simulacru

cum ar fi daca, aflat in fata unei alegeri majore, ai putea sa simulezi viitorul cu cite o mostra din fiecare hotarire?
uneori poti face asta, si credeti-ma lipsita de curaj sau doar precauta, nu-mi place sa dau vrabia din mina pe cioara de pe gard, cel putin atita timp cit vrabia inca nu miroase (exceptie fac relatiile; cind incepe sa se imputa o arunc fara stringere de inima). dar de exemplu daca as vrea sa-mi schimb locul de munca, nu mi l-as parasi pe cel vechi definitiv, mi-as lua un concediu mai lung si as merge cu ele in paralel, sa vad cum imi place. daca as vrea sa ma tund foarte scurt sau sa-mi schimb culoarea parului, as proba cu o peruca sau mi-as ajusta coafura in photoshop inainte de schimbare. nu e un exemplu foarte bun pentru ca parul creste repede, nereusita nu e mare pierdere. dar sa faci asta cu un animal? e preferabil. iei un animalut de proba de la cineva, il tii citeva zile si vezi daca ai responsabilitatea necesara sa ingrijesti un animal. dar cu un copil? si asta se mai poate. te oferi baby-sitter part-time pentru o perioada si vezi daca ai rabdarea, determinarea si timpul necesar sa cresti un copil. dar cu o casa? daca trebuie sa-ti schimbi casa si procesul e ireversibil si n-ai niciun glob de cristal la indemina si nici abilitatea de-a ghici in el, cum sa faci sa vezi daca procedezi bine? de exemplu vrei sa te muti de la oras la sat, si nu-ti permiti si una si alta, cum sa faci sa vezi daca ti se potriveste traiul in mediul rural? si nu, nu se pune sa mergi in vizita la cineva o zi-doua. si apoi invers, satul de problemele aferente traiului la tara, ti se arata brusc sa-ti schimbi viata si sa te muti la oras, uitind de fapt cum mai e. ti se face chef sa pleci naibii din tara, nestiind de fapt ce inseamna asta (se exclude perspectiva turistului). uite, eu as vrea sa fac un schimb de case, si apoi un schimb de tara. pentru ca vrabia mea inca e calda, letargica e drept, dar are inca viata in ea. si trebuie sa vad daca mai are sanse de supravietuire.

ghidul meu de viata (leapsa)

ziceam ca s-au adunat niste lepse deloc plictisitoare. uite leapsa de la raluca, mai am vreo 2 si de la simona, sper sa-mi fac mai mult timp in w-end. asadar: top 10 devize, acum.

-"cu rabdarea treci marea" (fiecare lucru se intimpla la vremea lui, sau cel mai simplu e sa renunti, dar nu urma calea cea mai simpla)

-"ce tie nu-ti place, altuia nu-i face" (pune-te mereu in locul celuilalt, sau nimeni nu are caderea sa judece daca fapta cuiva e un pacat sau nu)

-trimite feedback cind e cerut si critică numai dacă ajută cu ceva (daca e constructiv); sa fii rau nu inseamna sa fii sincer;

-fiecare actiune pe care-o faci trebuie sa aiba un sens;

-ai grija la detalii si nu fa nimic cu superficialitate-decit sa faci ceva prost si fara chef mai bine te uiti la un film;

-nu-ti fie teama sa-ti asumi responsabilitati. orice faci, bun sau rau, are o consecinta imediata. singura cale de a te maturiza consta in a accepta tot ceea ce ti se intimpla, indiferent daca provoaca bucurie sau suferinta. noi sintem singurii responsabili, si in asta consta libertatea de care dispunem. uite asa ne transformam in individualitati.

-incearca sa nu iei totul la prima mina, nimic nu e intimplator.

-un pumn doare mai puțin cind e invelit in manusa de catifea (sau mai bine evita conflictele);

-ghideaza-te dupa instincte si nu refuza experientele reale. cred ca un parinte e bine sa aiba multa experienta de viata reala.

-recunoaste cind gresesti (fa efortul sa te indrepti, chiar si nedeclarat). nimeni nu e superior si nimeni nu e inferior. invata de la ceilalti.

...

am vorbit ca o batrina, este ? or mai fi, ideile se suprapun si inseamna cam acelasi lucru. poate mai completez, mai e pina sa enunt o filosofie de viata. leapsa merge la viitoarea mireasa oranjada, fotopoetul zburator si trinitateaB, hai sa aprofundam putin, nu-i timp pierdut (nu mai pun link-uri, va stiti voi care sinteti).

atunci cind se face dintr-o data liniste in casa

dupa ce a facut treaba, s-a odihnit. dedicatie pt parintii care spera ca un copil de 2 ani si 7 luni nu mai e interesat sa verse continutul sertarelor in afara lor.

de w-end, verde si tulbure

weekendul tocmai trecut incepuse promitator vineri seara la verde cafe, unde m-am bucurat sa revad niste persoane pe care blogosfera mi le-a adus mai aproape, dar sa si stau un pic de vorba face to face, in sfirsit, cu altele, pe care le vizitez cu regularitate de ceva vreme si care mi-au devenit foarte dragi. printre alergat dupa copii, mediat mici conflicte, hranit cu clatite, stinghereli si alte tot felul de intreruperi, am reusit sa inchegam a nice little chat, cu promisiuni la despartire ca trebuie sa ne mai vedem si in alte circumstante, asa cum isi promit copiii la sfirsitul taberelor ca isi vor scrie. poza de grup cu 3 crai care mai de care si-o domnisoara inca indecisa.
:: descarcata abuziv de la pescarus ::

w-endul a continuat la fel de promitator, pentru ca a doua zi am plecat spre braila, unde nu mai fusesem de vreo 4 ani, si unde traieste mare parte din familia sotului, pe linie materna, inclusiv unica bunica in viata, adica strabunica lui petru. dupa ce ne-am saturat de peste, am facut o mica incursiune pe faleza. acolo ne-am tras in poze, am admirat arta statuara contemporana (cartofiera) braileana, ne-am supus interdictiilor de orice fel si am rezistat tentatiei de-a ne inscrie in programul prima casa plutitoare. totul ar fi fost chiar bine si frumos daca sotul nu ar fi avut un mic tetatet cu ciinele casei. nu va alarmati, a fost vina mea, pentru ca eu am spus ca abia ma abtin sa pun mina pe asa un ciine frumos, i-am transmis lui starea de adoratie interactiva si iata rezultatul. nimeni nu a fost vaccinat in urma schimbului de fluide, asteptam urmari. altfel, braila e un oras in care nu prea se investeste, din pacate.

placeri

sint element negativ in blogosfera de mame. nu va ambalati, ma refer la categoria lepse si premii. daca pe cele din urma nu le-am preluat decit la inceputuri si apoi am tot aminat, lepse am refuzat de-a dreptul, am si motivat. imi pare rau, dar nu am timp de investit in lucruri care nu imi aduc nimic nou. insa am luat unele lepse, cele creative sau care simteam ca duc undeva, macar sa ma faca sa meditez citeva minute, cum e si cea de fata, pe care am primit-o de la raluca si de la tiza mea: sa enumeri 5,10, nu-stiu cite lucruri care iti plac. incerc sa enumar citeva, fara sa fiu patetica sau indecenta. aaa, e prima leapsa pe blogul asta. aaa bis, nu luati cuvintele de mai jos intr-un sens rau.
imi place, intr-o oarecare ordine:

• sa tai
  
• sa-mi imaginez
• sa stau treaza noaptea
  
• viteza
• sa spun ca nu am pierdut vremea aiurea
• sa beau ceva bun
• sa cred ca-i fac pe ceilalti fericiti
• sa tac
• sa ma revolt
• aproape tot ce e iesit din comun
• sa privesc un corp* frumos**
  

pentru ca trebuie s-o dau mai departe, ia sa vedem ce zice mr. pescarusu ca-i mai place sa faca, in afara de fotografii cu cocosi decapitati.

* preferabil dezbracat **ce consider eu c-ar fi frumosul

cind cele 3 ceasuri rele de marti se continua si miercuri, insa nu va alarmati, caci raul nu a fost atit de rau pe cit ar fi putut sa fie

ieri a fost prima zi de gadinita dupa o vacanta de aproape 3 saptamini, in care, in afara de niste zile cu viroza, s-au intimplat numai lucruri distractive pt copilul nostru. stiti sentimentul acela al intoarcerii in timp ? experimentez iarasi sentimentele inscrierii la gradinita, de asta-toamna. insa acum e mai rau, pentru ca petru intelege mai bine ce i se intimpla. un fel de plins cum nu am vazut niciodata, cu inec, pina la voma, saliva, frison, combinat cu agatat de haine si implorari sfisietoare printre sughituri "mami, avas(afara)","mami, acac(acasa)","mami, noi","mami, podo nu p(l)ace popii(copii)", "maaaa-miiii"etc. si eterna mea dilema, printre intepaturi in inima:"sa-l las, ca va trebui sa se obisnuiasca","sa-l iau, dar mai tirziu nu va fi mai rau?". cred ca totusi contribuie la disperare si absenta educatoarelui lui, a carei revenire din concediu in data de 20 iulie e a.m.r.-ul familiei noastre. nu e ea cea mai mai cea, dar macar il cunoaste cit de cit. l-am lasat acolo cu chiu cu vai vreo 3 ore, iar cind m-am dus sa-l iau era vesel si abia a plecat de la gradinita. dintr-o data i s-au parut interesante toate jucariile din curte, nu se mai desprindea de ele. se putea mult mai rau, nu? sa-l gasesc nefericit si plingind, de exemplu.
asa, dupa ce am luat copilasul am intrat intr-un supermarket. si cum abia urcasem noi la etaj, am aflat ca a picat curentul pe jumatate de magazin, inclusiv partea cu liftul. la coborire, am analizat situatia, am dat copilul jos de pe cos, l-am rugat sa coboare frumusel pe scari tinindu-se de balustrada, in timp ce mami a apucat gospodareste caruciorul si asa am ajuns nevatamati pina jos, acompaniati de strigatele infundate ale celor ce ramasesera blocati in lift. puteam fi si noi acolo.
cind am iesit din magazin, pentru ca masina era la oarece distanta si eu eram deja obosita de la carat carutul pe scari, am chemat un puradel-cersetor din ala care atirna pe la magazine sa vina cu mine si sa-i dau carutul inapoi. recunoscator, a inceput sa ma ajute sa descarc cumparaturile. printre ele, si portofelul (cu toate actele posibile). i-am privit ingrijorata mina care a apucat sacosa de linga. am incercat sa-l indepartez, insa el l-a apucat pe petru, sa mi-l dea. m-am gindit rapid: daca vrea sa mi-l dea pe petru in brate, ca eu sa fiu ocupata in timp ce el imi insfaca portofelul si fuge? as fi inghetat timpul citeva secunde. nu stiu cum s-a intimplat ca in timp ce-l manevram pe petru, mi-a dat tot el si sacosica de la farmacie in care statea infipt la vedere portofelul, fara sa aiba intentia sa mi-l subtilizeze. sau poate i-a trecut prin cap, dar cine stie de ce nu a facut-o. l-am rasplatit cu niste maruntis, si inca marcata de ce mi s-ar fi putut intimpla, m-am aruncat in masina. eram blocata de o duba care descarca medicamente, insa am fost ingaduitoare pentru ca nu, si Cerul fusese cu mine mai devreme. dupa vreo 5-7 min de aranjat centura, animat copilul, baut apa si alte indeletniciri marunte in masina, am inceput sa-mi pierd rabdarea, mai ales ca soferul dubei din spate nu mai descarca demult si nu dadea semne ca s-ar deranja sa se care, ci isi aranja si el pe acolo niste hirtii, bea apa, se stergea de transpiratie, etc. am inceput sa-l stimulez acustic, usurel, sa se miste naibii de-acolo ca vreau sa ies. dupa inca vreo 2 minute m-am pus in miscare, multumita totusi ca am avut norocul ca soferul dubei sa fie la masina, si nu in magazin, la cumparaturi.
aproape de casa, prin buftea, unul din fata mea vireaza subit la stinga si frinez, cobor intr-a 2-a si cred ca nu apas bine ambreiajul astfel incit mi se blocheaza frina si-mi moare masina, in miscare (cred ca e un defect recent al masinii, mi s-a mai intimplat de vreao 3 ori, asa ca nu m-am speriat prea tare). am pus avariile, am tras de volan cit mai pe dreapta si am lasat masina sa mearga din inertie, tot mai lent, pina cind s-a oprit. slava-domnului ca nu s-a bagat nimeni in fata mea, ca frina ioc! sau slava-domnului ca nu a pus altul frina in fata mea, ca m-as fi oprit fix in el. nu-i de gluma, stiu ca trebuie sa ajung cu masina in service sa vedem care-i treaba.

astazi, miercuri, am plecat de acasa cu indicatorul de benzina pe linia rosie. data fiind ziua de ieri, nu m-am mai oprit sa-mi pun benzina, eram dornica sa ajung odata acasa. aveam 2 optiuni: benzinaria la 2 km, pe drumul cu 5 min mai lung, sau benzinaria la 10 km, pe drumul cu 5 min mai scurt. am ales drumul mai scurt, ca mai am ceva rezerve din cite stiu, sub rosu. am ajuns pe la mijlocul drumului, si...drum blocat pt asfaltare. ma bucur ca scurtatura mea cu gropi, drum de carute, se asfalteaza, dar totusi? ocol de cel putin 5 km. pe masura ce ma indepartam de point of interes, am inceput sa ma alarmez ("sa vezi ce-mi face sotu' daca fac pana prostului prin cimp"). intre timp ma gindeam: "ce simptome sint cind ramii fara benzina? se aude asa, ca si cum ai trage cu paiul ultimele ramasite de suc din pahar, sau se opreste masina brusc? cum o fi mai bine, sa merg cu 100 sa ajung mai repede, sau sa merg constant cu 40 sa nu consum mult ?" benzinaria spre care mergeam e dupa un pod." daca se opreste masina cind sint in urcare?" mi se parea ca masina incepe sa tremure." daca se opreste sus, ii dau drumul la vale asa, fara benzina."
am ajuns cu bine la benzinarie. in timp ce coboram podul, m-am gindit: "ce-ar fi sa mai merg citiva km, pina la urmatoare benzinarie, de linga gradinita?" indicatorul spunea 410 km si am bagat vreo 22,5l. deci mai aveam pina la 30l, cit scrie pe talon (chiar mai aveam, sint uimita, acum m-am uitat, eu credeam ca scrie 25!dar n-as risca totusi...).
ajunsi la gradinita, aceeasi jale ca ieri. ce mult am scris! gata, ma duc sa-mi iau copilul.

ziua tineretului, in tinerete # 4 (si ultima)

am dormit citeva ore, ba pe niste scaune de la o terasa, ba pe plaja in adierea brizei de mai, trezite de chiotele unor baieti care se incurajau reciproc sa intre in apa rece ca ghiata. unul, care intrase in apa pina la mijloc, urla de mama focului ca i-a disparut puta, iar cei care nu credeau se puteau duce sa vada. (l-am crezut pe cuvint, mai ales ca ce baiat s-ar fi dat mare cu asa ceva in preajma unor fete, fie ele si neexperimentate ?)
am stat suficient pe plaja cit sa ne arda soarele, cel putin pe mine, care capatasem un ten numai bun de intilnire, bine asortat cu bandana rosie pe care o purtam pe cap pe vremea aia. ma uitam cu groaza "la ceas", unde ar fi trebuit sa ma intilnesc cu baiatul ala in dupa-amiaza zilei cu pricina (de fapt motivul pentru care am deturnat toata gasca spre costinesti), si ma simteam oribil la gindul ca voi aparea cu fatza aia rosie la intilnire.
seara a fost naspa rau. ma tinea toata pielea, ma bronzasem (arsesem) cu urme de bocanci si de pantaloni scurti, fatza imi ardea, baiatul ala (poreclit urgent de m.u. "patratzeaua sadica") cu gasca lui de hip-hoperi se tot fitiia pe acolo si nu prea ma baga in seama, imi raspundea mono-silabic, se tot eschiva, parca isi facuse blanc pe creier. eram foarte deprimata din cauza arsurilor de soare cit si de esecul intilnirii mele, am incercat sa ma inveselesc cu fetele, am mers pina si-ntro discoteca, "ring" parca se numea si oricit misto se facea in jurul meu, mi se facuse lehamite. ideea de-a parasi minunata statiune a tineretului catre alte destinatii gen 2 mai sau vama, a fost binevenita (si aia a fost prima si ultima data cind am fost in costinesti). oricum fetele mele asta serveau inca din copilarie si se lasasera deturnate doar pentru fun-ul situatiei.
asa ca l-am lasat naibii pe "patratzeaua sadica" (temporar doar, pt ca m-a mai bintuit prezenta lui inca vreo 2 ani de-atunci) cu camasa lui in patratele si cu hip-hoperii, si cu un autobuz de asta data am descins in 2 mai a doua zi de dimineata. ce a urmat se incadreaza in banal: dupa alta noapte nedormita, alt mers pe jos, acelasi ciine infometat, acelasi atirnat de unii si altii care ne promiteau camere pt cazare. ne-am gasit o camera decorata cu goblenuri cu ciobani asimetrici, care aveau caciuli mai mari decit picioarele, oi si ciini fabulosi (dar ce mai conta), ne-am intersectat si cu tot felul de localnici beti si irationali care se bateau cu lantul in mijlocul strazii, am vazut cum se pot minca biscuitii inmuiati in bere (nu sint buni, sa nu incercati) si cind in sfirsit am ajuns pe plaja, cit de cit linistite, au aparut din nisip cei doi roacheri descarnati de la inceputul povestii, goi cum ii facusera mumele lor ("ce bai, voi credeati ca noi rezistam sa mergem atit pe jos ?!"). la o privire scurta si scirbita, era clar ca n-ar fi avut cum sa reziste.

ziua tineretului, in tinerete # 3

in gara la eforie sud, uitindu-ma la ranile de la picioarele prietenei mele, am multumit cerului ca parintii m-au lasat intotdeauna sa ma imbrac cum am vrut, si ajunsesem deci sa port vara bocanci inalti din piele pina la mijlocul gambei. nu va imaginati ce bine mi-au prins in circumstantele respective (nu pot totusi sa ignor cele 2 bataturi care se mai vad si astazi in calciiul sting). ultimii km dintre eforie sud si costinesti-sat, pe linia ferata, i-am parcurs ca un grup de zombie teleghidati, insa foarte amuzati. doar ciinele, grui, mai avea parte de putina diversitate, schimbindu-si carausul. stiu ca ne-am distrat foarte tare, tot drumul, prietena a.c. isi aminteste ca am cintat beatles o buna parte din drum. eu imi amintesc ca am ris foarte mult, la brat cu m.u. si killerii ei tenesi din pinza. in gara la costinesti, de bucurie, am hranit singurul ciine care se afla acolo (pe vremea aia era doar unul) cu nu mai putin de 8 oua fierte. fusese pastele inainte cu citeva zile si cunoscind pasiunea lui m.u. pentru oua in orice stare, nimeni nu s-a mirat ca avea oua rosii, pe care, cu generozitate si bucurie le-a donat ciinelui. trebuia sa cinstim cumva cei (in jur de) 30 de km de mers pe jos, in noapte. cu toate limitele corporale depasite, pe la 5 dimineata am ajuns la hotelul unde stiam noi ca aveam o camera, printr-o combinatie de sora-verisoara a cuiva, nu mai stiu. cum nu aparuseram seara, cind s-a dat strigarea, asa cum trebuia, singura alternativa la ora aia mai era sa dormim pe jos, pe gresie. saci de dormit ? no way. am ales nisipul. la 6 dimineata ne-am prabusit pe plaja, intr-o stare de oboseala crunta.

ziua tineretului, in tinerete # 2

injuraturile de rigoare, adresate minunatilor nostri companioni, ne-au mai tinut de urit inca vreo ora, timp in care imaginatia celor 5 fete de 16-17 ani a elaborat tot felul de vorbe de ocara, rautati si comentarii neprietenoase, in legatura cu aspectul, virsta si plicticosenia discursului lor in incercarea de a fi curtenitori, simpatici si a toate stiutori, chestionind-o totodata pe cea care ii cunostea cit de cit asupra circumstantelor dubioase care au facilitat aceasta combinatie nefericita. am decis ca ne e mai bine fara ei, era un efort in plus sa le suportam aberatiile (nu stiam atunci ca urma sa ne mai intersectam cu ei, nu peste multa vreme).
ciinele incepuse sa oboseasca. ne-am oprit undeva sa-i dam sa manince si sa bea apa. avea un meniu bizar bazat pe gituri de pui crud-alterat si inca ceva asemanator, iar din cite imi amintesc, ulterior a si vomat. adica pina si el.
cind am ajuns in eforie nord ma simteam ca acasa. asta-i statiunea in care mergeam cu parintii cind eram mica si o stiam bine. dar fericirea n-a fost de durata: acum nu era sezon, nu era forfota pe strazi, nu erau lumini, nu erau terase. era un sat anost care dormea in semi-obscuritate, si desi noi credeam ca sintem deja la mare, eram de fapt niste fete hai-hui noaptea pe strazi. dar ne apara ciinele! atit de bine, incit ajunsesem sa-l mai caram si-n brate, prin rotatie. era atit de obosit bietul de el incit orice pata de motorina de pe asfalt o confunda cu o groapa pe care nu vroia s-o sara. si noi eram obosite, dar ne distram foarte tare, rideam continuu de surescitare. ca sa nu plingem.
in eforie sud mai aveam putin si ne culcam pe banci, in gara. mi se pare ca de aici si pina la costinesti am mers pe linga linia ferata. insa inainte de a parasi eforie sud, ne-am trezit in fata unui bar deschis. se numea "intim dany". nu stiu daca vroiam sa cumparam ceva sau pur si simplu vroiam sa ne asezam undeva si sa vedem oameni, cert e ca am intrat fara sa ne gindim prea mult. la fel de repede am si iesit, cind am vazut tabloul dinauntru: 2 mese de biliard, niste lampi care atirnau sui, bucati de oglinda pe pereti, mai multi localnici care se holbau la noi. am plecat rapid si am grabit pasul desi m.u., una dintre prietenele din grup, era incaltata in tenesi si facuse ditamai ranile la picioare (de atunci eu si ea inca ne apelam sub nick-ul de "intim dany"). ni s-a parut chiar ca ne urmareste o masina si acela cred ca a fost singurul moment in care ni s-a facut frica.

ziua tineretului, in tinerete # 1

in primul rind habar n-am avut ca ziua de 2 mai e proclamata ziua tineretului. azi dimineata am aflat, intr-un header la stiri. cred ca nici autoritatile nu s-au prea obosit s-o mediatizeze, ar fi insemnat sa se organizeze tot felul de evenimente pentru tineri, adica un buget special alocat pentru asta, ori...
ziua nationala a tineretului se pare ca s-a promulgat prin lege in 2004.
in al doilea rind, eu ma refer la un 2 mai cu 10 ani inainte de a se legifera aceasta zi.
in urma cu 14 ani (omg!), am plecat la mare de 1 mai cu inca 4 prietene rocko-hippie (si colege de liceu : a.c., a.m., m.u.,m.m.) si ciinele uneia dintre ele, grui, un setter gordon de 5 luni, pe care nu avusese a.m. cu cine sa-l lase acasa. dupa tot felul de aventuri cu ciinele in tren, am ajuns pe la 10 seara in gara constanta, unde am constatat ca e prea tirziu sa mai gasim vreu autobuz spre costinesti (unde aveam un fel de cazare pentru noaptea aia si unde urma sa ma intilnesc a doua zi cu un fel de prieten, "la ceas"). daciile se umpleau si dispareau in noapte, iar noi, pe masura ce se golea locul unde toata lumea statea la iamanene, ramineam mereu la urma: nimeni nu vroia sa ne ia cu ditamai ciinele.
ghinionul ne-a trimis doi rockeri obositi, cunoscutii uneia dintre fete, sa ne convinga s-o luam pe jos pina la costinesti:"haideti bai, ca nu-i asa departe, noi am mai fost pe jos", parca ii si vad mutra unuia dintre ei. cum nu aveam prea multe optiuni, dupa mai multe minute de parlamentari in bucla, haidem bai, pe jos: 5 tinere fete, 2 mai putin tineri masculi si totodata rockeri, un ciine mereu agitat.
primul popas a fost pe la ora 23.00, la iesirea din constanta, la o alimentara non-stop. acolo tin minte ca am baut 1l de apa minerala fara sa iau sticla de la gura, se pare ca am avut un fel de cocoasa invizibila pentru ca rezerva de apa mi-a prins bine in noaptea grea ce tocmai incepuse.
inainte de tuzla (s-ar putea sa gresesc, undeva nu departe de contanta, unde e podul ala...?!), unde inca mai faceam glume si ne amuzam cu ciinele topaind in jurul nostru, am constatat usor ingrijorate ca cei doi insotitori temerari, initiatorii drumetiei nocturne, ramasesera nepermis de mult in urma. in timp ce discutam daca si unde sa-i asteptam, fatalaii ne-au facut cu mina dintr-o masina ce a trecut in viteza pe linga noi.