cum devin pipi si caca prietenii omului

orice lucru bun, desi bun, prezinta si niste dezavantaje. bineinteles, punind in balanta bunul cu dezavantajele lui, bunul atirna mai greu, ca de aia e bun. e bine si frumos si trebuie sa-ti dezobisnuiesti copilul de scutec, sa faca si el la olita, apoi la toaleta, ca oamenii mari. insa etapa olita implica niste treburi mai... lipicioase, mai dificil de curatat, mai greu sau mai usor de rasturnat, depinde din punctul cui de vedere privesti. ofera si acea proximitate cu propriile produse, de care copilul poate profita pina la interactiune. insa etapa olita e buna, pentru ca il ajuta pe copil sa vizualizeze indeaproape ceea ce face, sa inceapa sa inteleaga cum ii functioneaza corpul, chiar daca (cazul nostru) se ridica de 10 ori in timp ce face caca sa-l vada si sa constate daca a facut destul. sintem foarte incintati, ca parinti, cind copilul progreseaza in ritmul lui, cind isi formeaza reflexele fara dresaj si fara teama, si e pe cale sa treaca la urmatorul nivel. mici istorisiri ale acestei tranzitii :
"vreau sa duc eu olita (plina)"
"vreau sa o spal eu"
"uite, pipi /caca!" si (cu voce subtiata) "buna, pipi !" (cu voce ingrosata si scremuta) "buna, caca!"
"putin pipi pe jos, eu am facut. nicio p(r)oblema, mami"
"pipi si caca sint prietenii mei ?"

room with a view

asta-i ora la care apar liliecii. stoluri. ati vazut vreodata cum vibreaza un stol de lilieci ?
e un sentiment coplesitor sa asisti la schimbarea cerului. clipa de clipa, culorile se transforma, norii deseneaza guri de capcauni, aripi de inorogi, valatuci de vata de zahar, dune de nisip, iar tu te simti mic, mic, mic si neinsemnat. si in maretia timpului cu t mare, uiti ca vei plati 30 de ani sa beneficiezi de privelistea asta la fereastra.

ce lucruri noi, dom'le ?

am o leapsa de la delieea, potrivit careia tre sa vin cu premierele saptaminii care s-a incheiat, lucruri noi sau pe care nu le-am facut de foarte mult timp. dar ce noutati sa mai scriu dupa ce am citit noutatile altora si mi-am sifonat hainele de ris, hm ? ia sa ma gindesc, de duminica trecuta pina duminica asta adica:

am lucrat duminica trecuta, ceea ce nu s-a intimplat de mult duminica, atit eu cit si sotul, el tura 1 iar eu tura 2. am schimbat tura linga patutul copilului care se chinuia sa adoarma de prinz. de la premiera, la obicei, pentru ca duminica asta facem la fel. inainte sa plec la serviciu, am facut o ciorba de perisoare. nu a fost o premiera, insa nu am mai plecat de muuuult la serviciu cu mirosul de zarzavaturi de ciorba impregnat in miini.

in aceeasi zi am fost la niste piese de dans contemporan (in avanpremiera) si am vazut chiar si un spect al baletului din monte carlo in bukale (care nu m-a impresionat), insotita de -in premiera- o distinsa prietena.

fiind in cursul operatiunii "olita", s-a intimplat sapt trecuta sa incep sa-mi duc copilul la gradi direct in chilotei, fara pampers.

tot intr-una din zilele sapt trecute sotu' s-a suparat pe mine ca ma uit noaptea la filme, in loc sa dorm si dimineata sa fiu fresh, nu varza. am avut sentimentul intoarcerii in timp cind inchideam noaptea veioza, la ora la care stiam ca se duce taica-miu la baie, si apoi o reaprindeam si o tineam asa pina in zori (pierdeam noptile citind pe vremea aia).

pe la mijlocul saptaminii am discutat cu un prieten-colaborator despre implicarea mea intr-un very challenging project in premiera, pt la anul.

am avut o intilnire foarte placuta vineri seara, la o terasa la care nu am mai fost de pe vremea cind avea alt nume si am intilnit/cunoscut niste persoane dragi, unde petru a invatat sa-si vire baloane umflate sub tricou, ceea ce vrea sa faca si acum (cine a fost oamenu' fara minte sa-l invete asta ?!).

or mai fi si altele, insa s-au adunat destule, desi as fi zis ca nu am nimic! leapsa merge la alex si raluca, sa le vedem premierele.

daca privim asa, toamna e destul de prietenoasa

ca de obicei, la noi, la tara.

oamenu' si soraei

in vremea aceasta, copilul turuie. cite si mai cite, e un receptor foarte atent si dornic sa invete expresii noi si insolite. de exemplu, duminica dimineata a repetat de multe ori, in timp ce topaia pe pat "si eu vreau sa fac secs!"(evident, a prins o discutie intre doi adulti, in care se strecurase inofensiv expresia in cauza, nicidecum insotita de verbul "a vrea"). rizind in barbie, am incercat sa-l conving ca "si eu vreau sa fac sport" e corect, insa el nu, a tinut-o cu "secs, eu vreau secs". speram ca a uitat deocamdata.
in masina, ca toti copiii curiosi la virsta asta, asculta tot ce se spune la radio, tot ce se cinta, si mai vrea si explicatii : "de ce a spus oamenu' ala vinatoare ?","zombi, de ce spune fata aia zombi? ce inseamna zombi?".
progresele in privinta limbajului sint uimitoare, de la luna la luna, desi inca stilceste multe cuvinte, "r" nu spune, inlocuindu-l dupa caz cu diverse litere, inverseaza litere in cadrul aceluiasi cuvint ("guion" in loc de gunoi), are pronuntii aparte pt diverse cuvinte ("ipotoi" in loc de elicopter, "thathos" in loc de excavator, "ivis" in loc de nisip etc), e un pic sisit si vorbeste cu limba intre dinti (th,ts), crede despre anumite cuvinte ca sint subst proprii ("soraei"), dar intr-adevar amuzanta e topica "merge unde ipotoiu mare acum ?".
lui isi spune "podo" in continuare, desi stie sa zica si (mai aproape de) petru.

cum asta e un post promemoria mea, se cere si o continuare:

copilul mai are in vocabular si neologisme sau alte expresii nepotrivite virstei, dar e foarte amusant cind le rosteste, mai ales ca le foloseste corect: deci amusant, oribil, imenss, vai (de) mine, e mi(s)to, ce tare, aoleu...

mica observatie pe marginea unei schimbari de paradigma

ii dau dreptate unei prietene care spune, referindu-se la generatia celor care au acum 20-24 de ani, ca "tinerii astia s-au nascut obositi", orice mic efort li se pare o piatra de moara iar orice indatorire a virstei, o mare favoare. intr-adevar, multi dintre noi faceam mai multe la virsta lor, si fara sa ne plingem atit. probabil ca am fost ultima generatie de dupa revolutie care a prins tranzitia aceea lunga, in care s-a cam batut pasul pe loc. modalitatile noastre de distractie nu difereau mult de ale celor care au trait adolescenta in comunism. dar nu despre cum se distreaza tinerii in ziua de azi vreau sa scriu, pt ca e firesc sa fie o evolutie sau involutie, in orice caz, o continuitate, si nici n-as vrea sa incep sa dau exemple din viata mea, e enervat si pentru mine sa spun unui pusti "ce stii tu, ziua mergeam la fac. si noaptea lucram la aeroport". ma simt dintr-odata batrina si neintelegatoare. insa intilnesc tot mai multi tineri, in mijlocul adolescentei sau imediat dupa, total debusolati, fara chef si energie, aceeasi privire absenta cind vine vorba "unde vrei sa mergi la facultate", aceeasi lipsa de pasiuni. fara sa sune pompos, o lipsa a obiectului dorintei. fara sa sune sexist, la baieti am vazut ca e mai grav decit la fete. cum sa-i trezim pe copiii astia, sa le deschidem ochii ca trece viata pe linga ei in momentele cele mai frumoase, fara sa te dai pe tine drept exemplu, chiar si negativ ? dar oare are vreun sens ?

bai, efemerule!

daca nu aveti altceva mai bun de facut, si va place forma asta de arta bizara care se cheama dans contemporan, va recomand w-end-ul asta, mai precis de joi, sa va faceti drum pe la centrul national al dansului, linga laptarie.



[::clip produs de cndb si realizat de i.d., s.a., b.p. ::]

woman as a cow

au trecut 3 luni de cind am intarcat copilul si mirare! laptele e inca acolo. ma intreb inca o data, mai apasat, cum o fi aia cu "n-am alaptat x zile si mi-am pierdut laptele" ? oare chiar se intimpla si sint eu mai cu mot ? sau e doar o impresie ? oricum, nu ma asteptam la asta.

ce de vreme

parintii mei se stiu de 46 de ani, iar astazi au implinit 41 de ani de casnicie. cite emotii, cite bucurii, cite suparari, cite bilanturi, cita istorie si cita viata se ascunde intr-o relatie de aproape jumatate de secol, doar ei stiu, iar noi speram sa aflam. nu putem decit sa le multumim, sa le spunem ca-i iubim exact asa cum sint si asa cum sintem si sa ne rugam sa fie cit mai mult. uite de ce 13 e o cifra cu noroc pentru familia noastra.

alt post de fete

intotdeauna mi-am dorit o rochie ca asta, insa verde, ca verdele din fundal. la vremea cind am vazut clipul mi-am croit una, insa dintr-un material oarecare doar sa vad cum vine, si pe care nu am reusit sa o mai cos. ma gindeam chiar ca asa imi voi face rochia de mireasa, un furou din matase verde crud. pina la urma am decis ca vreau o rochie de mireasa, nu o rochie de seara, asa ca rochia mea verde cu spate gol a ramas pierduta in alte vremuri. insa recentele imersiuni cu mina prin matasuri, dantele si taftale, insotind-o pe delia pe potecile misterioase care pot rataci o fata in drumul ei pavat cu rochii de mireasa, mi-au trezit pofta sa-mi tai o rochie ca asta. imi lipseste doar un pretext.

daca ne place piesa, de ce sa n-o mai ascultam o data: