"Vântul acesta o sa-mi ia colţişorul mare”, afirmă el uşor îngrijorat, strângând păturica pluşată la piept." continuarea aici
Mar 12, 2009 8:11 PM
gesturi mici
from KIDRULLZ by bp
eram azi intr-una din parcarile de la serviciu, ma indreptam spre masina, copilul meu mergea pe linga mine: obosit, nervos, racit, flamind, mozolit pe miini cu banana, flendurea dintr-o mina in alta un servetel pe care i-l daduse tati. il urmaream cu coada ochiului in timp ce bagam rucsacele in masina. si atunci a facut gestul acela minuscul care te face mindru, lucrul acela micut care te face sa speri intr-o sansa pentru omenire: copilul meu de 1 an si 11 luni a aruncat din proprie initiativa servetelul motolit de minutele lui cu iz de banana, la cosul de gunoi metalic, infipt in pamint la vreo 2 metri de masina mea. imi venea sa strig in gura mare: e al meu si nu i-am spus eu sa faca asta!
de citeva luni petru arunca gunoi la cos si acasa, culege cu degetelele lui mici cite o firmitura (pe care de cele mai multe ori o scapa pina ajunge in bucatarie), deschide usita de sub chiuveta, apasa cu piciorusul pe pedala, ridica capacul si arunca ce considera a fi gunoi.
cum de si-a dat el seama ca acela e un cos de gunoi outdoor? tinind cont de faptul ca noi nu mergem in parc sau pe jos, prin oras. fiind mai mereu pe drumuri, oare se pune faptul ca eu ii claxonez lung pe nesimtitii care arunca gunoi din masina in mers ?
sint la sibiu, intr-o camaruta nesperat de prietenoasa si de calda. cu birne peste tot, asa cum visez ca la un moment dat, in viitor, ne vom amenaja si noi podul. era frig si am incercat sa deschid caloriferele si culmea, dau caldura. colegii mei din echipa, toti 5 de sex opus mie, isi petrec seara intr-un bar, la meci. eu m-am intilnit cu o prietena, am mincat o pizza si am baut o bere si am discutat despre copii, nasteri si gradinite. apoi am vrut sa ne luam si o prajitura dar pentru ca nu ne-am putut hotari "de care", am renuntat. (nu, nu scriu atit de detaliat ca sa vada sotul ce cumintica sint, pur si simplu mi se pare incredibil ca am fost in stare sa plec de acasa). in vremuri preparintesti plecam in medie o data pe luna intr-o deplasare interna, si cel putin o data pe sezon in afara. in ultimii ani am tot evitat si refuzat sa plec, m-am tot invirtit prin jurul orasului, din motive clare. (si totusi, chiar n-a intrebat de mine ?) vad un dvd cu tango stind pe pat, ca doar n-am carat laptopul degeaba, ma bucur de wireless 5 liniute si ma dau pe blog. televizorul merge pe animal planet, in lipsa de altceva, si ma uimesc ca nu mai e nici aici safe tv. fac reconstituiri cu animale de casa muscate de rechini (pline de singe artificial si puse "sa joace") iar apoi ruleaza un program cu atentionare gen "aveti grija ca materialul contine secvente reale cu accidente cu animale", dupa care arata si tot arata in bucla imagini necenzurate cu jochei cazuti de pe cal si luati intre copite. ipoteze, concluzii si simulari 3D. horror. de ce trebuie sa dea asa ceva la televizor ? chiar nu mai sint alte subiecte cu animale ? noapte buna. de undeva se aude un sforait zdravan. ma gindesc la spiderman si mimica lui de poza cu pijama.
sint o familista de cariera. v-am spus asta deja, nu ?
e demn de mila, nu ? fata lunguiata, ochii mari si mirati, coatele (sau genunchii?) julite, are pieptul bombat si coastele la vedere ca un somalez si poarta fracul fratelui mai mare. cri, cri, cri...
dar asta? asta e mai proportionat si are si o cromatica mai speciala. un pic rautacios, cu aceeasi privire tembela, e genul care ar lua furnica la misto.
era toamna, ploua. conduceam, iar din spate nu se mai auzea nimic, era suspect de liniste in masina.
-petru ?
-mmm...
-ce faci?
-nimic.
-dormi, de ce nu mai spui nimic?
-nu dorm... muzica asta ma face trist.
ascultam massive attack. iar el avea in jur de 2 ani jumate.
*
acum 2 seri, petru se foia fara rost prin casa.
-mami, sint trist.
-de ce, pisoi?
-vreau si eu un prieten. un frate sau ceva...
(eu stiind unde bate) - pisule, dar ti-am explicat ca nu se poate sa ai un frate mai mare sau de virsta ta. nu se poate decit sa ai unul mai mic, un bebelus, daca ar fi... sa-l inveti tu toate lucrurile, stii...
-vrei sa mergem la b. si m. sa o cerem pe malina, sa o luam la noi ? ... intervine si sotul, referindu-se la bebelusul vecinilor de vis-a-vis.
-da, haide! putem? si s-a indreptat grabit spre usa, cu ochii veseli, animat de idee.
cum bine zicea mara aici, mamele de baieti invata sa faca tot felul de chestii si adopta practici la care odinioara s-ar fi gindit cu sila (a se citi "le displacea profund"). iata cum copilul, ajunsi la piata (in drum de la gradi spre casa), se cere la pipi. desi fusese intrebat in prealabil, inainte de a parasi incinta gradinitei, refuzase categoric. toalete nu erau la vedere, si chiar si asa, ideea de a intra intr-o toaleta din vecinatatea unei piete e un act criminat pentru nas, ficat si pantofi. si uite asa, azi la ora la care se intorceau oamenii de la munca, carind sacose cu ceapa verde si spanac, eu imi ajutam fiul sa faca pipi pe spatiul verde de linga piata, intr-o parcare de excavatoare, in pozitia ingrata de a fi mama unui baietel prea mic sa faca pipi singur outdoor (cunoscatorii stiu diferenta intre in-out), si prea mare sa-l agat de sub genunchi ca pe fete. citeva chestiuni trebuie sa retinem de aici: am reusit sa nu(-l) stropesc pe blugi, ci doar pe mina (mea); am constatat ca-ti trebuie o tehnica precisa si nu haotica; "mami, daca porneste excavatorul si ma sperii cind fac pipi ?"(de parca asta imi lipsea...) si "uite, mami, ud iarba ca ploaia, sa creasca mare".
