e un defect recent al masinii, mi s-a mai intimplat de vreao 3 ori, asa ca nu m-am speriat prea tare). am pus avariile, am tras de volan cit mai pe dreapta si am lasat masina sa mearga din inertie, tot mai lent, pina cind s-a oprit. slava-domnului ca nu s-a bagat nimeni in fata mea, ca frina ioc! sau slava-domnului ca nu a pus altul frina in fata mea, ca m-as fi oprit fix in el. nu-i de gluma, stiu ca trebuie sa ajung cu masina in service sa vedem care-i treaba.

astazi, miercuri, am plecat de acasa cu indicatorul de benzina pe linia rosie. data fiind ziua de ieri, nu m-am mai oprit sa-mi pun benzina, eram dornica sa ajung odata acasa. aveam 2 optiuni: benzinaria la 2 km, pe drumul cu 5 min mai lung, sau benzinaria la 10 km, pe drumul cu 5 min mai scurt. am ales drumul mai scurt, ca mai am ceva rezerve din cite stiu, sub rosu. am ajuns pe la mijlocul drumului, si...drum blocat pt asfaltare. ma bucur ca scurtatura mea cu gropi, drum de carute, se asfalteaza, dar totusi? ocol de cel putin 5 km. pe masura ce ma indepartam de point of interes, am inceput sa ma alarmez ("sa vezi ce-mi face sotu' daca fac pana prostului prin cimp"). intre timp ma gindeam: "ce simptome sint cind ramii fara benzina? se aude asa, ca si cum ai trage cu paiul ultimele ramasite de suc din pahar, sau se opreste masina brusc? cum o fi mai bine, sa merg cu 100 sa ajung mai repede, sau sa merg constant cu 40 sa nu consum mult ?" benzinaria spre care mergeam e dupa un pod." daca se opreste masina cind sint in urcare?" mi se parea ca masina incepe sa tremure." daca se opreste sus, ii dau drumul la vale asa, fara benzina."
am ajuns cu bine la benzinarie. in timp ce coboram podul, m-am gindit: "ce-ar fi sa mai merg citiva km, pina la urmatoare benzinarie, de linga gradinita?" indicatorul spunea 410 km si am bagat vreo 22,5l. deci mai aveam pina la 30l, cit scrie pe talon (chiar mai aveam, sint uimita, acum m-am uitat, eu credeam ca scrie 25!dar n-as risca totusi...).
ajunsi la gradinita, aceeasi jale ca ieri. ce mult am scris! gata, ma duc sa-mi iau copilul.

ziua de ieri, o premiera

daca masina de gunoi & manipulatorii nu ar fi fost mai zgomotosi decit de obicei, si nu l-ar fi trezit pe petru inainte de ora lui de trezire, daca el nu ar fi inceput sa plinga si nu ar fi vrut sa se culce la loc, daca apoi nu as fi pierdut atita timp incercind sa-l trezesc a doua oara, daca el nu si-ar fi varsat cafeaua mea cu lapte pe pantaloni si nu m-as fi dus iarasi sa-i caut ceva potrivit sa-l schimb, daca as fi fost mai priceputa sa-i fieb cele 2 oua moi, si nu tari, poate nu as fi stat atit sa il iau cu vorba si cu enciclopedia ilustrata sa manince macar un ou jumate', daca in timp ce-mi aranjam un pic parul si-mi dadeam cu fond de ten, nu m-ar fi strigat sa-mi arate ca el iese pe usa din spate, nu mi-as fi scapat din greseala fond de ten pe tricoul alb pe care m-am dus bineinteles sa mi-l schimb cu alt tricou pe care l-am calcat atunci, daca nu as fi luat-o pe scurtatura cu gropi si nu as fi mers incet sa admir explozia de maci, si m-as fi dus pe drumul lung si aglomerat, nu as fi ajuns apoi din scurtatura pe drumul cu 2 benzi pe sens unde se poate alerga si depasi lejer, poate ca nu m-ar fi oprit un echipaj de politie pe motiv ca rulam cu 67 km/h in localitate (uau, asta da viteza!) si nu m-ar fi penalizat cu 3 puncte si un avertisment.

p.s. postul asta l-am scris asa, de fun, adevarul e ca indiferent daca ma grabesc sau nu, acolo unde e liber si safe si pot merge cu o viteza decenta pt masina mea de student intretinut de parinti, o fac. intimplarea face ca stiam ca e radar in zona aia, dar uitindu-ma dupa avioanele pe care mi le arata copilul, am uitat sa reduc viteza din timp.

scurt, de revenire