ziua tineretului, in tinerete # 4 (si ultima)

am dormit citeva ore, ba pe niste scaune de la o terasa, ba pe plaja in adierea brizei de mai, trezite de chiotele unor baieti care se incurajau reciproc sa intre in apa rece ca ghiata. unul, care intrase in apa pina la mijloc, urla de mama focului ca i-a disparut puta, iar cei care nu credeau se puteau duce sa vada. (l-am crezut pe cuvint, mai ales ca ce baiat s-ar fi dat mare cu asa ceva in preajma unor fete, fie ele si neexperimentate ?)
am stat suficient pe plaja cit sa ne arda soarele, cel putin pe mine, care capatasem un ten numai bun de intilnire, bine asortat cu bandana rosie pe care o purtam pe cap pe vremea aia. ma uitam cu groaza "la ceas", unde ar fi trebuit sa ma intilnesc cu baiatul ala in dupa-amiaza zilei cu pricina (de fapt motivul pentru care am deturnat toata gasca spre costinesti), si ma simteam oribil la gindul ca voi aparea cu fatza aia rosie la intilnire.
seara a fost naspa rau. ma tinea toata pielea, ma bronzasem (arsesem) cu urme de bocanci si de pantaloni scurti, fatza imi ardea, baiatul ala (poreclit urgent de m.u. "patratzeaua sadica") cu gasca lui de hip-hoperi se tot fitiia pe acolo si nu prea ma baga in seama, imi raspundea mono-silabic, se tot eschiva, parca isi facuse blanc pe creier. eram foarte deprimata din cauza arsurilor de soare cit si de esecul intilnirii mele, am incercat sa ma inveselesc cu fetele, am mers pina si-ntro discoteca, "ring" parca se numea si oricit misto se facea in jurul meu, mi se facuse lehamite. ideea de-a parasi minunata statiune a tineretului catre alte destinatii gen 2 mai sau vama, a fost binevenita (si aia a fost prima si ultima data cind am fost in costinesti). oricum fetele mele asta serveau inca din copilarie si se lasasera deturnate doar pentru fun-ul situatiei.
asa ca l-am lasat naibii pe "patratzeaua sadica" (temporar doar, pt ca m-a mai bintuit prezenta lui inca vreo 2 ani de-atunci) cu camasa lui in patratele si cu hip-hoperii, si cu un autobuz de asta data am descins in 2 mai a doua zi de dimineata. ce a urmat se incadreaza in banal: dupa alta noapte nedormita, alt mers pe jos, acelasi ciine infometat, acelasi atirnat de unii si altii care ne promiteau camere pt cazare. ne-am gasit o camera decorata cu goblenuri cu ciobani asimetrici, care aveau caciuli mai mari decit picioarele, oi si ciini fabulosi (dar ce mai conta), ne-am intersectat si cu tot felul de localnici beti si irationali care se bateau cu lantul in mijlocul strazii, am vazut cum se pot minca biscuitii inmuiati in bere (nu sint buni, sa nu incercati) si cind in sfirsit am ajuns pe plaja, cit de cit linistite, au aparut din nisip cei doi roacheri descarnati de la inceputul povestii, goi cum ii facusera mumele lor ("ce bai, voi credeati ca noi rezistam sa mergem atit pe jos ?!"). la o privire scurta si scirbita, era clar ca n-ar fi avut cum sa reziste.

ziua tineretului, in tinerete # 3

in gara la eforie sud, uitindu-ma la ranile de la picioarele prietenei mele, am multumit cerului ca parintii m-au lasat intotdeauna sa ma imbrac cum am vrut, si ajunsesem deci sa port vara bocanci inalti din piele pina la mijlocul gambei. nu va imaginati ce bine mi-au prins in circumstantele respective (nu pot totusi sa ignor cele 2 bataturi care se mai vad si astazi in calciiul sting). ultimii km dintre eforie sud si costinesti-sat, pe linia ferata, i-am parcurs ca un grup de zombie teleghidati, insa foarte amuzati. doar ciinele, grui, mai avea parte de putina diversitate, schimbindu-si carausul. stiu ca ne-am distrat foarte tare, tot drumul, prietena a.c. isi aminteste ca am cintat beatles o buna parte din drum. eu imi amintesc ca am ris foarte mult, la brat cu m.u. si killerii ei tenesi din pinza. in gara la costinesti, de bucurie, am hranit singurul ciine care se afla acolo (pe vremea aia era doar unul) cu nu mai putin de 8 oua fierte. fusese pastele inainte cu citeva zile si cunoscind pasiunea lui m.u. pentru oua in orice stare, nimeni nu s-a mirat ca avea oua rosii, pe care, cu generozitate si bucurie le-a donat ciinelui. trebuia sa cinstim cumva cei (in jur de) 30 de km de mers pe jos, in noapte. cu toate limitele corporale depasite, pe la 5 dimineata am ajuns la hotelul unde stiam noi ca aveam o camera, printr-o combinatie de sora-verisoara a cuiva, nu mai stiu. cum nu aparuseram seara, cind s-a dat strigarea, asa cum trebuia, singura alternativa la ora aia mai era sa dormim pe jos, pe gresie. saci de dormit ? no way. am ales nisipul. la 6 dimineata ne-am prabusit pe plaja, intr-o stare de oboseala crunta.

ziua tineretului, in tinerete # 2

injuraturile de rigoare, adresate minunatilor nostri companioni, ne-au mai tinut de urit inca vreo ora, timp in care imaginatia celor 5 fete de 16-17 ani a elaborat tot felul de vorbe de ocara, rautati si comentarii neprietenoase, in legatura cu aspectul, virsta si plicticosenia discursului lor in incercarea de a fi curtenitori, simpatici si a toate stiutori, chestionind-o totodata pe cea care ii cunostea cit de cit asupra circumstantelor dubioase care au facilitat aceasta combinatie nefericita. am decis ca ne e mai bine fara ei, era un efort in plus sa le suportam aberatiile (nu stiam atunci ca urma sa ne mai intersectam cu ei, nu peste multa vreme).
ciinele incepuse sa oboseasca. ne-am oprit undeva sa-i dam sa manince si sa bea apa. avea un meniu bizar bazat pe gituri de pui crud-alterat si inca ceva asemanator, iar din cite imi amintesc, ulterior a si vomat. adica pina si el.
cind am ajuns in eforie nord ma simteam ca acasa. asta-i statiunea in care mergeam cu parintii cind eram mica si o stiam bine. dar fericirea n-a fost de durata: acum nu era sezon, nu era forfota pe strazi, nu erau lumini, nu erau terase. era un sat anost care dormea in semi-obscuritate, si desi noi credeam ca sintem deja la mare, eram de fapt niste fete hai-hui noaptea pe strazi. dar ne apara ciinele! atit de bine, incit ajunsesem sa-l mai caram si-n brate, prin rotatie. era atit de obosit bietul de el incit orice pata de motorina de pe asfalt o confunda cu o groapa pe care nu vroia s-o sara. si noi eram obosite, dar ne distram foarte tare, rideam continuu de surescitare. ca sa nu plingem.
in eforie sud mai aveam putin si ne culcam pe banci, in gara. mi se pare ca de aici si pina la costinesti am mers pe linga linia ferata. insa inainte de a parasi eforie sud, ne-am trezit in fata unui bar deschis. se numea "intim dany". nu stiu daca vroiam sa cumparam ceva sau pur si simplu vroiam sa ne asezam undeva si sa vedem oameni, cert e ca am intrat fara sa ne gindim prea mult. la fel de repede am si iesit, cind am vazut tabloul dinauntru: 2 mese de biliard, niste lampi care atirnau sui, bucati de oglinda pe pereti, mai multi localnici care se holbau la noi. am plecat rapid si am grabit pasul desi m.u., una dintre prietenele din grup, era incaltata in tenesi si facuse ditamai ranile la picioare (de atunci eu si ea inca ne apelam sub nick-ul de "intim dany"). ni s-a parut chiar ca ne urmareste o masina si acela cred ca a fost singurul moment in care ni s-a facut frica.