Sint treaza dimineata

Chiar sint! M-am trezit sa pregatesc copilul de scoala si sa-mi scutur blogul de praf. Acum vreo 5-6 ani, cind m-am apucat de blogareala in concediul de maternitate, ma gindeam ca peste foarte, foarte mult timp, atunci cind copilul va creste si va merge la scoala, nu voi mai putea scrie tot ce imi trece prin cap despre el, pentru ca s-ar putea sa nu ii convina sa citeasca colegii sau profesorii intimplarile lui de acasa. Uite ca am ajuns aproape de momentul asta, copilul a inceput scoala si imi dau seama ca a mai ramas putin din vremea blogarelii mele lipsita de griji - un motiv suficient de puternic incit sa spun ca pauza de blog personal a fost cam mare si am de recuperat (bine, facebook-ul si totuldespremame.ro au fost doua motive destul de puternice sa nu mai am timp si de blog).

Asadar revin aici cu o istorioara petrecuta ieri (din care vedem cit de multe avem de invatat de la copiii nostri). L-am rugat pe Petru sa stringa intr-o punga de hirtie nucile puse la uscat in balcon. Ba ca ii e foame, ba ca ii e somn, ba ca si-a lasat jocul nesupravegheat, orice pretext numai sa nu spuna ca n-are chef. Vazind ca niciun argument de tipul "toti facem cite ceva in casa" sau "fiecare membru al familiei trebuie sa isi aduca contributia la viata ei armonioasa", spre seara m-am gindit sa il abordez cu ceva mai jucaus: "Petru, sint niste nuci triste in balcon care striga ca nu vor sa mai stea insirate si ca vor sa fie puse in punga, toate la un loc. Ce zici, le ajuti sa fie impreuna?" "Da?" intreaba el indreptindu-se spre balcon. Zimbind in sinea mea ca firea lui empatica a invins, il aud citeva secunde mai tirziu "Auziti nucilor? daca sinteti asa de destepte sa vorbiti, nu mai bine sariti voi in punga si va puneti singure?" dupa care s-a intors pe calciie si s-a dus in treaba lui. Nucile au ramas mute, insa pe mine m-a bufnit risul. Touché!
Deznodamintul: Tatal lui s-a oferit sa il ajute si le-au strins impreuna.
Later edit: Nucile au fost fericite.

mereu inchid ceva si deschid altceva

gata, am scapat de studiile mele post-univ. mi-am finalizat si sustinut disertatia, depasind limitele care m-au tinut pe loc 6 ani. acum, ca tot m-am obisnuit o luna si ceva sa fiu in extra-priza si sa-mi ocup mintea peste capacitatile ei, doar n-o sa ma relaxez. si ce daca e vara ? m-am apucat sa scriu pentru totul despre mame. astazi s-a publicat primul meu articol (despre obiectul fetis), dezvoltat dintr-o postare mai veche de pe blog:

"Vântul acesta o sa-mi ia colţişorul mare”, afirmă el uşor îngrijorat, strângând păturica pluşată la piept." continuarea aici

postare de revenire

oficial, m-am intors pe blog. absenta mea se datoreste si faptului ca in ultimul timp mi-am implinit si rezolvat dilemele mamicesti intr-un grup de mame pe facebook, si in lipsa acestora, ce ramine pe linga e atit de acaparat de actiunile zilnice, incit pare desuet de a mai fi consemnat ulterior. totodata, e un anume colt de blogosfera care a luat-o un pic razna si pare mereu pus pe harță incit mi s-a taiat cheful sa ma mai expun pe-aici. ma gindeam destul de serios sa-mi fac un site de alte 'chestii' pe linga parenting, insa pina o sa concretizez aceasta idee trebuie sa-mi dezmortesc un pic degetele. pe unde mai sint cititorii mei, oare ?:)