4x(r+b)=p!

daca ma iau dupa ce spune alex aici, azi ar trebui sa umplem casa de flori si de fructe.

cred ca nicio relatie intre 2 oameni, oricum si oricine ar fi ei, nu ramine la fel pe masura ce trece timpul. ori se degradeaza, ori se imbogateste. fiecare experienta schimba ceva in noi, sa fim constienti de asta. insa cred ca e important ca experientele majore sa fie comune. asa stim daca sintem si putem ramine impreuna. mi-ar placea sa-i spun sotului meu, dupa ani si ani de casnicie, asta : "da, poate nu mai esti chiar persoana de care m-am indragostit, dar nici eu nu mai sint aceeasi. am fost tineri, am facut tot felul de nebunii, am devenit parinti, am descoperit pasiuni, am trecut si prin lucruri mai neplacute, am cunoscut tot felul de oameni si am avut parte de tot felul de experiente. acum stiu ca te iubesc la fel de mult, poate diferit, insa imi place la fel de mult de tine, cel care esti acum. iti multumesc ca ai avut rabdare cu mine, sper ca ea a fost rasplatita. stiu sigura ca am avut o viata frumoasa cu tine, si sper si copiii nostri sa aiba norocul asta".

hai ca mai e putin

vieți paralele

plecam cu petru de la grădiniță. inainte să ieșim pe poartă, îl intreb dacă a spus copiilor la revedere. la care el, prompt, lungind vocalele a laudă: "la revedere copiiiii, eu plec în altă viațăăăă..."

si daca

n-am ramas cu restante de postare aseara doar pentru ca am vrut sa induc cu nepolitete cititorilor mei de ieri sentimentul de neterminat, de coada de peste, de cirlig, de incompiuto deliberat.
si asta, recunosc. insa simpla formulare a unor ginduri reprobabile poate sa atite energiile, ca atunci cind te imbolnavesti doar pentru ca te gindesti la boala. si totusi, nu ma pot abtine.
daca relatiile s-ar sfirsi dupa primul sarut sau casniciile s-ar dizolva dupa luna de miere, daca ne-am lasa copiii sa plece de acasa imediat dupa ce i-am naste, daca ne-am da demisia imediat dupa ce am obtine slujba, daca am arunca toti banii in foc dupa ce am cistiga la loto, daca am eradica orice forma de comunicare imediat dupa ce am cunoaste niste oameni in a caror companie ne-am simti noi ?

post-maris

nu stiu la altii, dar la mine prima mare de anul asta a avut un efect sedativ. nu acolo, din fericire, insa de aseara la 11 jumate, de cind am ajuns acasa dupa un drum cu doar 2 opriri, ultima cu sarit sotronul printre gramajoarele cu voma dintr-o parcare amenajata pe autostrada, umblu ca un zombie. impleticindu-ma de bagaje, i-am administrat o limonada cu multa lamiie si miere copilului pe post de cina frugala, apoi am cazut cu totii intr-un somn fara vise. azi dimineata mama si copilul au vazut un desen animat 3d cu odille, odette si rothbart, si apoi, pe muzica lui ceaikovski care mi-a ramas in urechi toata ziua, m-au vizitat chipuri alese, bucatele de tot felul de discutii la care nici nu v-ati gindi, paharele albastre si roz pentru cafea si vin, pestisori tavaliti si inmuiati pina la git intr-o cana cu mujdei gros, rime alese care au lovit adinc, porti in casa, tipete vesele de copii, risete zgomotoase de adulti, dezvaluiri socante, povestiri adevarate, dansez pentru tine si multe, multe altele, la fel de colorate ca si ilustratia. dupa-amiaza, dupa ce-am trecut peste cele citeva zeci de poze executate intr-o rina pe nisip, cu linia orizontului hiita in toate partile, dupa ce am inceput sa scot mirosul de mare din prosoape si sa-l inlocuiesc cu miros de flori de mandarin, ylang-ylang, bergamote si regina noptii, ei bine, dupa ce am stropit cu vin in tigaia cu ficatei dar si in cea cu fasole galbena lemnoasa cu care am fost pacalita la piata si eu tot nu ma invat minte sa procedez mai bine prin a lua la puricat marfa comerciantului, dar asta e alta poveste, o intrebare perversa mi-a incoltit in gindul neinceput al zilei de luni. n-o formulez acum, ca ma cam grabesc.

spre mare, iesim pe trapa

let's go vintage!

iar la final a dat-o pe rock

vinatoarea de greieri

e demn de mila, nu ? fata lunguiata, ochii mari si mirati, coatele (sau genunchii?) julite, are pieptul bombat si coastele la vedere ca un somalez si poarta fracul fratelui mai mare. cri, cri, cri...dar asta? asta e mai proportionat si are si o cromatica mai speciala. un pic rautacios, cu aceeasi privire tembela, e genul care ar lua furnica la misto.

n-am ajuns la faza insectar (ca veni vorba, imi repugna ideea, sper sa nu se mai ceara la scoala asa ceva). insa am ajuns la faza realizarii unui nou costum pentru "serbarea de vara", si anume greieras. daca va intrebati de ce am dat asa de rar pe blog lately, o parte din vreme mi-am pierdut-o (folosit-o) cercetind greieri. costumul e aproape gata, iar eu ma mir ca inca e lumina afara. bine, mi-am sacrificat tot w-endul pt asta, dar nu-mi pare rau. n-am facut ceva ultra elaborat, avind in vedere succesul de la serbarea cu costume de craciun. sper doar sa vrea sa-l poarte miine, ca la probe n-a vrut deloc sa stea. si ca tot a venit vorba de costume, n-as vrea sa treaca neconsemnata "creatia" realizata intre cele 2 costume ale copilului, un outfit la care am lucrat cu mare placere, pentru o duduita se stie ea cine.

discutii melancolice

era toamna, ploua. conduceam, iar din spate nu se mai auzea nimic, era suspect de liniste in masina.

-petru ?

-mmm... 

-ce faci? 

-nimic.

-dormi, de ce nu mai spui nimic?

-nu dorm... muzica asta ma face trist.

ascultam massive attack. iar el avea in jur de 2 ani jumate. 

*

acum 2 seri, petru se foia fara rost prin casa.

-mami, sint trist.

-de ce, pisoi?

-vreau si eu un prieten. un frate sau ceva...

(eu stiind unde bate) - pisule, dar ti-am explicat ca nu se poate sa ai un frate mai mare sau de virsta ta. nu se poate decit sa ai unul mai mic, un bebelus, daca ar fi... sa-l inveti tu toate lucrurile, stii...

-vrei sa mergem la b. si m. sa o cerem pe malina, sa o luam la noi ? ... intervine si sotul, referindu-se la bebelusul vecinilor de vis-a-vis.

-da, haide! putem? si s-a indreptat grabit spre usa, cu ochii veseli, animat de idee.

familisti, regenerati-va!