de w-end, verde si tulbure

weekendul tocmai trecut incepuse promitator vineri seara la verde cafe, unde m-am bucurat sa revad niste persoane pe care blogosfera mi le-a adus mai aproape, dar sa si stau un pic de vorba face to face, in sfirsit, cu altele, pe care le vizitez cu regularitate de ceva vreme si care mi-au devenit foarte dragi. printre alergat dupa copii, mediat mici conflicte, hranit cu clatite, stinghereli si alte tot felul de intreruperi, am reusit sa inchegam a nice little chat, cu promisiuni la despartire ca trebuie sa ne mai vedem si in alte circumstante, asa cum isi promit copiii la sfirsitul taberelor ca isi vor scrie. poza de grup cu 3 crai care mai de care si-o domnisoara inca indecisa.
:: descarcata abuziv de la pescarus ::

w-endul a continuat la fel de promitator, pentru ca a doua zi am plecat spre braila, unde nu mai fusesem de vreo 4 ani, si unde traieste mare parte din familia sotului, pe linie materna, inclusiv unica bunica in viata, adica strabunica lui petru. dupa ce ne-am saturat de peste, am facut o mica incursiune pe faleza. acolo ne-am tras in poze, am admirat arta statuara contemporana (cartofiera) braileana, ne-am supus interdictiilor de orice fel si am rezistat tentatiei de-a ne inscrie in programul prima casa plutitoare. totul ar fi fost chiar bine si frumos daca sotul nu ar fi avut un mic tetatet cu ciinele casei. nu va alarmati, a fost vina mea, pentru ca eu am spus ca abia ma abtin sa pun mina pe asa un ciine frumos, i-am transmis lui starea de adoratie interactiva si iata rezultatul. nimeni nu a fost vaccinat in urma schimbului de fluide, asteptam urmari. altfel, braila e un oras in care nu prea se investeste, din pacate.