amoruri de primavara, de spirit si de papile

spuneam mai demult ca o sa reiau incet-incet si pentru memoria mea, postarile recuperate de pe primul meu blog, cel disparut. aceasta este o postare reluata, sub acelasi titlu, din :

Apr 14, 2009 7:23 PM

magnolia, mon amour. o vad peste tot, mai putin in curtea noastra. dar mi-am promis ca foarte curind ne va onora cu prezenta ei delicata si intr-un fel senzuala, intr-un loc special amenajat.

radis, aussi mon amour. ridichile au gust de verde, de pamint, de apa, de primavara si deseori sint cam iuti. atunci imi plac si mai mult. aici si aiurea, oriunde merg, daca prind sezon de ridichi, nu ma pot abtine sa-mi iau citeva buchetele, fie ca sint alb-rosii si lunguiete, soi frantuz, fie complet rosii si mari cit niste mingi de tenis, ca cele unguresti. le maninc asa, oricum, tone. odata am facut multe afte de la o ridiche nespalata, degustata pe drumul de la piata catre casa. alta data m-am umplut de zeci de ace fine de cactus, strecurindu-ma pe linga o gradina de interior lyonez, absorbita de 2 manunchiuri de ridichi proaspat spalate. singura tentativa de depresie post-partum se refera la zvonul (demontat ulterior) potrivit caruia n-ar fi indicat sa maninci ridichi cind alaptezi. anul trecut am semanat ridichi in gradina. la finalul sezonului, cind am aruncat cu parere de rau un sac plin-ochi cu ridichi imbatrinite, am zis ca in sfirsit, m-am saturat. nu mi-am imaginat ca ramin atit de multe din 2 pliculete de seminte, dupa ce furnicile ridichivore devorasera deja citeva rinduri. 

l.e. dupa un timp a aparut si-n curtea noastra planta concupiscenta. voila: 

ceata asta imi da dureri de cap

ce e cu meteo-sensibilitatea-dependenta asta ? de 2 zile, de cind s-a pogorit ceata gri izolant-dezolanta, simt ca jumatate de cap nu-i al meu, e un corp strain care se incapatineaza sa nu se integreze intregului, iradiind niste dureri surde si persistente cu care ma culc si ma trezesc. sa-mi amintesc sa nu emigram intr-o tara mereu umeda, in amsterdam m-a durut capul toata saptamina petrecuta acolo. n-am nimic cu ceata, insa durerea de cap e enervanta, nu pot gindi cum trebuie. il intreb pe sot: daca imi pocneste ceva in cap? nu vorbi prostii.

dimineata, cind m-am trezit, am alunecat pe scari. un cap suferind, un corp adormit si desculț pe scarile lucioase. din scara in scara, ultimele 3. pe scarile lucioase de lemn se cade ca in desenele animate, țup, țup, țup. doar ca eu nu am cazut asa frumos, ci dezlinat, de teama sa nu scap telefonul pe jos si pe care oricum l-am scapat. vinatai pe ambele brate, spatele in valuri, o falanga luxata la mina dreapta (:)), circel in gamba stinga. nu mai stiu daca am alunecat din cauza circelului, sau circelul mi s-a pus in cadere. eu am dat treptele cu lac, 2 "mâini", dar copilul e atent si are mereu cipici antialunecare. partea buna este ca aceasta cazatura nu mi-a adus si alte prejudicii, ba cred ca mi-a facut bine. corpul se face prezent, atunci cind nu mai e bagat in seama cum trebuie. e bine ca oamenii sa mai si cada din cind in cind, in ei si in afara lor. daca m-ar lasa si durerea de cap ar fi totul bine.

ciinele latra gros. e ceata si lui petru ii place. ii spun unei prietene la telefon ca petru e incintat de ceata, iar el, auzind, ma corecteaza: "nu sint incintat, doar imi place".

unde ramasesem ?

am revenit, cu 40% mai bronzata, cu 60% mai tunsa, cu un copil cu 50% mai incapatinat, cu 400% mai multe masini de spalat de umplut, dar e bine. ma intorc imediat.

cercul ex-boyfrienzilor disparuti

am facut destule in pauza asta de blogosfera, dar nu scriu acum rezumatul. vreau sa scriu repede niste vise inlantuite, pina nu le uit. despre uitare, ieri conduceam si mi-a venit o idee geniala, formulata ca o fraza coerenta, inteligenta si funny. eram atit de sigura ca mi-o voi aminti sa o scriu undeva mai tirziu, dar n-a fost sa fie. si voi va pierdeti frazele din cap? cum spune petru: "asta e o ideea noastra secreta, sa nu afle nimeni, sa nu ne faca nimeni o gaura in cap sa se uite la ea". uneori simt ca am o gaura in cap prin care se scurg chestiile misto care-mi vin in minte si pe care le uit ulterior. oare la batrinete ma paste uitarea eterna ? sper sa nu.
intr-o noapte, cred ca eram pe la gimnaziu, m-am trezit din somn si am scris ceva (cum altfel decit genial:)) pe o hirtiuta. dupa care am uitat. cind mi-am amintit, era prea tirziu, n-am mai gasit-o. poate ca nici n-am scris-o, doar am visat. revenind la vise, in intervalul asta am visat ceva foarte bizar in care eram implicati eu, ex-boyfriend si sotul meu, care era foarte furios pentru situatia din vis. a doua zi m-am gindit ca n-are sens sa-i povestesc sotului elucubratiile mele nocturne, insa noaptea urmatoare am visat ca i-am povestit si s-a enervat iarasi. bineinteles, de data asta i-am povestit si amuzat, mi-a zis ca ar trebui sa-l sun pe ex sa vad daca nu cumva a patit ceva. a treia noapte am visat ca i-am povestit acelasi vis ex-ului, i-am amintit si de recomandarea sotului, iar el era destul de trist.
dupa citeva zile, adica azi-noapte, am visat iarasi ceva in care era implicat un ex mai vechi decit ex-ul de mai sus (ex-ul 2), ex-ul de mai sus si sotul. acestia din urma erau furiosi pe mine pentru faptul ca eu ma intilnisem cu ex-ul 2 si ii dezamagisem.
asa cum se stie, lucrul simpatico-ipocrit care se intimpla pe facebook este ca poti deveni prieten cu toti ex-ii, dar lucrul de-a dreptul comic este ca si ex-ii pot deveni prieteni intre ei, asa cum mi s-a intimplat sa-i vad azi pe cei doi ex-i pe care i-am visat azi-noapte dusmani.

tot de primavara

de la mama armoniilor, o leapsa de sezon: "cum e primavara din punct de vedere artistic" ?
cum e sau cum mi-as dori sa fie, o mare diferenta. as exemplifica printr-o lucrare de Sarajo Frieden, pentru ca e o artista care-mi place tare, si care face ceea ce mi-ar placea sa fac si eu (sa-mi pun toate resursele creative la treaba), dar si pentru ca imaginea reprezinta dorul meu (nostru) de duca spre alte orizonturi, acolo unde visez c-ar fi posibil sa gasesc un climat mai bun in care sa ma manifest artistic. mda.

leapsa s-o ia pescarusul, decit, ca tot e somer.

aveam un lapsus, la ora pamintului

era vorba de Abel Ferrara si de filmul lui, Bad Lieutenant



si mai era vorba si de Rafi Pitts, pe care l-am avut mentor la aristoteles in prima promotie, si care mi-a dat calificativul la final, cind mi-a venit rindul, de "hell of a mother" (chiar eram gravida in momentul ala). Rafi a facut filmul asta cu Abel, in seria Cineastes de notre temps



urmind modelul profesorului lui si initiatorul acestei serii de documentare cu regizori, André S. Labarthe (aproape ca uitasem, dar ne-a tinut si el un curs), care realizase, pe linga alte zeci, un film cu John Cassavettes, in urma cu aproape 40 de ani



de fapt dl Labarthe a fost unul dintre reprezentantii Nouvelle Vague, si ca sa vedem inca o data ca n-am ajuns aici degeaba, in 1999 si Takeshi Kitano a avut un episod dedicat in Cineastes de notre temps. si ca sa inchidem cercul si mai mult, Labarthe a facut ulterior un film si despre William Forsythe.

last 24hrs

am primit-o acum, de ziua mea. pentru ca aveam o idee despre ce-i vorba, am crezut ca va mai trece un timp pina o sa fiu in stare sa ma apropii de o asemenea poveste, in care pe deasupra mai e implicat si un baietel. ca orice mama care se respecta, sint sfarimata emotional cind vine vorba de sfirsitul vietii-lumii, copii sau animale in suferinta. imi amintesc ca desi nu aveam o iubire prea mare pt will smith, dimpotriva, m-a marcat profund I am legend si m-a bintuit citeva zile, fiind si primul film al post-apocalipsei pe care l-am vazut imediat dupa ce am nascut. dupa ce apare un copil in viata ta percepi dintr-o data fragilitatea lumii in care traiesti, iar orice teorie potrivit careia lumea s-ar autodistruge fara speranta, nu ti se mai pare fictiune.

si acum cartea asta, de care m-am apucat cu o curiozitate care ma gidila pe degete. am devorat-o in ultimele 24 de ore, intre treburile casnice si indatoririle de mama. cele profesionale le-am aminat, nu m-am putut concentra asupra lor. nu stiu daca voi vedea filmul, daca are rost. am vizualizat mental fiecare cadru, intreg filmul mi s-a desfasurat in spatele ochilor. i-am auzit coloana sonora, i-am simtit mirosul. cartea e scrisa intr-un stil atit de vizual, cinematografic, incit e greu sa nu vezi totul. m-am tinut tare, insa la pag 210 cu greu mai vedem ceva. am numarat infrigurata foile, inca 5 si gata. mai greu a fost, pe parcursul zilei, sa las cartea din mina si sa ma ocup de petru. sa-l hranesc, sa-i tin companie. eram (sint) locuita de aceasta poveste si orice gest pe care il faceam mi se parea foarte incarcat de semnificatii.

discutii libere (5)

imi place cum se poarta petru cu animalele, in special cu hana, pisica (mea) lui. chiar daca uneori vrea sa-i dea sa manince, sa bea sau s-o ia in brate impotriva vointei ei, nu o agreseaza si nu prezinta semne de rea-vointa. deseori isi baga fata in blana ei pufoasa si o pupa, fara sa fi vazut la mine gestul asta. intre timp, ne mai surprinde cu diferite expresii:

”mami, zapada alunecă, ca săpunul !”
*
într-o seară ștergeam pe hol cu mopul. vine linga mine si mă indeamna: ”pune mai mult suflet, fato!”
*
în altă seară, făceam ceva la calculatorul mare, la care sta de obicei soțul. petru îl cheamă în grabă:”haide, tati, vino, e un dumnezeu la calculatorul tău”.
*
m-a chemat sa-mi arate ca pisica a facut pe jos, in baie: "caca de pe jos e ca sigla de renault"
*
el: ”și cum o chema pe fetiță?”
eu: ”scufița roșie”
el:”și cum se numea căciula, pălăria ei ?”
eu:”scufiță”
el: ”tot scufiță? nici vorbă. vreau povestea cu Jack (și vrejul de fasole)”

discutii libere (4)

eu: si alba ca zapada, in timp ce-l astepta pe tatal ei in poieniță, culegea flori si cinta:
"one day, my prince will comeee..."
nu, spune petru. asta cintă "mica sirena".
*
-de ce stai cu miinile la ochi ?
-pentru ca e o fantomă. o fantoma oribilă.
*
-mami, sa nu facem zgomot cu rotile (masinii), sa nu deranjăm spiridusii de iarbă, se supara pe noi. si continua: asta e o idee foarte bună.
*
nu ma lasă sa-l alint cu diferite apelative "bebelusesti", ma corecteaza imediat: ”de ce mi-ai spus mițunelu? eu sint poto(petru) și atit.”
*
strigă, cind reuseste sa faca ceva : "urrrra pentru mine!"
*
ii place sa se contrazica. vorbeste prin somn. "cred că da", spunea hotarit intr-o noapte. alteori spune :"mami, hai sa ne contrazicem. eu spun ba este curat, tu spui ba este murdar". sau gaseste alte antonime sau notiuni contrare:
”mami, eu am certat cu zeza (silvestra) așa: ba plouă, ba picură, ba plouă, ba picură.
-tu ce ai zis ?
-eu am zis ca picură.”
*
ma intreabă intr-o seară la culcare: ”e o idee bună sa bag degetul in nas ?” adica degetul lui in nasul meu.
*
ieri, pe drum: ”mașina de gunoi face zgomot pentru că e verde.”

cum devin pipi si caca prietenii omului

orice lucru bun, desi bun, prezinta si niste dezavantaje. bineinteles, punind in balanta bunul cu dezavantajele lui, bunul atirna mai greu, ca de aia e bun. e bine si frumos si trebuie sa-ti dezobisnuiesti copilul de scutec, sa faca si el la olita, apoi la toaleta, ca oamenii mari. insa etapa olita implica niste treburi mai... lipicioase, mai dificil de curatat, mai greu sau mai usor de rasturnat, depinde din punctul cui de vedere privesti. ofera si acea proximitate cu propriile produse, de care copilul poate profita pina la interactiune. insa etapa olita e buna, pentru ca il ajuta pe copil sa vizualizeze indeaproape ceea ce face, sa inceapa sa inteleaga cum ii functioneaza corpul, chiar daca (cazul nostru) se ridica de 10 ori in timp ce face caca sa-l vada si sa constate daca a facut destul. sintem foarte incintati, ca parinti, cind copilul progreseaza in ritmul lui, cind isi formeaza reflexele fara dresaj si fara teama, si e pe cale sa treaca la urmatorul nivel. mici istorisiri ale acestei tranzitii :
"vreau sa duc eu olita (plina)"
"vreau sa o spal eu"
"uite, pipi /caca!" si (cu voce subtiata) "buna, pipi !" (cu voce ingrosata si scremuta) "buna, caca!"
"putin pipi pe jos, eu am facut. nicio p(r)oblema, mami"
"pipi si caca sint prietenii mei ?"

oamenu' si soraei

in vremea aceasta, copilul turuie. cite si mai cite, e un receptor foarte atent si dornic sa invete expresii noi si insolite. de exemplu, duminica dimineata a repetat de multe ori, in timp ce topaia pe pat "si eu vreau sa fac secs!"(evident, a prins o discutie intre doi adulti, in care se strecurase inofensiv expresia in cauza, nicidecum insotita de verbul "a vrea"). rizind in barbie, am incercat sa-l conving ca "si eu vreau sa fac sport" e corect, insa el nu, a tinut-o cu "secs, eu vreau secs". speram ca a uitat deocamdata.
in masina, ca toti copiii curiosi la virsta asta, asculta tot ce se spune la radio, tot ce se cinta, si mai vrea si explicatii : "de ce a spus oamenu' ala vinatoare ?","zombi, de ce spune fata aia zombi? ce inseamna zombi?".
progresele in privinta limbajului sint uimitoare, de la luna la luna, desi inca stilceste multe cuvinte, "r" nu spune, inlocuindu-l dupa caz cu diverse litere, inverseaza litere in cadrul aceluiasi cuvint ("guion" in loc de gunoi), are pronuntii aparte pt diverse cuvinte ("ipotoi" in loc de elicopter, "thathos" in loc de excavator, "ivis" in loc de nisip etc), e un pic sisit si vorbeste cu limba intre dinti (th,ts), crede despre anumite cuvinte ca sint subst proprii ("soraei"), dar intr-adevar amuzanta e topica "merge unde ipotoiu mare acum ?".
lui isi spune "podo" in continuare, desi stie sa zica si (mai aproape de) petru.

cum asta e un post promemoria mea, se cere si o continuare:

copilul mai are in vocabular si neologisme sau alte expresii nepotrivite virstei, dar e foarte amusant cind le rosteste, mai ales ca le foloseste corect: deci amusant, oribil, imenss, vai (de) mine, e mi(s)to, ce tare, aoleu...