...nu stii daca sa actionezi dupa cum iti dicteaza mintea sau inima.
la copil la gradinita exista obiceiul (nu stiu cine l-a adus, dar cert e ca toate fac asta) ca educatoarele sa ceara cite un pupic de la fiecare copil, atit la venire cit si la plecare, ca apoi sa-l pupe si ele. surpinzindu-l de citeva ori, am dezaprobat gestul -in sinea mea- inca de anul trecut, cind mergeam sa ne acomodam cu gradi si prindeam ora de plecare a copiilor. petru fiind prea mic pentru a sti sa dea "pupici", nu am trecut asta pe lista de prioritati. acum a venit si rindul nostru. ma enerveaza gestul. daca lui petru i-ar veni natural sa se duca sa pupe educatoarea, n-as zice nimic. nu vreau sa inhib copilul. insa faptul ca cineva il pune sa faca asta si insista, nu mi se pare ok. si mai e si vorba de microbi, acum, in plin sezon de viroze. nu sint atit de paranoica, nu ? nu am zis nimic, nu am vrut sa jignesc educatoarea, mai ales ca e noua (asta-i alta poveste). oare ar trebui sa-i spun directoarei ca nu sint de acord cu asta, asa cum simt ? sau sa ma abtin si sa ma fac ca nu ma deranjeaza ? avem si un nou sondaj in dreapta, pliz.
marți, 20 octombrie 2009
luni, 19 octombrie 2009
despre instincte primare, cadouri in miez de noapte si angajamente somnambulice
m-am dus la culcare mult dupa miezul noptii, ca de obicei. ma prinsese la televizorul de jos blindness si am urcat cu gindul sa vad finalul la televizorasul din dormior. pt ca mi-a placut cum a fost realizat si ma bintuia, dupa ce s-a terminat am vazut si o parte din the wall, filmul, ca tot nu puteam sa dorm. mai ales ca scosesem pisica afara, dupa indelungile ei insistente. ii lasasem geamul de la camera de jos intredeschis in sus, ca de obicei, insa nu ma incinta prea tare ideea asta in conditiile meteo actuale, cu vint puternic si ceva ploaie.
(o maaaaare paranteza, ca trebuie sa spun ceva despre pisica. pentru cine nu stie, e vorba de hana, o venerabila birmanezo-roscata de aproape 12 ani, lenesa si plina de tabieturi, ca orice pisica in virsta. sora ei vitrega, anuk, cealalta pisica a noastra, mare vinatoreasa, a disparut intr-o noapte de acasa si dusa a fost. o aveam de vreo 5 ani si ceva si pina sa ne mutam la casa era super fricoasa si mamoasa, dormea calare pe noi si ne mozolea tricourile. pe asta mare o spala si i se supunea docila. dupa ce ne-am mutat si a dat de gustul ierbii, a inceput sa petreaca tot mai mult timp afara. asta a coincis si cu aparitia lui petru si implicit o limitare a spatiului/afectiunii pentru pisici, din mare nefericire pentru ele. in timp ce anuk isi ascutea instinctele si impodobea aleea cu soareci decapitati, pene si cozi de sopirla, hana gasea destul de solicitant sa devasteze si cea de-a doua canapea sau sa fenteze litiera si sa-si planteze gramajoarele urit-mirositoare pe jos, prin baie. anuk a disparut pe la inceputul primaverii si desi hana a resimtit disparitia, nu ca s-ar fi atasat prea tare de ea dar nu-i plac schimbarile, incet-incet s-a reacomodat cu statul de-a fi the only cat si a inceput sa se comporte ca atare. asta a coincis cu faptul ca petru a crescut si limitele au devenit mai laxe, din fericire pentru ea. ziua toata casa e la dispozitia ei, desi in continuare nu are voie in camera lui petru si in niciun caz in dormitoare noaptea. a inceput sa petreaca tot mai mult timp si in curte. si pentru ca uitasem de anuk care se cerea afara noaptea si facea mare scandal sa ne trezeasca, i-a luat hana locul. am gasit solutia cu geamul intredeschis in sus, pe unde numai o pisica se poate strecura. nu stiu cit vineaza hana pe afara, cit sta ascunsa si doarme sub masini, cert e ca i s-au trezit instinctele la batrinete si se bucura de ele. pe noi ne cam deranjeaza, dar asta e, macar are alte ocupatii in loc sa distruga toata casa. intr-o zi ne-a adus in bot un soarece, alta data o vrabiuta. "bine ca am vazut-o" a fost primul gind. "nu cred ca le-a vinat ea" a fost al doilea. "cred ca puiul de vrabie cazuse din cuib" a fost al treilea. am laudat-o de fiecare data, insa cu putina neincredere, pe care cred ca a simtit-o si ea.)
ma uitam la the wall cam frustrata pt ca televizorul era aproape pe mute, si aud foieli din camera copilului. si scincete. ma duc la el, il intreb daca vrea putina apa. ii dau o gura de apa, si cu ochii inchisi spune "sint baiat cuminte" si se intoarce pe partea cealalta. "saracutul" ma gindesc, l-am obsedat cu cumintenia asta si in somn. ma intorc in pat, mai vad citeva cadre, aud zgomote jos si un mieunat infundat si suspect. mieunatul devine un pic isteric si dau fuga pe scari sa vad ce se intimpla. in mijlocul livingului, hana se agita. aprind lumina si vad ca tine in bot o minunatie de soarece gri-petrol. cu jumate de bot tinea soricelul si cu jumatea cealalta mieuna si bolborosea spre mine. "da hana, bravo, e prada ta, am vazut". m-am intors pe calciie si fuga sus la sot sa salveze situatia, mie mi-e prea mila sa pun mina pe trupusorul cald si fara viata, fie el si de soarece. "i, trezeste-te, hana ne-a adus un soricel". intre timp hana depusese ofranda (aparent intreaga) pe covor si o juca intre labute. n-a fost pe faza cind sotul i-a subtilizat-o cu o punga si pina sa se dumireasca pisica, soarecele era deja in tomberon. il cauta disperata pe covor, sub covor, cu labele pe sub biblioteca "unde a fugit animalul, s-o fi ascuns aici ?". am lasat-o sa-l caute in continuare, am inchis fereastra si la culcare. am renuntat sa ma mai uit la film, trecuse de 1 jumate si in orice caz, fara sunet si cu multe intreruperi nu avea niciun sens.
dupa putin timp, in care am reusit sa atipesc citeva secunde, aud pisica gheraind usa plianta din capatul scarilor. am ușuit-o si mi-am vazut de somn. peste putin timp iarasi. atipit, gheraiala, mieunat, ușuit. din nou. atipit, gheraiala, mieunat, ușuit. intre timp s-a mai trezit si petru. nu mi-a mai spus nimic, doar a baut apa. frisonind de oboseala, intrasem totusi in prima faza de somn, m-am dus sa vad ce naiba mai vrea pisica, pentru ca treaca de la mine, ii deschisesm usa plianta de la hol si totusi nu vroia sa intre in dormitoare. cobor, facea 13-14 la usa din spate. ii deschid si o rafala de vint o impinge in noapte. "du-te, baba nebuna, in loc sa stai la caldura". nu i-am mai deschis geamul, pedeapsa. si apoi daca vine iar cu ceva in bot ? cu un liliac ? no way. mi-e mila de ea, dar am si eu instincte, iar ele imi spuneau doar : somn. era totusi 2,30 a.m.
peste vreo 3 ore, cind s-a trezit sotul sa se pregateasca de munca, iar eu eram cufundata in vise cu dansatoare oarbe la bara si concupiscențe carnivore, hana escalada geamurile infrigurata, atirnata isterica de plasa.
asta s-a intimplat acum vreo 3 nopti. de atunci, hana a mai iesit afara noaptea si pentru ca nu i-am mai lasat geamul deschis a invatat sa se catere pe zid. 2 dimineti am gasit-o in balconul de la etaj, fortind intrarea. a treia seara s-a potolit, a intrat in casa la ora inchiderii. uite asa se inhiba dorintele in oameni, fie ei si animale.
(o maaaaare paranteza, ca trebuie sa spun ceva despre pisica. pentru cine nu stie, e vorba de hana, o venerabila birmanezo-roscata de aproape 12 ani, lenesa si plina de tabieturi, ca orice pisica in virsta. sora ei vitrega, anuk, cealalta pisica a noastra, mare vinatoreasa, a disparut intr-o noapte de acasa si dusa a fost. o aveam de vreo 5 ani si ceva si pina sa ne mutam la casa era super fricoasa si mamoasa, dormea calare pe noi si ne mozolea tricourile. pe asta mare o spala si i se supunea docila. dupa ce ne-am mutat si a dat de gustul ierbii, a inceput sa petreaca tot mai mult timp afara. asta a coincis si cu aparitia lui petru si implicit o limitare a spatiului/afectiunii pentru pisici, din mare nefericire pentru ele. in timp ce anuk isi ascutea instinctele si impodobea aleea cu soareci decapitati, pene si cozi de sopirla, hana gasea destul de solicitant sa devasteze si cea de-a doua canapea sau sa fenteze litiera si sa-si planteze gramajoarele urit-mirositoare pe jos, prin baie. anuk a disparut pe la inceputul primaverii si desi hana a resimtit disparitia, nu ca s-ar fi atasat prea tare de ea dar nu-i plac schimbarile, incet-incet s-a reacomodat cu statul de-a fi the only cat si a inceput sa se comporte ca atare. asta a coincis cu faptul ca petru a crescut si limitele au devenit mai laxe, din fericire pentru ea. ziua toata casa e la dispozitia ei, desi in continuare nu are voie in camera lui petru si in niciun caz in dormitoare noaptea. a inceput sa petreaca tot mai mult timp si in curte. si pentru ca uitasem de anuk care se cerea afara noaptea si facea mare scandal sa ne trezeasca, i-a luat hana locul. am gasit solutia cu geamul intredeschis in sus, pe unde numai o pisica se poate strecura. nu stiu cit vineaza hana pe afara, cit sta ascunsa si doarme sub masini, cert e ca i s-au trezit instinctele la batrinete si se bucura de ele. pe noi ne cam deranjeaza, dar asta e, macar are alte ocupatii in loc sa distruga toata casa. intr-o zi ne-a adus in bot un soarece, alta data o vrabiuta. "bine ca am vazut-o" a fost primul gind. "nu cred ca le-a vinat ea" a fost al doilea. "cred ca puiul de vrabie cazuse din cuib" a fost al treilea. am laudat-o de fiecare data, insa cu putina neincredere, pe care cred ca a simtit-o si ea.)
ma uitam la the wall cam frustrata pt ca televizorul era aproape pe mute, si aud foieli din camera copilului. si scincete. ma duc la el, il intreb daca vrea putina apa. ii dau o gura de apa, si cu ochii inchisi spune "sint baiat cuminte" si se intoarce pe partea cealalta. "saracutul" ma gindesc, l-am obsedat cu cumintenia asta si in somn. ma intorc in pat, mai vad citeva cadre, aud zgomote jos si un mieunat infundat si suspect. mieunatul devine un pic isteric si dau fuga pe scari sa vad ce se intimpla. in mijlocul livingului, hana se agita. aprind lumina si vad ca tine in bot o minunatie de soarece gri-petrol. cu jumate de bot tinea soricelul si cu jumatea cealalta mieuna si bolborosea spre mine. "da hana, bravo, e prada ta, am vazut". m-am intors pe calciie si fuga sus la sot sa salveze situatia, mie mi-e prea mila sa pun mina pe trupusorul cald si fara viata, fie el si de soarece. "i, trezeste-te, hana ne-a adus un soricel". intre timp hana depusese ofranda (aparent intreaga) pe covor si o juca intre labute. n-a fost pe faza cind sotul i-a subtilizat-o cu o punga si pina sa se dumireasca pisica, soarecele era deja in tomberon. il cauta disperata pe covor, sub covor, cu labele pe sub biblioteca "unde a fugit animalul, s-o fi ascuns aici ?". am lasat-o sa-l caute in continuare, am inchis fereastra si la culcare. am renuntat sa ma mai uit la film, trecuse de 1 jumate si in orice caz, fara sunet si cu multe intreruperi nu avea niciun sens.
dupa putin timp, in care am reusit sa atipesc citeva secunde, aud pisica gheraind usa plianta din capatul scarilor. am ușuit-o si mi-am vazut de somn. peste putin timp iarasi. atipit, gheraiala, mieunat, ușuit. din nou. atipit, gheraiala, mieunat, ușuit. intre timp s-a mai trezit si petru. nu mi-a mai spus nimic, doar a baut apa. frisonind de oboseala, intrasem totusi in prima faza de somn, m-am dus sa vad ce naiba mai vrea pisica, pentru ca treaca de la mine, ii deschisesm usa plianta de la hol si totusi nu vroia sa intre in dormitoare. cobor, facea 13-14 la usa din spate. ii deschid si o rafala de vint o impinge in noapte. "du-te, baba nebuna, in loc sa stai la caldura". nu i-am mai deschis geamul, pedeapsa. si apoi daca vine iar cu ceva in bot ? cu un liliac ? no way. mi-e mila de ea, dar am si eu instincte, iar ele imi spuneau doar : somn. era totusi 2,30 a.m.
peste vreo 3 ore, cind s-a trezit sotul sa se pregateasca de munca, iar eu eram cufundata in vise cu dansatoare oarbe la bara si concupiscențe carnivore, hana escalada geamurile infrigurata, atirnata isterica de plasa.
asta s-a intimplat acum vreo 3 nopti. de atunci, hana a mai iesit afara noaptea si pentru ca nu i-am mai lasat geamul deschis a invatat sa se catere pe zid. 2 dimineti am gasit-o in balconul de la etaj, fortind intrarea. a treia seara s-a potolit, a intrat in casa la ora inchiderii. uite asa se inhiba dorintele in oameni, fie ei si animale.
sâmbătă, 17 octombrie 2009
intrebari intrebatoare
1.de ce (naiba) se blocheaza in asemenea hal tot orasul cu masini cind ploua ?
2.e nasol daca ma dau noaptea cu crema de faţă pt zi ?
3.de ce mobila se curata mai bine cu detergent de geamuri iar incaltamintea cu servetele pt bebelusi ?
4.de ce rochiile tricotate arata bine doar pe manechin, in revista si vitrine, iar pe corp se transforma in niste burlane lalii cu burti, funduri lasate, cotiere, cozi si ciuciuleti ?
5.de ce absorbantele din cutii sint in numar de 18 sau 20 ?
2.e nasol daca ma dau noaptea cu crema de faţă pt zi ?
3.de ce mobila se curata mai bine cu detergent de geamuri iar incaltamintea cu servetele pt bebelusi ?
4.de ce rochiile tricotate arata bine doar pe manechin, in revista si vitrine, iar pe corp se transforma in niste burlane lalii cu burti, funduri lasate, cotiere, cozi si ciuciuleti ?
5.de ce absorbantele din cutii sint in numar de 18 sau 20 ?
luni, 12 octombrie 2009
de luni, de toamna
saptamina asta de vreme urita m-a trezit ca un dus direct in fata. asa ca m-am dus si am mai dormit un pic, atit eu cit si copilul. jur ca m-am trezit mult mai bine a doua oara, ceea ce va recomand.
vineri, 9 octombrie 2009
discutii libere (1)
cu petru dimineata, la micul dejun, ne uitam pe cartea de la "monsters inc". nu se (mai) sperie cind aude de monstri, ori sint cu buline, ori cu ochi verzi, in orice caz, sint "amusanţi" şi "buzoşi"(pufoşi). apoi ne uitam pe o carte cu povesti ilustrate. intr-o imagine e lupul, rezemat de un copac si doarme cu burta in sus, pe pagina cealalata e capra cu un ied.
-mami, ce are capra in mina ?
-o foarfeca. sa taie sacul sa elibereze iezii, stii povestea (partea cu taiatul burtii a fost cenzurata).
-unde este sacul? nu-l vad.
-e acolo, ascuns sub lup, doarme pe el.
-uite sacul, zice, aratind-mi burta lupului care se revarsa pe sub bluza.
si tot el:
-lupul este desenat, nu exista. eu sint baietel, sint real.
mai tirziu, cu petru in drum spre gradinita, vorbim vrute si nevrute in masina. la un moment dat, ma intreaba:
-ce chezi (crezi) ?
-ce sa cred mami ? despre ce ?
-despre mine.
-pai... cred ca esti un baietel destept.
el ride, un pic mindru. il intreb si eu:
-dar tu ce crezi despre mine ?
-ca esti un baietel cuminte.
-despre mine sau despre tine ?
-despre tine.
-pai eu sint baietel ?
-nu mami, esti fata. am glumit.
:: sint curioasa ce texte aveam eu la 2 ani jumate' ::
-mami, ce are capra in mina ?
-o foarfeca. sa taie sacul sa elibereze iezii, stii povestea (partea cu taiatul burtii a fost cenzurata).
-unde este sacul? nu-l vad.
-e acolo, ascuns sub lup, doarme pe el.
-uite sacul, zice, aratind-mi burta lupului care se revarsa pe sub bluza.
si tot el:
-lupul este desenat, nu exista. eu sint baietel, sint real.
mai tirziu, cu petru in drum spre gradinita, vorbim vrute si nevrute in masina. la un moment dat, ma intreaba:
-ce chezi (crezi) ?
-ce sa cred mami ? despre ce ?
-despre mine.
-pai... cred ca esti un baietel destept.
el ride, un pic mindru. il intreb si eu:
-dar tu ce crezi despre mine ?
-ca esti un baietel cuminte.
-despre mine sau despre tine ?
-despre tine.
-pai eu sint baietel ?
-nu mami, esti fata. am glumit.
:: sint curioasa ce texte aveam eu la 2 ani jumate' ::
joi, 8 octombrie 2009
duminică, 4 octombrie 2009
vremea marilor adevaruri
cei care au raspuns sondajului intitulat sugestiv "care-i treaba cu ce vrei sa faci in viata ?" sint de parere ca nu e asa de rau sa ai pasiuni profesionale trecatoare, si chiar daca nu-ti gasesti obiectul dorintei in tinerete nu trebuie sa disperi, in ciuda frustrarilor care rezulta din irosirea timpului fara scop precis. ma bucur ca cei care ma viziteaza sint persoane optimiste, deschise la minte si netematoare de alterarea in timp atit a trupului cit si a spiritului. drept pentru care revin cu un nou sondaj.
miercuri, 30 septembrie 2009
cum devin pipi si caca prietenii omului
orice lucru bun, desi bun, prezinta si niste dezavantaje. bineinteles, punind in balanta bunul cu dezavantajele lui, bunul atirna mai greu, ca de aia e bun. e bine si frumos si trebuie sa-ti dezobisnuiesti copilul de scutec, sa faca si el la olita, apoi la toaleta, ca oamenii mari. insa etapa olita implica niste treburi mai... lipicioase, mai dificil de curatat, mai greu sau mai usor de rasturnat, depinde din punctul cui de vedere privesti. ofera si acea proximitate cu propriile produse, de care copilul poate profita pina la interactiune. insa etapa olita e buna, pentru ca il ajuta pe copil sa vizualizeze indeaproape ceea ce face, sa inceapa sa inteleaga cum ii functioneaza corpul, chiar daca (cazul nostru) se ridica de 10 ori in timp ce face caca sa-l vada si sa constate daca a facut destul. sintem foarte incintati, ca parinti, cind copilul progreseaza in ritmul lui, cind isi formeaza reflexele fara dresaj si fara teama, si e pe cale sa treaca la urmatorul nivel. mici istorisiri ale acestei tranzitii :
"vreau sa duc eu olita (plina)"
"vreau sa o spal eu"
"uite, pipi /caca!" si (cu voce subtiata) "buna, pipi !" (cu voce ingrosata si scremuta) "buna, caca!"
"putin pipi pe jos, eu am facut. nicio p(r)oblema, mami"
"pipi si caca sint prietenii mei ?"
"vreau sa duc eu olita (plina)"
"vreau sa o spal eu"
"uite, pipi /caca!" si (cu voce subtiata) "buna, pipi !" (cu voce ingrosata si scremuta) "buna, caca!"
"putin pipi pe jos, eu am facut. nicio p(r)oblema, mami"
"pipi si caca sint prietenii mei ?"
marți, 29 septembrie 2009
room with a view
asta-i ora la care apar liliecii. stoluri. ati vazut vreodata cum vibreaza un stol de lilieci ?
e un sentiment coplesitor sa asisti la schimbarea cerului. clipa de clipa, culorile se transforma, norii deseneaza guri de capcauni, aripi de inorogi, valatuci de vata de zahar, dune de nisip, iar tu te simti mic, mic, mic si neinsemnat. si in maretia timpului cu t mare, uiti ca vei plati 30 de ani sa beneficiezi de privelistea asta la fereastra.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
LinkWithin
