4x(r+b)=p!

daca ma iau dupa ce spune alex aici, azi ar trebui sa umplem casa de flori si de fructe.

cred ca nicio relatie intre 2 oameni, oricum si oricine ar fi ei, nu ramine la fel pe masura ce trece timpul. ori se degradeaza, ori se imbogateste. fiecare experienta schimba ceva in noi, sa fim constienti de asta. insa cred ca e important ca experientele majore sa fie comune. asa stim daca sintem si putem ramine impreuna. mi-ar placea sa-i spun sotului meu, dupa ani si ani de casnicie, asta : "da, poate nu mai esti chiar persoana de care m-am indragostit, dar nici eu nu mai sint aceeasi. am fost tineri, am facut tot felul de nebunii, am devenit parinti, am descoperit pasiuni, am trecut si prin lucruri mai neplacute, am cunoscut tot felul de oameni si am avut parte de tot felul de experiente. acum stiu ca te iubesc la fel de mult, poate diferit, insa imi place la fel de mult de tine, cel care esti acum. iti multumesc ca ai avut rabdare cu mine, sper ca ea a fost rasplatita. stiu sigura ca am avut o viata frumoasa cu tine, si sper si copiii nostri sa aiba norocul asta".

hai ca mai e putin

vieți paralele

plecam cu petru de la grădiniță. inainte să ieșim pe poartă, îl intreb dacă a spus copiilor la revedere. la care el, prompt, lungind vocalele a laudă: "la revedere copiiiii, eu plec în altă viațăăăă..."

si daca

n-am ramas cu restante de postare aseara doar pentru ca am vrut sa induc cu nepolitete cititorilor mei de ieri sentimentul de neterminat, de coada de peste, de cirlig, de incompiuto deliberat.
si asta, recunosc. insa simpla formulare a unor ginduri reprobabile poate sa atite energiile, ca atunci cind te imbolnavesti doar pentru ca te gindesti la boala. si totusi, nu ma pot abtine.
daca relatiile s-ar sfirsi dupa primul sarut sau casniciile s-ar dizolva dupa luna de miere, daca ne-am lasa copiii sa plece de acasa imediat dupa ce i-am naste, daca ne-am da demisia imediat dupa ce am obtine slujba, daca am arunca toti banii in foc dupa ce am cistiga la loto, daca am eradica orice forma de comunicare imediat dupa ce am cunoaste niste oameni in a caror companie ne-am simti noi ?

post-maris

nu stiu la altii, dar la mine prima mare de anul asta a avut un efect sedativ. nu acolo, din fericire, insa de aseara la 11 jumate, de cind am ajuns acasa dupa un drum cu doar 2 opriri, ultima cu sarit sotronul printre gramajoarele cu voma dintr-o parcare amenajata pe autostrada, umblu ca un zombie. impleticindu-ma de bagaje, i-am administrat o limonada cu multa lamiie si miere copilului pe post de cina frugala, apoi am cazut cu totii intr-un somn fara vise. azi dimineata mama si copilul au vazut un desen animat 3d cu odille, odette si rothbart, si apoi, pe muzica lui ceaikovski care mi-a ramas in urechi toata ziua, m-au vizitat chipuri alese, bucatele de tot felul de discutii la care nici nu v-ati gindi, paharele albastre si roz pentru cafea si vin, pestisori tavaliti si inmuiati pina la git intr-o cana cu mujdei gros, rime alese care au lovit adinc, porti in casa, tipete vesele de copii, risete zgomotoase de adulti, dezvaluiri socante, povestiri adevarate, dansez pentru tine si multe, multe altele, la fel de colorate ca si ilustratia. dupa-amiaza, dupa ce-am trecut peste cele citeva zeci de poze executate intr-o rina pe nisip, cu linia orizontului hiita in toate partile, dupa ce am inceput sa scot mirosul de mare din prosoape si sa-l inlocuiesc cu miros de flori de mandarin, ylang-ylang, bergamote si regina noptii, ei bine, dupa ce am stropit cu vin in tigaia cu ficatei dar si in cea cu fasole galbena lemnoasa cu care am fost pacalita la piata si eu tot nu ma invat minte sa procedez mai bine prin a lua la puricat marfa comerciantului, dar asta e alta poveste, o intrebare perversa mi-a incoltit in gindul neinceput al zilei de luni. n-o formulez acum, ca ma cam grabesc.