ieri dupa-amiaza s-a apucat sotu' sa curete casa, prin exterior, de pinze de paianjeni. e inutil sa spun prea multe, va amintiti de casa din Marile sperante? dimineata, cind iesim din casa, trecem prin bariere (ne)sanatoase de pinze, masinile sint brodate intre oglinzi, stergatoare, in deschizatura geamurilor si chiar pe volan, si nu o data ne-am trezit cu paianjeni grasi coborind prin dreptul ochilor, in mers. odata am bagat mina in cutia de scrisori si am dar de ceva cu blanita, cind m-am uitat, era o tarantula gri facuta ghemotoc (si ea) de sperietura. plasele de la geamuri sint dublate de rotocoale de fire invizibile, se vad noaptea, stralucitoare, in lumina lunii.
asadar, sotu', ca sa ajunga la stresini: cum nu avem o scara, a facut o improvizatie, o stinghie cam flexibila, in prelungirea careia a legat un maturoi destul de greu - a explicat el, ulterior. hirsh, hirsh, trosc, buf! intre timp eu incercam sa ud amarita de gradina, care nu arata prea bine. vine sotu', alarmat: "haide, repede, ca avem treaba! lasa aia, avem ceva mai important" nu prea imi venea sa cred ca in afara de udat, e altceva mai urgent de facut in curte. cind am ajuns linga masini, i-am dat dreptate. geamul lateral spate de la masina mea era tandari, si peste tot bucatele de sticla. ultimul cadru: matura si stinghia, pe jos, desprinse.
l.e. azi-noapte am avut un vis stupid in care se facea ca sotu' se vopsise blond, de capul lui, ii statea oribil si insista sa-si pastreze culoarea. asta o fi razbunarea mea subconstienta ?:)))
vineri, 10 iulie 2009
miercuri, 8 iulie 2009
cind cele 3 ceasuri rele de marti se continua si miercuri, insa nu va alarmati, caci raul nu a fost atit de rau pe cit ar fi putut sa fie
ieri a fost prima zi de gadinita dupa o vacanta de aproape 3 saptamini, in care, in afara de niste zile cu viroza, s-au intimplat numai lucruri distractive pt copilul nostru. stiti sentimentul acela al intoarcerii in timp ? experimentez iarasi sentimentele inscrierii la gradinita, de asta-toamna. insa acum e mai rau, pentru ca petru intelege mai bine ce i se intimpla. un fel de plins cum nu am vazut niciodata, cu inec, pina la voma, saliva, frison, combinat cu agatat de haine si implorari sfisietoare printre sughituri "mami, avas(afara)","mami, acac(acasa)","mami, noi","mami, podo nu p(l)ace popii(copii)", "maaaa-miiii"etc. si eterna mea dilema, printre intepaturi in inima:"sa-l las, ca va trebui sa se obisnuiasca","sa-l iau, dar mai tirziu nu va fi mai rau?". cred ca totusi contribuie la disperare si absenta educatoarelui lui, a carei revenire din concediu in data de 20 iulie e a.m.r.-ul familiei noastre. nu e ea cea mai mai cea, dar macar il cunoaste cit de cit. l-am lasat acolo cu chiu cu vai vreo 3 ore, iar cind m-am dus sa-l iau era vesel si abia a plecat de la gradinita. dintr-o data i s-au parut interesante toate jucariile din curte, nu se mai desprindea de ele. se putea mult mai rau, nu? sa-l gasesc nefericit si plingind, de exemplu.
asa, dupa ce am luat copilasul am intrat intr-un supermarket. si cum abia urcasem noi la etaj, am aflat ca a picat curentul pe jumatate de magazin, inclusiv partea cu liftul. la coborire, am analizat situatia, am dat copilul jos de pe cos, l-am rugat sa coboare frumusel pe scari tinindu-se de balustrada, in timp ce mami a apucat gospodareste caruciorul si asa am ajuns nevatamati pina jos, acompaniati de strigatele infundate ale celor ce ramasesera blocati in lift. puteam fi si noi acolo.
cind am iesit din magazin, pentru ca masina era la oarece distanta si eu eram deja obosita de la carat carutul pe scari, am chemat un puradel-cersetor din ala care atirna pe la magazine sa vina cu mine si sa-i dau carutul inapoi. recunoscator, a inceput sa ma ajute sa descarc cumparaturile. printre ele, si portofelul (cu toate actele posibile). i-am privit ingrijorata mina care a apucat sacosa de linga. am incercat sa-l indepartez, insa el l-a apucat pe petru, sa mi-l dea. m-am gindit rapid: daca vrea sa mi-l dea pe petru in brate, ca eu sa fiu ocupata in timp ce el imi insfaca portofelul si fuge? as fi inghetat timpul citeva secunde. nu stiu cum s-a intimplat ca in timp ce-l manevram pe petru, mi-a dat tot el si sacosica de la farmacie in care statea infipt la vedere portofelul, fara sa aiba intentia sa mi-l subtilizeze. sau poate i-a trecut prin cap, dar cine stie de ce nu a facut-o. l-am rasplatit cu niste maruntis, si inca marcata de ce mi s-ar fi putut intimpla, m-am aruncat in masina. eram blocata de o duba care descarca medicamente, insa am fost ingaduitoare pentru ca nu, si Cerul fusese cu mine mai devreme. dupa vreo 5-7 min de aranjat centura, animat copilul, baut apa si alte indeletniciri marunte in masina, am inceput sa-mi pierd rabdarea, mai ales ca soferul dubei din spate nu mai descarca demult si nu dadea semne ca s-ar deranja sa se care, ci isi aranja si el pe acolo niste hirtii, bea apa, se stergea de transpiratie, etc. am inceput sa-l stimulez acustic, usurel, sa se miste naibii de-acolo ca vreau sa ies. dupa inca vreo 2 minute m-am pus in miscare, multumita totusi ca am avut norocul ca soferul dubei sa fie la masina, si nu in magazin, la cumparaturi.
aproape de casa, prin buftea, unul din fata mea vireaza subit la stinga si frinez, cobor intr-a 2-a si cred ca nu apas bine ambreiajul astfel incit mi se blocheaza frina si-mi moare masina, in miscare (cred ca e un defect recent al masinii, mi s-a mai intimplat de vreao 3 ori, asa ca nu m-am speriat prea tare). am pus avariile, am tras de volan cit mai pe dreapta si am lasat masina sa mearga din inertie, tot mai lent, pina cind s-a oprit. slava-domnului ca nu s-a bagat nimeni in fata mea, ca frina ioc! sau slava-domnului ca nu a pus altul frina in fata mea, ca m-as fi oprit fix in el. nu-i de gluma, stiu ca trebuie sa ajung cu masina in service sa vedem care-i treaba.
astazi, miercuri, am plecat de acasa cu indicatorul de benzina pe linia rosie. data fiind ziua de ieri, nu m-am mai oprit sa-mi pun benzina, eram dornica sa ajung odata acasa. aveam 2 optiuni: benzinaria la 2 km, pe drumul cu 5 min mai lung, sau benzinaria la 10 km, pe drumul cu 5 min mai scurt. am ales drumul mai scurt, ca mai am ceva rezerve din cite stiu, sub rosu. am ajuns pe la mijlocul drumului, si...drum blocat pt asfaltare. ma bucur ca scurtatura mea cu gropi, drum de carute, se asfalteaza, dar totusi? ocol de cel putin 5 km. pe masura ce ma indepartam de point of interes, am inceput sa ma alarmez ("sa vezi ce-mi face sotu' daca fac pana prostului prin cimp"). intre timp ma gindeam: "ce simptome sint cind ramii fara benzina? se aude asa, ca si cum ai trage cu paiul ultimele ramasite de suc din pahar, sau se opreste masina brusc? cum o fi mai bine, sa merg cu 100 sa ajung mai repede, sau sa merg constant cu 40 sa nu consum mult ?" benzinaria spre care mergeam e dupa un pod." daca se opreste masina cind sint in urcare?" mi se parea ca masina incepe sa tremure." daca se opreste sus, ii dau drumul la vale asa, fara benzina."
am ajuns cu bine la benzinarie. in timp ce coboram podul, m-am gindit: "ce-ar fi sa mai merg citiva km, pina la urmatoare benzinarie, de linga gradinita?" indicatorul spunea 410 km si am bagat vreo 22,5l. deci mai aveam pina la 30l, cit scrie pe talon (chiar mai aveam, sint uimita, acum m-am uitat, eu credeam ca scrie 25!dar n-as risca totusi...).
ajunsi la gradinita, aceeasi jale ca ieri. ce mult am scris! gata, ma duc sa-mi iau copilul.
asa, dupa ce am luat copilasul am intrat intr-un supermarket. si cum abia urcasem noi la etaj, am aflat ca a picat curentul pe jumatate de magazin, inclusiv partea cu liftul. la coborire, am analizat situatia, am dat copilul jos de pe cos, l-am rugat sa coboare frumusel pe scari tinindu-se de balustrada, in timp ce mami a apucat gospodareste caruciorul si asa am ajuns nevatamati pina jos, acompaniati de strigatele infundate ale celor ce ramasesera blocati in lift. puteam fi si noi acolo.
cind am iesit din magazin, pentru ca masina era la oarece distanta si eu eram deja obosita de la carat carutul pe scari, am chemat un puradel-cersetor din ala care atirna pe la magazine sa vina cu mine si sa-i dau carutul inapoi. recunoscator, a inceput sa ma ajute sa descarc cumparaturile. printre ele, si portofelul (cu toate actele posibile). i-am privit ingrijorata mina care a apucat sacosa de linga. am incercat sa-l indepartez, insa el l-a apucat pe petru, sa mi-l dea. m-am gindit rapid: daca vrea sa mi-l dea pe petru in brate, ca eu sa fiu ocupata in timp ce el imi insfaca portofelul si fuge? as fi inghetat timpul citeva secunde. nu stiu cum s-a intimplat ca in timp ce-l manevram pe petru, mi-a dat tot el si sacosica de la farmacie in care statea infipt la vedere portofelul, fara sa aiba intentia sa mi-l subtilizeze. sau poate i-a trecut prin cap, dar cine stie de ce nu a facut-o. l-am rasplatit cu niste maruntis, si inca marcata de ce mi s-ar fi putut intimpla, m-am aruncat in masina. eram blocata de o duba care descarca medicamente, insa am fost ingaduitoare pentru ca nu, si Cerul fusese cu mine mai devreme. dupa vreo 5-7 min de aranjat centura, animat copilul, baut apa si alte indeletniciri marunte in masina, am inceput sa-mi pierd rabdarea, mai ales ca soferul dubei din spate nu mai descarca demult si nu dadea semne ca s-ar deranja sa se care, ci isi aranja si el pe acolo niste hirtii, bea apa, se stergea de transpiratie, etc. am inceput sa-l stimulez acustic, usurel, sa se miste naibii de-acolo ca vreau sa ies. dupa inca vreo 2 minute m-am pus in miscare, multumita totusi ca am avut norocul ca soferul dubei sa fie la masina, si nu in magazin, la cumparaturi.
aproape de casa, prin buftea, unul din fata mea vireaza subit la stinga si frinez, cobor intr-a 2-a si cred ca nu apas bine ambreiajul astfel incit mi se blocheaza frina si-mi moare masina, in miscare (cred ca e un defect recent al masinii, mi s-a mai intimplat de vreao 3 ori, asa ca nu m-am speriat prea tare). am pus avariile, am tras de volan cit mai pe dreapta si am lasat masina sa mearga din inertie, tot mai lent, pina cind s-a oprit. slava-domnului ca nu s-a bagat nimeni in fata mea, ca frina ioc! sau slava-domnului ca nu a pus altul frina in fata mea, ca m-as fi oprit fix in el. nu-i de gluma, stiu ca trebuie sa ajung cu masina in service sa vedem care-i treaba.
astazi, miercuri, am plecat de acasa cu indicatorul de benzina pe linia rosie. data fiind ziua de ieri, nu m-am mai oprit sa-mi pun benzina, eram dornica sa ajung odata acasa. aveam 2 optiuni: benzinaria la 2 km, pe drumul cu 5 min mai lung, sau benzinaria la 10 km, pe drumul cu 5 min mai scurt. am ales drumul mai scurt, ca mai am ceva rezerve din cite stiu, sub rosu. am ajuns pe la mijlocul drumului, si...drum blocat pt asfaltare. ma bucur ca scurtatura mea cu gropi, drum de carute, se asfalteaza, dar totusi? ocol de cel putin 5 km. pe masura ce ma indepartam de point of interes, am inceput sa ma alarmez ("sa vezi ce-mi face sotu' daca fac pana prostului prin cimp"). intre timp ma gindeam: "ce simptome sint cind ramii fara benzina? se aude asa, ca si cum ai trage cu paiul ultimele ramasite de suc din pahar, sau se opreste masina brusc? cum o fi mai bine, sa merg cu 100 sa ajung mai repede, sau sa merg constant cu 40 sa nu consum mult ?" benzinaria spre care mergeam e dupa un pod." daca se opreste masina cind sint in urcare?" mi se parea ca masina incepe sa tremure." daca se opreste sus, ii dau drumul la vale asa, fara benzina."
am ajuns cu bine la benzinarie. in timp ce coboram podul, m-am gindit: "ce-ar fi sa mai merg citiva km, pina la urmatoare benzinarie, de linga gradinita?" indicatorul spunea 410 km si am bagat vreo 22,5l. deci mai aveam pina la 30l, cit scrie pe talon (chiar mai aveam, sint uimita, acum m-am uitat, eu credeam ca scrie 25!dar n-as risca totusi...).
ajunsi la gradinita, aceeasi jale ca ieri. ce mult am scris! gata, ma duc sa-mi iau copilul.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
LinkWithin
