alt mesaj de dincolo

v-ati prins deja ca sint un pic paranormala si mai ales ca am abilitatea de a capta mesaje din alta dimensiune, nu ?:) n-o sa ma duc sa performez la otv, insa ma (le) iau destul de in serios si meditez o vreme la aceste intimplari fictive.
azi-noapte se facea ca eram in casa bunicilor (casa care nu mai apartine familiei de peste zece ani, de la trecerea ultimei bunici la cele vesnice, dar pe care o visez foarte des -si casa si bunica-). eram in prezent, in vizita cu o prietena, ii povesteam cum au reconstruit bunicii casa dupa inundatie, cu prispa foarte inalta. apoi am ramas singura un moment si am auzit foarte clar in cap aceasta fraza :"cind ti se pare ca te-ai infundat pe un drum, nu te alarma, ia-ti un timp de ragaz si cauta altul, e normal sa fie asa in viata; cind mergi pe strada cu masina nu trebuie sa urmezi un drum drept, asa e ? gindeste-te la asta si nu-ti fie teama sa o iei pe alta strada". apoi totul a parut foarte simplu, dintr-odata, in vis.

mesaj de dincolo

azi-noapte am visat-o pe l.m.b. (o persoana draga a carei disparitie s-a petrecut fulgerator in urma cu 3 ani, si despre care imi tot imaginez ca voi scrie citeva rinduri). era si ea prezenta la o intilnire "de serviciu", intre colegi (niciunul dintre colegii din vis nu exista in realitate), insa stiam ca ea nu are ce sa caute acolo. statea pe un scaun si nu spunea nimic, iar cind am ramas singure m-am dus spre ea, si, izbucnind in plins, am vrut s-o intreb cum de s-a intors de dincolo. ea mi-a facut semn sa nu spun nimic, mi-a intins doar bratele sa ma imbratiseze si mi-a soptit "adevarul este aproape". instantaneu m-am trezit plingind si nu mai tineam minte nimic. am adormit la loc si cind m-am trezit iarasi, dupa vreo 2 ore, mesajul mi-a revenit clar in minte. ce vrea sa insemne, ma tot gindesc...

cu cit criza e mai mare, cu atit visez mai tare (2)

se ia jeff koons si bmw. ce rezulta vedeti in aceste imagini si mai multe aici. e redundant sa spun ca vreau si eu, nu ?

cercul ex-boyfrienzilor disparuti

am facut destule in pauza asta de blogosfera, dar nu scriu acum rezumatul. vreau sa scriu repede niste vise inlantuite, pina nu le uit. despre uitare, ieri conduceam si mi-a venit o idee geniala, formulata ca o fraza coerenta, inteligenta si funny. eram atit de sigura ca mi-o voi aminti sa o scriu undeva mai tirziu, dar n-a fost sa fie. si voi va pierdeti frazele din cap? cum spune petru: "asta e o ideea noastra secreta, sa nu afle nimeni, sa nu ne faca nimeni o gaura in cap sa se uite la ea". uneori simt ca am o gaura in cap prin care se scurg chestiile misto care-mi vin in minte si pe care le uit ulterior. oare la batrinete ma paste uitarea eterna ? sper sa nu.
intr-o noapte, cred ca eram pe la gimnaziu, m-am trezit din somn si am scris ceva (cum altfel decit genial:)) pe o hirtiuta. dupa care am uitat. cind mi-am amintit, era prea tirziu, n-am mai gasit-o. poate ca nici n-am scris-o, doar am visat. revenind la vise, in intervalul asta am visat ceva foarte bizar in care eram implicati eu, ex-boyfriend si sotul meu, care era foarte furios pentru situatia din vis. a doua zi m-am gindit ca n-are sens sa-i povestesc sotului elucubratiile mele nocturne, insa noaptea urmatoare am visat ca i-am povestit si s-a enervat iarasi. bineinteles, de data asta i-am povestit si amuzat, mi-a zis ca ar trebui sa-l sun pe ex sa vad daca nu cumva a patit ceva. a treia noapte am visat ca i-am povestit acelasi vis ex-ului, i-am amintit si de recomandarea sotului, iar el era destul de trist.
dupa citeva zile, adica azi-noapte, am visat iarasi ceva in care era implicat un ex mai vechi decit ex-ul de mai sus (ex-ul 2), ex-ul de mai sus si sotul. acestia din urma erau furiosi pe mine pentru faptul ca eu ma intilnisem cu ex-ul 2 si ii dezamagisem.
asa cum se stie, lucrul simpatico-ipocrit care se intimpla pe facebook este ca poti deveni prieten cu toti ex-ii, dar lucrul de-a dreptul comic este ca si ex-ii pot deveni prieteni intre ei, asa cum mi s-a intimplat sa-i vad azi pe cei doi ex-i pe care i-am visat azi-noapte dusmani.

skinless lamb head revenge, cum ar spune google translate

n-am mai avut un vis asa de bizar, in care sa fie implicate produse de macelarie, de prin liceu, de la cel cu puiul, care a facut deliciul multor glume in familie (era vorba despre un banal pui vinetiu congelat care imi spunea cu voce tinguitaore ca moooare de frig, iar eu, empatica la starea lui de carne congelata, vroiam sa-l bag in doua pungi mici, una incercam s-o trag pe cap si cealata pe picioare. dupa ce l-am impachetat bine, suprapunind cele 2 pungi la mijloc, puiul mi-a multumit si mi-a spus ca e mai bine). revenind la visul actual, in jurul sarbatorilor pascale, e previzibil. adica am spus si in titlu. am visat capul de miel jupuit, cu ochii holbati, insufletit si foarte neastimparat in chiuveta. nu vroia deloc sa colaboreze, il apasam pe cap si el se tot impingea, incercam sa-l imobilizez, dar al naibii cap cu gitul lung era foarte puternic. unde mai pui ca era si mare, cam cit un cap de om si semana perfect cu un alien din ala rau, cu dintii ascutiti la vedere. incercam sa-l prind de git, sub barbie, dar cum se zbatea mina mi-a alunecat  si fara niciun preaviz mielul m-a muscat de degetul aratator de la mina stinga. muscatura m-a durut atit de tare incit m-am trezit instantaneu din vis, alarmata ca poate si capul a trecut dincoace. nu, nu trecuse, cel putin nu acel cap. ingrijorarea mi-a ramas pentru ca stiu ca am propriul meu cap de miel in congelator, venit la pachet cu restul corpului, prin bunavointa parintilor mei. inainte de acest vis spuneam relaxata ca-l scufund in ciorba, insa acum mi-a trecut vitejia. nu doar pentru ca puiul si mielul devin si ei oameni odata ce au stabilit o comunicare psihedelica si transcedentala cu posesorul cutitului de bucatarie, ci si pentru ca am auzit ca trebuie spalat bine in gura, spalati dintii cu periuta, iar la acest supliciu - oricite pacate si ginduri necurate as recunoaste ca am - nu sint in stare sa ma supun doar din dragoste de sot si cratita. 

e ceva acolo

azi-noapte am nascut inca o data, in vis. a fost o experienta sublima si simpla si intensa. nu stiu daca visul sau nasterea in sine, o senzatie atit de reala, o impresie atit de puternica, m-am gindit toata ziua la asta. era ca si cum as fi trait pe bune, ca si visele in care ma visez barbat. mi s-a intimplat nu o data sa ma visez barbat, era atit de cum ar trebui sa fie real, si faceam dragoste cu o femeie. de fapt nu a fost un vis, sint convinsa, ci o amintire din alta viata. azi-noapte se facea ca nasc acasa. desi petru nu era prezent nicaieri in vis, nu era vorba despre nasterea lui. era o a 2-a nastere, pentru ca faceam comparatia mereu cu prima, cu nasterea lui. nu mai stiu cine erau persoanele care ma asistau/ajutau, insa eram pe o masa, deloc tare, si era o lumina calda de la luminari, exact cum ar trebui sa fie. il expulzasem si nu ma durea nimic, simteam doar o mare fericire. apoi una dintre cele 2 persoane a sters ghemotocul si mi l-a pus pe piept. in secventa urmatoare o alaptam deja (era fata) si constatam ce usor imi vine sa fac asta, avind deja experienta de la primul copil. sentimentul de siguranta si incredere in actiunile mele, pe care-l aveam in vis, nu se compara cu nimic din ceea ce am experimentat in viata reala, dupa nastere. nu stiu daca mamele simt intocmai asta, la al doilea copil, dar visul era foarte incurajator.
sint multe influente externe care m-ar fi putut conduce spre visul asta. se apropie aniversarea de 3 ani a lui petru si incep sa rememorez pasii facuti atunci. s-a discutat recent la o petrecere despre "necesitatea" fratilor (ca de obicei, persoane cu un singur copil-mare te sfatuiesc mereu sa mai faci unul ca "trebuie", chiar daca tu esti departe de-a simti nevoia asta). incepe sa apara in jurul meu un nou val de bebelusi. mi s-a deschis Brazelton in mina la capitolul "distanta intre copii" (virsta "potrivita" intre frati). poate natura incepe sa stringa latul in jurul meu, nu stiu.
ideea e ca ma agaseaza, am mai spus-o, si nu stiu cum sa fac sa evit discutiile insipide, mai ales la serviciu intre 2 lifturi, despre "trebuie sa mai faci un copil". daca spun "nu acum, mai tirziu" aud "dar ce sa mai astepti, acum cit esti tinara". orice as spune, societatea nu e multumita. nu pot sa ma uit cu drag la un bebelus ca mi se spune "mai fa si tu unul". nu pot sa felicit in public o mama pentru 2 sau 3 copii, ca trebuie sa aud si-un "nu-i urmezi exemplul?". daca e sa facem, o sa facem, pina una alta e o chestiune intima, rabdare (din fericire semicunoscutii care se baga in seama nu citesc pe-aici)! mai ales ca am si-un nume de fata secret, pe care sper sa am ocazia sa-l folosesc (daca ii va placea nurorii! lol:). deocamdata imi consum experientele in vis si e foarte bine.

indraznesc sa visez la vacanta de vara

ma limitez la vise realizabile, oneste, decente. ma gindesc la un final de iunie, cind serviciile nu sint blazate, la o turcie, grecie, spanie, in ultima instanta ar merge si-o bulgarie, ca sa scapam de costurile avionului. insa nu mai vreau hotel. nu mai vreau all inclusive, ultra, super sau mega. nu mai vreau sa vad porceala si mincare peste capacitatile stomacului estival, supus regimul aprioric "sa-nu-arat-ca-balena-in-costum-de-baie". vreau o vila cu citeva camere, pe care s-o populam in gasca, prieteni vechi, noi sau necunoscuti, frati, copii, catei si purcei, cel mult o demipensiune de treaba, ca sa nu ne omorim cu gatitul pentru 3 mese, atunci cind ne vine rindul. vreau seri conforme cu virsta, in curte, dupa ce inauntru vor fi adormit copiii in patuturile portabile, cu muzica in surdina, sprit de vara, carti, mim, capitanul puf sau alte jocuri de societate, datatoare de hahaiala si mici migrene combatute cu apa de mare, la citeva minute de mers, a doua zi. sugestii? opinii? abtineri? partasi?

hai cu primăvara, hai cu astenia!

vreau sa simt haine subtiri, lejere si colorate
vreau sa vad balerini de lac si tocuri cui
ciorapi colorati, dresuri plasa
pardesie cochete
tunsori la moda
conversi de pinza
geci scurte, asortate
stofe, piele suede, voaluri, matase
gata cu griuri, cu negru si alb-murdar
gata cu derapaje, balti si noroi
iarna nu-i de mine

manifestul primaverii

cind dati cu mopul, hraniti copilasul, completati tabele in excel,
ascultati-o pe elisabeth.
din urechi catre inima si in curind catre toate simturile. dupa citeva repeat-uri, cite va trebuie, creierul va da comanda decisiva ca a venit.
chiar si termometrul de exterior va crede asta. primavara e doar o stare de spirit.



si daca melodia asta nu v-a convins, mai incecati va rog una. o primavara hormonala va doresc!

cind n-ai pantofii potriviti sau visul in care am ratat prima lectie de flamenco

se facea ca aveam o casa imensa, cu un living larg, inalt si luminos, pe care l-am pus la dispozitie primei sedinte a cursului de flamenco, grupul de incepatori. mi-am intimpinat cei citiva colegi de curs si am cerut lamuriri asupra outfit-ului pe care urma sa-l port. profesoara mi-a spus sa nu ma imbrac cu ceva foarte larg si sa-mi pun pantofi cu tocul intre 3-6 cm. zis si facut. era ora 13.00 fara citeva minute. pe la si douajcinci de minute eu tot imi cautam pantofi in cutii si cutii si tot nu gaseam ceva care sa mearga: ba cu toc prea inalt, ba toc prea subtire, ba cu talpa joasa. cind in sfirsit am gasit unii cit de cit potriviti, aveau bareta rupta si nu se tineau de picior. de la etaj, unde ma aflam, o urmaream cu coada ochiului pe rosa, care facea treispe-paispe pe canapea si consulta impacientata ceasul, abtinindu-se cu greu sa nu-mi spuna ceva. am coborit cu pantofii rupti in mina si privirea plecata, cerindu-mi scuze fata de ceilalti colegi pentru lunga asteptare. ei nu pareau prea afectati de intirziere, ba chiar se oferisera sa ma ajute sa-mi caut alti pantofi. m-am trezit cu senzatia neplacuta de-a-mi fi dezamagit profesoara cu lipsa mea de organizare si cu nelinistea de-a nu fi experimentat nici macar in vis un lucru pe care imi doream demult sa-l fac.
desi neprogramat, visul asta spune multe despre mine, mai ales ca stiu de existenta unor lepse care ma asteapta. ia uite si citatul zilei : never mistake motion for action (E. Hemingway)