era toamna, ploua. conduceam, iar din spate nu se mai auzea nimic, era suspect de liniste in masina.
-petru ?
-mmm...
-ce faci?
-nimic.
-dormi, de ce nu mai spui nimic?
-nu dorm... muzica asta ma face trist.
ascultam massive attack. iar el avea in jur de 2 ani jumate.
*
acum 2 seri, petru se foia fara rost prin casa.
-mami, sint trist.
-de ce, pisoi?
-vreau si eu un prieten. un frate sau ceva...
(eu stiind unde bate) - pisule, dar ti-am explicat ca nu se poate sa ai un frate mai mare sau de virsta ta. nu se poate decit sa ai unul mai mic, un bebelus, daca ar fi... sa-l inveti tu toate lucrurile, stii...
-vrei sa mergem la b. si m. sa o cerem pe malina, sa o luam la noi ? ... intervine si sotul, referindu-se la bebelusul vecinilor de vis-a-vis.
-da, haide! putem? si s-a indreptat grabit spre usa, cu ochii veseli, animat de idee.
