tot in gamă roz

foarte aproape de casa noastră se află Austrian Village, un cartier cochet cu case roz pal, ornamentate cu briuri de caramidă-aparentă maro inchis. treceam si azi cu mașina pe linga el, și petru îmi atrage atenția ”vezi mami casele astea roz?”, ”mhh, sint frumoase” zic eu, cu un ochi la ele și altul la drum.”dar sint de fete!”mi-a tăiat el macaroana.
ce s-a intimplat frate cu rozul ?!

2 persoane m-au tras de urechi ca n-am mai scris pe blog

ba am scris multe, dar nu am finalizat. mereu a aparut altceva, si altceva, cum ar fi:
azi-dimineata, adica spre prinz, am ajuns cu petru la gradinita chiar după ce copiii coborisera in sala de mese. ne intimpina educatoarea.
- copiii sint jos ? întreb eu.
- au coborit la masă, decât. răspunde ea.

eu ce sa fac în situația asta ?

mami, de ce am clamă roz ?

prima data cind a umblat altcineva in parul copilului meu, dar macar era profesionista. si el, foooarte cuminte si laudat, cum altfel ?:) doar era la volan...

r.i.p. lhasa

macar am avut sansa unica s-o vad in concert la bucuresti

nou-nout de 2010

ma plingeam mai jos, adica ieri dimineata-anul trecut, ca degeaba se face atita caz, pt ca de obicei se intra in noul an cu toate vechi. acelasi eu, tu, cu țoalele de pe noi, cu defectele noastre, cu placerile noastre, cu creditele, obligatiile, impozitele si idealurile noastre. cineva acolo sus m-a auzit si iata cum azi-noapte, la cumpana dintre ani, eu beam cocktailul meu preferat, in mod total neprogramat si bizar, pe o terasa pe malul lacului, in foc de artificii 360 grade in plin cimp. sa mai spuna cineva ca noaptea de revelion nu e magica :) deci teoria mea (nu-ti face planuri, asteapta sa vezi ce-ti ofera factorul neprevazut, gen) chiar functioneaza.

chiar daca l-am culcat pe petru la 3 a.m., cu mare efort si am avut o dupa-amiaza cam obosita, acum sint destul de ok sa-mi lansez whish-list-ul pe 2010, impulsionata si de ravasul cu pricina:
vreau mai mult.
sint decenta, atita timp cit nu vreau tot, eu zic ca e ok.
vreau mai multi.
vreau mai pline, mai fermi, mai plat, mai hidratata, mai sculptural si mai armonios.
vreau mai colorat, mai neted, mai echilibrat.
vreau mai liber, mai organic, mai animalic, mai pur, mai nepasator.
vreau mai drept, mai rapid, mai curat, mai nou.
insa vreau si mai lent, mai calm, mai departe.
vreau mai sus dar vreau si mai jos. si mai sub, si mai deasupra.
vreau mai precis si mai riguros.
si mai artistic.

si pentru ca am zis ca vreau mai mult, azi mi-am facut cont pe facebook, ma puteti gasi si acolo-insa n-o sa am timp de farmville, e clar. deci lasaaaati prietenii sa vina la mine!

rebelion sau spune-mi ce-ai in farfurie ca sa-ti spun ce sarbatoare e

eu si revelionul nu facem o pereche prea buna. delasarea mea e maxima cind vine vorba de el, de cind ma stiu. niciodata nu mi-am facut planuri marete, nu am considerat seara ca fiind magica. nu chiar niciodata, am mai spus-o, in copilarie eram normala, ma bucuram si eu de lucruri ca toata lumea. acum insa mi se pare mai misto sa sarbatoresti ceva fara motiv, cind ai chef sa faci mincare buna si s-o imparti cu oamenii dragi sau sa bei un sprit in timpul saptaminii. sa sarbatoresc ca sintem toti mai batrini cu un an, copii, parinti, bunici ? ca mai punem niste riduri in colturile ochilor, buzelor, pe frunte, sau ca ni se mai lasa sinii citiva mm ? ok, stiu, oricum trece timpul, cu sarbatoare sau fara. totusi... sa faci atita caz ? nu mai gasesti nimic in magazine, la serviciu si pe strada e pustiu (nu ca mi-ar displace pustietatea), totul amorteste ca sa se trezeasca in "noul an". stergi cu buretele si o iei de la zero ? nu. intri cu totul vechi in noul an. sa-mi spuna cineva ce e nou in noul an. totul e mai, si mai, tot mai, sa fie mai, dar nu e niciun fel de mai.

craciunul se stie, 3 zile haituti intre 2 destinatii, casele parintesti. una in sud, alta in nord, cu halta pe acasa sa hranim pisica. nu intelegem mai nimic. apoi se face blanc si vine superultramega seara de revelion, linistea dinaintea furtunii. din adolescenta am experimentat cele mai diverse moduri de-a petrece revelionul. imi amintesc cu placere de o petrecere foarte amuzanta, amuzant de puerila, de la 14 ani. apoi tot felul de extreme, de la stat acasa si vazut filme toata noaptea, la super festivism de restaurant municipal. am probat diverse, si nu am constatat nicio asemanare intre "cum intri in noul an" si ce urmeaza.

miine seara-diseara adica, stam acasa. am primit o invitatie care ne-a bucurat, am primit si innoirea ei, insa din pacate nu o putem onora, din motive de copil (stiti cum e). am facut la rindul nostru alte invitatii, insa cei cu copil prefera sa ramina acasa la ei (stiti cum e). daca e cineva care chiar nu are altceva mai bun de facut, haideti sa jucam mim si alte jocuri de societate. sintem pina acum 4 adulti si 2 copii.

petrecere frumoasa si voua!

p.s. o sa vin in cursul zilei si cu un bilant sau cu niste planuri de viitor, ma duc sa ma gindesc. noapte buna!

niste restante din cauza zapezii care a atirnat greu pe cablul de net (3)

pina la urma ne-am imprietenit cu zapada. acum platim si-un pret, nu spun care.

niste restante din cauza zapezii care atirna greu pe cablul de net (2)

eu, in singurul profil de onoare facut de un om de onoare







dovezi ale prezentei mele la talciocul # 2 , unde desi am fost singura pina la urma, am petrecut citeva ore in companii una mai placuta ca alta

consemnari la vremea lor aici si aici

niste restante din cauza zapezii care atirna greu pe cablul de net (1)

dusmanul cumintelui e mai cumintele si inca o serbare ratata

acum vreo 2 saptamini educatoarea mi-a povestit ca in momentul in care ea a iesit sa duca hainele copiilor la dulap, iar ei erau in patuturi la somn, petru si inca un copil, nu-mi mai amintesc daca baiat sau fetita, au muscat o altă fetita. "a fost o actiune de grup" mi-am spus in gind si nu m-am putut abtine sa nu zimbesc. nelasindu-se cu traume si nestiind cine a foat initiatorul, mai ales ca petru "e un copil foarte cuminte" si "cu bun simț" (cum am auzit nu o data de la personalul gradinitei: cum adica "cu bun simț" la 2 ani si 8 luni ?!) s-a prescris ipotetica pedeapsa. la citeva zile insa, primesc alta instiintare de la educatoare - cu o mina vizibil ingrijorata si preocupata: "sa stiti ca vreau sa va spun ceva... s-a intimplat azi ceva. petru l-a trintit pe david. i-am chemat sa ne uitam pe o carte, el a venit repede, david ii statea in cale si l-a imbrincit". si l-a lovit rau? "nu, david n-a plins. eu i-am explicat ca nu e frumos si a zis ca nu mai face. m-am mirat, petru e cuminte si nu s-a mai intimplat pina acum." nu crezi ca a vazut asta la alti copii? am vazut eu, din prima zi a copilului in gradinita, palme in cap fara motiv (inclusiv lui, care n-avea nici 1 an jumate) imbrinceli, muscaturi, tras de haine, lucruri pe care educatoarele abia le bagau in seama, cind/daca le vedeau.
nu spun ca e frumos ce a facut petru, sau e scuzabil faptul ca-i imita pe copiii mai mari. am vorbit cu el despre asta in drum spre casa, l-am pedepsit oarecum si nu i-am mai dat "ceva bun" in masina cum era obisnuit (intimplarea a facut sa nu am nimic bun pentru el atunci, nu stiu daca as fi fost asa de categorica). insa "dezavantajul" e ca, atunci cind ai in general un copil cuminte, la cea mai mica rebeliune acceptabila virstei, sa se faca prea mare caz.


[dec 2008]

cind educatoarea mi-a spus saptamina trecuta "la serbare ma bazez pe el si pe alexia, pentru ca ei sint cei mai mari din grupa", am vrut sa-i spun ca mai bine sa nu se bazeze pe copilul meu, stim bine cum a reactionat la serbarile trecute. dar educatoarea nu stie, ca e noua, si nici n-am vrut sa o ingrijorez, mai ales ca am surprins-o de citeva ori in pregatirile de serbare. petru nu a vrut sa-si invete strofa, desi face dovada bunei memorii surprinzindu-ne deseori cu tot felul de citate, expresii (unele nepotrivite virstei), povesti si chiar melodii. ca veni vorba, ii place foarte mult uprising si de cite ori o aude incepe sa mormaie ".......oz'ăs,...ei'ăs,....ol'ăs, ......ictoooiăs"
in ciuda pregatirilor pentru serbare si in ciuda costumului de elf pe care parea ca-l indrageste acasa, colaborind foarte bine la creatie, petru a inceput sa plinga de cind am inceput sa-l incalt cu ghetutele de lac, desi bune ca numar, un pic cam inguste. faceam eforturi sa-l incalt si cu a doua, el nu prea ma ajuta, transpiraseram amindoi si sotul a facut remarca "nu-l chinui, nu vezi ca nu-l incape?"moment in care copilul s-a simtit chinuit si s-a pus pe plins. nu a vrut sa se alature celorlalti copii la serbare, nu a vrut nici macar sa se dea jos din bratele sotului, implorindu-l "sa mergem acasa, tati, ca acolo sintem in siguranta".
e simplu de ghicit cum s-a desfasurat o serbare care se baza pe un copil care nu a vrut sa participe deloc. singurul moment la care s-a conformat a fost cel in care s-a dus sa-si ia cadoul de la mos (din partea gradinitei, ca si anul trecut), insa nu a dat 2 bani pe mos, abia s-a uitat la el. cadoul insa i s-a parut interesant si pina la plecare s-a jucat cu el pe covor, ignorind total "mos craciun cu plete dalbe" si "drag mi-e jocul romanesc" inginate de ceilalti copii, parinti, cadre.



sa fiu sincera, mi-a parut rau ca a iesit asa doar pentru dezamagirea educatoarei care, la nivelul ei, se pregatise de serbare (am impresia ca e si prima ei serbare din cariera de educatoare, nu stiu sigur). insa, sa fim seriosi-serbarea, ca organizare, era sub nivelul pe care eu mi l-as fi dorit pentru copilul meu. iar de la el ma asteptam oarecum sa nu se alinieze, adica nu m-a surprins deloc atitudinea lui. sint convinsa ca se poate mult mai rau, am vazut serbari comuniste in zilele noastre de mi s-a facut rau. poate am eu pretentii nerealiste, nu stiu. daca ma intrebi cum ar arata serbarea ideala, nu as sti sa-ti raspund pe loc. ideea e ca nu mai gust demult "divertismentul" asta de gradinita, care ii bucură pe alti parinti. nu gustam nici inainte sa am copil, insa dadeam vina pe lipsa sentimentelor parintesti. acum simt si sint si mai rea. mi se pare ca si cei de la gradinita si-au cam dat seama, simt un mic val de raceala din partea personalului. poate din cauza faptului ca petru a stricat serbarea, poate si-au amintit de interventia mea la sedinta de asta-toamna ca serbarile ar trebui organizate mai child-friendly la virsta asta, fara poezii si cintece si poate m-au vazut acum prea detasata si deloc insistenta ca petru sa se implice totusi in serbarea actuala, nu stiu.

am adus de multe ori in discutie, si pe blogul vechi, si aici, si in particular, si de cite ori s-a ivit ocazia, daca exista o gradinita ideala pentru copilul tau, intr-un mod de a face lucrurile la care parintii sa fie multumiti si evident, pe care sa ti-o permiti. cind alegi o gradinita trebuie sa ai in vedere o gramada de lucruri: zona, distanta, pretul, curtea, curatenia, igiena, bucataria, personalul, programul si programa, cerintele, colegii. multe nu le afli decit dupa ce incepi sa frecventezi locul. si chiar daca primesti recomadari, s-ar putea ca idealul tau sa nu coincida cu idealul vecinului, colegului, varului. la inceput zici, cum am zis si eu, si inca zic: daca la toate celelalte cerinte sta cit se poate de bine, si pe ultimul loc e calitatea programei, asta e, o sa incerc sa schimb ceva acolo si daca nu, lasa ca educatie ii fac eu acasa, in fond educatoarea e un fel de baby-sitter la virsta asta.
iti astupi urechile cind auzi, in prag de sarbatori, cite un "mosule ce tinar esti" vomitind din cd-player la grupa mare. treci mai departe si zici brrr...ce frig e afara si ce cald si bine e inauntru, mmm...ce frumos miroase din bucatarie, ooo...ce straluceste balustrada, waw...ce curat e in baie!

nu-mi place iarna asta

desi sint nascuta in miezul iernii, nu ma omor dupa iarna, cum se spune. si daca stau bine sa ma gindesc la povestea cu maica-mea care s-a dus de mai multe ori sa ma nasca si pina nu s-a urcat moasa calare pe ea nu m-am urnit, mi-e clar ca mi-ar fi placut sa ma nasc in primavara.
si totusi, cind eram mica eram normala, abia asteptam sa ninga sa ma joc afara. cred ca pe masura ce am inceput sa simt frigul si disconfortul de-a ma preumbla cu masina prin zapada, s-a produs declicul. mai ales ca urasc sa ma ințolesc gros, urasc zapada amestecata cu noroi, fleșcăiala aia jegoasa de după.
ieri am plecat de acasa si in capatul strazii noastre, care e in panta, nu am reusit sa iau curba. am derapat lejer pe contrasens. am tras pe dreapta sa fac o poza si am alunecat in decor. tot drumul pina la gradinita am tinut-o intr-un mare derapaj: garduri, santuri, cocoase de camila, treceri de pietoni, curbe, alte masini, sine de tramvai-un dans periculos. n-am nevoie de adrenalina asta, e chiar nociva cind ai un copil in masina. acum trebuie sa plec la serviciu, azi chiar trebuie sa ajung. sotul mi-a recomandat sa ramin acasa. stratul de zapada e maricel acum, am putea iesi sa facem un om de zapada, as redescoperi si eu iarna alaturi de petru. dar nu ma lasa simtul datoriei, ce porcarie.

: