tarife la fete

la cinema, cu pistolul in poseta

nu am mai fost la cinema de vreo 3 ani. jalnic, pentru un om care activeaza (oarecum) in domeniu. (nu ma judecati prea tare, sint genul ala de mama careia nu-i tihneste sa iasa daca stie ca puradelul plinge dupa ea). in afara de asta, amintirile nu au fost favorabile pt ca cel putin la ultimele 2 filme la care am fost, mi-as fi dorit sa am un pistol in poseta, sa la crap capul boilor care perturbau linistea in sala prin diverse mijloace (nu le enumar, ca stiti despre ce-i vorba, sau cititi badaranul de cinematograf, din atlasul de mitocanie).
aseara am avut fericita ocazie sa revin in sala de cinema, si de asta data cu un pistol la purtator. nu l-am folosit decit la intrare, ca sa citim locurile scrise pe verso. cu sotu' de mina (da, am inceput si noi timid sa revenim "in lume") am descins la premiera ultimului film al lui Cornel Porumboiu, "Politist, adjectiv", iar invitatiile aratau astfel: filmul e altceva, si il recomand. numai si pentru faptul ca-ti propune un alt fel de timp si un alt fel de ritm (lucru care imi place enorm, m-am saturat sa vad mereu flash-uri si viteza). iar faptul ca am terminat in aceeasi generatie cu Cornel, ca am facut parte din aceeasi gasca si ca la film au lucrat prietenii mei cei mai buni, lucrurile astea ma fac foarte mindra si le spun bravo lor! chapeau!

r.i.p.m.j.

am primit la mare, intr-o dimineata insorita, vestea ca mj a trecut dincolo, si asta m-a dezmeticit imediat din somnul placut de vacanta. desi pentru mine el era ca si disparut, de multi ani, nu pot trece peste perioada de copilarie si pre-adolescenta cind adormeam cu albumele "ben" si "off the wall", ascultate la casetofon. nu pot trece nici peste maldarul de poze, vederi, carti si articole din ziare si nici peste posterele lui care imi tapetau peretii. nu am fost genul acela de fan care isi pune peruca si se roaga la poza lui, mai ales ca nu mi-a placut (m-a dezgustat) transformarea in acea fiinta monstruos-efeminata. sint convinsa ca au fost niste tenebre in viata lui privata, insa nu i-am judecat nebunia, si am inteles, o data pentru totdeauna, ca genialitatea se plateste scump. desi pare desuet si chiar patetic, mi-ar placea sa ma intorc in timp si sa-mi amintesc ce trairi si ce senzatii aveam, cu mintea mea de 11-12 ani, cind stateam noaptea si-i ascultam muzica. zilele acestea i-am vazut videoclipurile cu tristete si am incercat sa recuperez o parte din anii aceia. cum imi petreceam timpul, ce prieteni aveam, ce gindeam atunci. a fost, clar, o perioada dominata de muzica si imaginea lui. o mica parte din persoana mea de astazi.

poate una dintre cele mai frumoase si sensibile piese, genuine talent.

imi amintesc ca ascultam piesa asta la un casetofon rosu, o rabla, care agata casetele. devenisem maestra la lipit banda cu scotch.

(cred ca tot univesul se intreaba de ce nu s-a lasat asa, un negru fin cu zimbet frumos?)


p.s. nu pot sa nu remarc cit de penibile si amatoricesti au fost emisiunile de la realitatea si antena3, care au tratat acest subiect, mi-era rusine sa ma uit. jalnice!

Sf. Petru si Pavel, onomastica anului

amin un pic impresiile din gradina bulgarului pentru ca trebuie sa consemnez, in graba pregatirilor, serbarea onomasticii puradelului. petru e singurul membru al micii noastre familii, care poseda nume de sfint, ceea ce am si dorit. cum doar pe el il serbam de 2 ori pe an, nu e un efort prea mare sa facem asta cu prietenii. se spune ca la onomastica nu se invita, asa ca cine suna e bine-venit. dn1A la km 24 pe dreapta. avem all inclusive. ultra.

la multi ani si sanatosi, maimutica noastra scumpa!