motive precum foile de ceapa

avind in vedere ca saptamina trecuta am stat cu copilul acasa, nu am aflat la timp ca astazi aveau in program serbare-carnaval, mai precis am aflat vineri dupa-amiaza. asa ca nu am avut timp sa-i procur/confectionez un costum pt carnaval. asa ca nu l-am dus. sint o mama denaturata, este ? asta e ceea ce se vede. adevarul e ca daca vroiam ma dadeam peste cap si ii faceam ceva in 2 zile. dar ii curge nasul, si cum simbata plecam la mare, nu am riscat sa-l duc in "mediu nesteril"(a se citi gradinita, sorry). iar adevarul si mai adevarat este ca oricum ar fi fost, prefer sa il scutesc de chin si pe noi de nervi. pentru ca asa cum s-a vazut la alte serbari (hm, si aici ar fi mers un link!), ele sint neplacute pentru copilul nostru (daca va amintiti cum s-a speriat de mos craciun si a plins toata " serbarea"). iar pentru noi, care avem ocazia sa-i intilnim pe ceilalti parinti ai caror progenituri se bat sau se tavalesc pe jos, iar ei aplauda si le fac poze, sau sa stringem din dinti cind vedem ce program artistic au, un motiv de frustrare.
pentru ca am de gind sa provoc o mica "revolta" la gradinitia, unde in general lucrurile merg binisor si se mai poate salva cite ceva, va cer ajutorul. asadar, dragi parinti, cum credeti voi ca ar trebui sa fie o serbare in tronsonul de virsta 2-3 ani ? ( e adevarat, si noi credem ca n-ar trebui sa fie serbari la virsta asta, dar sa admitem) ce sugestii aveti, in afara de :

• poezii/cintecele de invatat "pe de rost" in romana si engleza! (nu uitati virsta, da ?)
  
• dansat in hora cu educatoarea pe acolo pe muzica de copii dar si muzica "usoara" romaneasca gen fuego, 3 sud est, hiq, cleopatra si cover-uri dupa abba sau eu mai stiu ce
• bineinteles, alergatura si imbrinceala la liber inca 5-10 minute
  
• si am bifat serbarea ! toti parintii sint mindri de copiii lor si le dau ciocolata sau oua kinder !
  

on board !

cum ar fi, om fara experienta dar determinat de adrenalina, de o idee curajoasa si o viziune aventuroasa, sa inchiriezi un yacht si sa-ti iei sotia si parintii cu tine, partasi si companioni in aventura vietii (de pina acum) ?
prietenii si "consatenii" nostri o. si r. au pornit sa cucereasca marea, intr-o calatorie initiatica aducatoare de schimbari de valori si de perspectiva. le dorim bine de mare, mult succes, valuri mici si foarte mici si speram sa primim la cald vesti din aventura aventuroasa !

si o nebunie de piesa, in acord cu nebunia lui r. (alta versiune a clipului cu planta, una mai potrivita cu situatia) si cu sfatul: atentie la sirene !

stare de repaos

saptamina asta am continuat mini-vacanta de rusalii mai mult de nevoie, pentru ca de fapt si de drept concediul e programat din 15 iunie. spun de nevoie pentru ca, asa cum sta bine unui baietel istet, nu a ratat noua viroza estival-blogosferica si a prestat. tuse, ceva muci si niste episoade de febra. ocazie cu care am constatat ca termometrul s-a defectat si arata mai putin cu cel putin 1 grad, asta dupa ce m-a bagat in ceata, pentru ca arata niste temperaturi absolut normale iar copilul frisona rau. acum, pentru cine stie, nu-ti propui sa faci mare lucru stind acasa cu puradelul bolnav, mofturos si usor irascibil, si totusi ar fi unele noutati.
ne-am adunat, cu mic cu mare, sa bricolam un gardulet pentru un butuc de vie crescut, din proprie vointa, in fata casei (nu l-am instalat inca):

intre timp partea femeiasca planta rasaduri bio :

si credeati ca petru nu mai este atras de cuie si ciocan ? (pentru cei ce stiu pasiunile copilului din frageda pruncie - ce pacat ca nu mai am blogul vechi sa fi dat un link cu "spargatorul de nuci"):














in final s-a intrupat cam asa (aici am intrat eu in meserie, dar s-a supt tot baitul inainte sa-i dau "o mina"):














si in timp ce vopseam, o imensa libelula albastra s-a asezat pe piciorul meu. dupa sperietura cauzata de zgomotul aripilor imposibil de asociat pe moment cu o insecta cunoscuta, am considerat intimplarea ca fiind una deosebita si am suflat libelula 2 m mai incolo, sa n-o picur cu bait.














oare nu am facut bine ca l-am lasat pe petru sa se balaceasca in piscina duminica in vizita la vara-sa ?!










copiii se amuza din lucruri mici (p.s.nu sint responsabila de dispunerea haotica a imaginilor, n-am facut "model", pe cuvint :)

murder on a dance floor

s-a turnat ceara in pantofi, s-au taiat bretelele de la sandale, s-a pus crema de ghete in tubul de fond de ten, s-au gaurit ciorapii, s-au taiat coardele la instrumentele muzicale, s-au zdrentuit costumele cu foarfeca, s-au rupt capatinile papusilor-ventriloc, s-au pus piedici, s-au dat brinci, ghionti, castane, s-au aruncat rosii, oua, baloane cu apa. s-a jucat murdar. cind ne-am prins, nici noi nu ne-am lasat mai prejos. am votat prin toate caile, prin toate resursele, pina la ultima suflare, sa le stricam jocul si sa vedem ce se va intimpla. miza nici nu a mai contat, scopul a devenit unul justitiar, ne-am transformat in niste robinhuzi ai votatului on-line. si totusi cineva a fost mai tare. cel care a organizat concursul. nu a mai tinut cont de nicio regula, concursul era deja vindut. atit de prost si atit de pe fata, vedeti mai jos. nici nu conteaza, mi-am amintit cu ocazia asta de ce nu particip de regula la asemenea concursuri, "de imagine". acum am facut o exceptie, care mi-a intarit regula: nu ma mai bag, ever. am scris acest post nu pentru ca mi-ar parea rau ci pentru ca mi s-a parut incredibil ce s-a intimplat:
link 1: http://www.slimart.ro/poze/mostrated.php
link 2: http://www.slimart.ro/articole/avem-castigatori#comments
p.s. multumim celor care au votat pt petru si imi pare rau ca nu va pot impartasi, drept rasplata, experienta unei sedinte de epilare definitiva :)

1 iunie, ziua ciresei cu adrenalina si a primului "de ce"

in copilarie, serbam ziua de 1 iunie deseori cu o rochita noua si obligatoriu cu cirese. daca la hainute deocamdata nu tin vreo regula, in schimb bifez cirese de ziua copilului. am cumparat asadar cirese de la piata, nu am gasit cine stie ce calitate la ora tirzie la care am ajuns noi, insa o buna parte a serii am stat sa le scot simburii sa-i dau copilului sa manince. prilej cu care am meditat iarasi asupra situatiei: a minca sau nu ciresele cu viermi.
imi plac enorm ciresele. ca si copilului. dar ce facem cu viermii ? in general, natural inseamna viermanos. uneori nu-i putem evita. ce solutii avem ? ori mincam asa, fara sa fim curiosi daca gazduiesc viermi (faptul ca s-ar putea sa aiba, iar noi sa mincam ceva exotic, ne da adrenalina si asta creste apetenta?), ori le desfacem, verificam daca au viermi, si daca au, ii scoatem binisor si apoi le mincam (e putin scirbos si s-ar putea sa ne taie pofta de cirese). pentru mine am gasit o solutie de mijloc, las hazardul sa-si spuna cuvintul. desfac random cite una, si daca nu gasesc viermi, nu le mai desfac, maninc asa, repede, fara sa le mai plimb prin gura. daca gasesc, incep sa le curat. asta e. dar ce facem cu copiii ? acum, cit sint mici si nu stiu sa scoata simburii cum trebuie, le curatam, e clar. odata cu simburii, pigulim si viermii. dar mai tirziu, cind vor putea minca singuri ? ii scirbim aratindu-le viermii dinauntru, sau ii lasam sa le manince asa, cu buna stiinta ?
cireasa din fotografie e singura produsa de ciresul nostru in virsta de 1 an. am fost foarte fericiti descoperind-o ieri, atit de mare, rosie, dulce si ne-viermanoasa. petru a mincat jumate', iar eu si sotu' cealalata jumatate. sa ne fi vazut !


mina de capsune am cules-o tot ieri, de la cele citeva cuiburi pe care le avem in curte. cred ca anul acesta, in sfirsit, petru a inteles ca doar cele rosii se pot minca.
-"mami, de che ?"
-"pentru ca cele verzi sint amare, mami."
stiu ca nu sint amare, ci acre, dar "amar" e un cuvint care nu-i place lui petru: medicamentele sint amare, fumul miroase amar (zice el), ciocolata e amara (zic eu), etc.
copilul a inceput de ieri sa intrebe "de ce". am intrat intr-o noua etapa, tineti-va bine.

si inca o mica istorie a zilei de ieri, la o farmacie, unde m-am oprit sa cumpar un medicament: daca noul farmacist ar fi fost mai bine pregatit si nu mi-ar fi spus pe tot superior ca medicamentul pe care l-am cerut nu exista petru adulti, ci doar pentru copii, dindu-si seama ulterior, dupa ce s-a uitat in calculator, ca a fost prost si nici macar nu si-a cerut scuze, nu l-as fi analizat asa de critic si acum nu as fi scris despre el. era un taran cum rar mi-a fost dat sa vad in spatele unei tejghele de farmacie. de fapt un singur farmacist la fel de taran am vazut, si anume colegul lui mai vechi, pus strategic in aceeasi tura (pe colegul vechi, la fel de nepregatit, sa nu zic la fel de prost, l-am auzit intr-o zi ca-si comanda mici la farmacie!). personajul de fata avea un aspect de mitocan clasic, cu ceafa lata, cu miini butucanoase, cu inel bvlgari (stiti voi care, ala lat) pe inelarul sting si unghiile atit de bine curatate si lacuite, incit m-ar fi facut sa-mi ascund miinile, intr-o alta situatie, desigur, daca lucrul asta nu ar fi fost gretos in cazul de fata.

votati-l pe petru !

nu stim daca recentele spoturi pt unicef ne-au deschis apetitul de a baga poza copilului la inaintare sau pur si simplu ne-am dat seama ca ne place competitia din fata calculatoarelor, nu stim daca mami chiar are nevoie de niste epilare definitiva (primele fire, cadou :), nu stim daca concursul e pe bune, nu stim daca ne-am inscris doar pentru ca procedura de inscriere era extrem de la indemina, nu stim daca nu ne transformam in niste parinti obsedati de imaginea copilului lor, cert e ca votul vostru conteaza, asa ca daca nu aveti altceva mai bun de facut timp de 30 sec va invitam sa-l votati pe petru "afro-cuban football star" (stiti poza) la linkul de mai jos unde doar trebuie sa-i dati o nota (pai 10, nu ? daca tot v-ati deranjat). va tinem la curent, multumim :)))

http://www.slimart.ro/poze/?pid=142

breaking news

blogger loveste din nou ! de vineri tot incerc fara succes sa ma logg in blogger, iar in unele browsere nici in gmail nu am reusit. nu am putut sa postez sau sa comentez pe alte bloguri, uneori nici macar ca anonim. ca o masura de siguranta, in urma recomandarilor specialistilor web 2.0., am scos temporar widgetul "persoanele interesate". asta nu inseamna ca nu va invit sa fiti interesati in continuare de acest blog :) acum, ajungind la serviciu, vad ca merge, de unde deduc ca e o problema cu serverul providerului nostru de net. sper numai sa nu imi dea iarasi tircoale ghinionul. drept pentru care vad ca e intr-adevar necesar sa-mi mut blogul la o gazda care in schimbul unei chirii sa faca curatenie, reparatii, intretinere, si pe care s-o pot lua de guler, la nevoie.

despre frica la 2 ani

acum 2-3 saptamini, cind m-am dus sa-l iau pe petru de la gradinita, educatoarea m-a intrebat:
"lui petru ii este frica de avioane ?"
"frica ? de unde si pina unde ? avioanele ii plac foarte mult, trec pe deasupra casei noastre si ii plac luminile si sunetul... si oricum, nu stie cuvintul..."
"pai eram in curte, a trecut un avion si mai multi copii, printre care si petru, au zis ca le e frica, l-am luat in brate..."
atunci e clar, a invatat de la ceilalti. inca un lucru minunat deprins la gradinita, nice... acasa te zbati sa-l cresti puternic si curajos, iar societatea ii baga pe git frici si fobii.
de la intimplarea asta, a inceput sa zica si acasa "fica, fica" la diverse lucruri. uneori o face doar ca sa ne testeze, alteori, pentru ca s-a prins ca asta e un cuvint la care de regula oamenii mari il iau in brate si arata compasiune, insa nu mi se pare ca inca simte frica, ca sentiment. pentru ca noi nu l-am intrebat niciodata "ti-e frica?", nici nu reactionam prea tare cind spune "fica" la zgomotele avioanelor, la ciini si alte animale, etc. nu plinge, nu ii bate inima, fuge doar in casa. singurul moment in care cred ca s-a speriat de un zgomot, a fost in urma cu vreo 2 luni, cind am fost in gara s-o astept pe maica-mea, si a vazut o locomotiva de aproape. insa atunci nu stia cuvintul, dar a tinut minte si acum imi spune, traducind: "bunica,trenul, zgomot, frica".
in general cred ca e o joaca, dar totusi simte lucrurile iesite din comun care ar putea stirni acest sentiment. ca videoclipul de mai jos, care mie imi place f mult iar el, inca dupa primele cadre, mi-a spus sa schimb pentru ca ii e frica. de data asta am schimbat, pentru ca sint imagini si cine stie, le-ar putea visa... nici nu vreau sa-l fortez sa-l pun fata in fata cu lucruri care nu-i plac, doar sa-l "calesc", dar nici nu vreau sa-i dau apa la moara, sa-i construiesc niste frici din nimic.

cinste si corectitudine, testul cu brio

acu' 2 zile ma aflam intr-o galerie "fondul plastic" sa cumpar diverse. cumpar ce gasesc si pentru ca vinzatoarea era super aiurita, in paralel mai vorbea cu 2 persoane, cauta niste rame, invirtea de colo-colo niste pinze, fac ce nu fac aproape niciodata, ma uit sa vad restul pe care mi l-a dat si constat ca mi-a dat cu 50 de ron in plus. atunci fac ceea ce fac de fiecare data, ma intorc sa-i dau banii inapoi. si acum urmeaza partea care ma face sa scriu acest post (sau credeati ca l-am scris pentru a-mi evidentia cinstea ce ma caracterizeaza ? e adevarat, sint cinstita, dar nu si ipocrita si recunosc ca dupa aia m-am gindit pret de o secunda ca mi-a fi prins bine pe moment banii aia.) in fine, ma intorc sa-i dau banii femeii:
eu, intrerupind-o: "ma scuzati, mi-ati dat restul la 100 de lei, insa eu va dadusem 50. uitati 50 inapoi"
ea, in continuare aiurita: "sinteti sigura ? ia vedeti in portofel, nu cumva va inselati ?"
eu, lovita zdravan de talazul indoielii: "pai nu cred, parca tin minte ca aveam doar 50 lei, atit"
ea, in continuare lasindu-ma cu mina intinsa: "cum credeti"
eu, nestiind ce sa fac, insistind sa ia banii: "sigur, asa e, aveam doar 50"
ea, luind banii: "ia vedeti, atunci aveti restul bun la 50? ca mi se intimpla sa mai gresesc"
eu, dind sa ies pe usa: "am observat. da, e restul bun"
ea, rizind: "ei, lasa ca de unde nu am (si atunci ma asteptam sa spuna "de acolo pierd", dar ea a spus) de acolo am parte".

am iesit profund uimita de mentalitatea ei "de unde nu am, de acolo am parte"...pe cine mai auzi in ziua de azi atit de pozitiv si optimist ?

p.s. mi s-a intimplat recent si vice-versa, rest la 50 in loc de 100. ce credeti, cum a reactionat vinzatoarea ?

ilustrate cu flori de cimp

in drumul meu zilnic de la tara la oras