glasses (the begining)

inainte ziceam ca seamana cu primul baietel, insa acum, vazind ca nu trebuie sa mai aminam, mi-am dat seama ca ar putea foarte bine sa fie si al doilea. macar o sa-i luam niste rame mai dragute.

o calatorie in trecut si viitor

aseara dupa ora 12, sotul a venit in camera copilului unde adormisem, si mi-a soptit:
"sintem la capatul pamintului. hai sa facem o calatorie spre centrul lui, o ora jumate"
"?!"
"am un documetar cu radiohead"
nu-l vazusem: '97-'98 si atit de actual. dupa, de pofta, am mai vazut si-un concert din 1994. ne-am culcat in zorii diminetii, cu un sentiment asa placut de normalitate.
a fost una dintre cele mai frumoase nopti din ultimul timp, multumesc.

imi SUIEra in cap

cum sa fac sa scap de piesa asta, care ma obsedeaza de ieri si-o tot aud in urechi, chiar si noaptea cind ma trezesc? in general cum se scapa de melodiile obsedante? asculti continuu muzica, sa le atenuezi efectul, sau le lasi sa-si faca de cap cit vor si sa te paraseasca singure, la fel cum au venit? sau e boala aia de care nu ai cum sa scapi? oricum, nefiind mare fan Suie, trebuie sa recunosc ca piesa si-a atins scopul: soundcheck, souncheck...

eu nu va instig

cum fac altii, dar mi-am adus aminte de clipul asta

You don't have to be a man to fight for freedom. All you have to do is to be an intelligent human being. Malcolm X

it was massive!

am pornit la cel ce era asteptat ca fiind concertul anului (anilor, daca ma gindesc la cite concerte am absentat voluntar din cauza copilului, inclusive massive attack in 2008) usor dezamagita. cumparasem biletele inca din aprilie, iar ele trebuiau sa fie un cadou pentru aniversarea de mai jos. intimplarile recente prin familie ne-au adus in situatia in care nu am gasit pe nimeni available sa vina sa stea cu petru, anulindu-se motivat, rind pe rind, toate variantele. colac peste pupaza, vineri l-am adus racit cobza de la gradi, astfel ca ne-am vazut nevoiti sa refuzam politicos ofertele generoase din partea prietenilor de-al duce in case unde se mai aflau si alti copii. asa ca sotul, dragul meu sot, s-a sacrificat si de data asta si a spus:"du-te tu, ramin eu acasa". asa ca m-am dus, oarecum vinovata (ca n-am spus "hai ca ramin si eu acasa sa stau cu voi"), sa ma infrupt singura din experienta, ca tot vorbeam de experiente traite la comun. si a fost massive, cu singurul regret ca am fost neinsotita. in schimb am avut companie cool, vizibilitate destul de buna la citit supermesaje (uneori e bine sa fii inalt! no offense, dna mica ;) si chef de topaiala. care chef crestea invers proportional pe masura ce se apropia finalul. nestiind ca se inspira si din fauna locala (nu uitati ca n-am fost in 2008), am fost impresionata  de mesajele in lb romana (desi cel cu "iliescu a murit" aparuse in dimineata concertului, dar nu-l vazusem inainte), de martina, care nu se compara cu liz dar a fost foarte buna, de faptul ca au cintat si superpiese vechi si prezenta cintaretei deborah miller (nu-mi faceam prea mari iluzii, fiind totusi un turneu de promovare a ultimului album), de faptul ca formatia a multumit fanilor pentru ca au cumparat bilet, in ciuda greutatilor financiare, si in general de tot.  

concertul mi s-a parut prea scurt asa ca nu va mirati prea tare ca pe drumul de intoarcere spre casa, in ploaie si bezna, dupa o cina ilegala la miezul noptii cu delicatese big mac, happy meal si mac sundae, insotita de discutii inteligente cu dna3 si adevarata dna3 despre dolto si nuditatea parintilor in fata copiilor, am bagat caseta roz (cu mezzanine) si am dat volum. 

am cautat pe utube un clip de aseara, de la noi, dar din pacate de la ei suna mai bine. daca nu ma insel, risingson a fost aseara a 3-a piesa. de acolo a inceput adevarata hipnoza.

(daca mai vreti pareri, s-a mai scris & pozat despre concertul de aseara aici, aici si aici.)

spre mare, iesim pe trapa

let's go vintage!

beat de ger

o stare de a/n

cu coada pe spinare

a aparut acum 40 de ani si acum se asculta tareeee. vroiam sa spun ca ne pregatim de petrecere, desi diseara n-o sa fie muzica din asta de mosnegi, no way. w-endul nostru a inceput de ieri, cind ne-am teleportat in mare agitatie vreo 300 km N-E de bukale. diseara participam la un majorat, dom'le tinerii din ziua de azi, lista de bauturi o umileste pe cea de la nunta noastra iar tortul, grozavie, simbolizeaza o pereche de tite date-n pirg. se pare ca baietii, mai tinerei sau mai purii, au 16 optiuni diferite, insa nu toate majore, de-a se da in stamba. mai nasol e ca la un moment dat eu ma voi retrage sa culc copilul. revin eu.

una dintre acele melodii obsedante, gen

listen to my radio

ma gindesc demult sa fac o rubrica in care sa vars muzicile istoriei mele, asa cum ma bintuie citeodata. unele imi string stomacul.



versiunea asta la 1000 mirrors cu sinead am gasit-o acum.

mi se pare mie ?

dupa postarea de mai jos, lunga si plicticoasa, revin cu ceva mai lumesc si anume ultimul clip de la dm. pai bine, eu care ma dau drept o persoana toleranta, care critica mai putin si apreciaza mai mult, care face eforturi sa detecteze filonul artistic autentic printre propriile-i mormane de idei apriorice pline de prejudecati, in fine, o persoana care se da obiectiva in opinii cind vine vorba de un produs artistic, spun ca e prost. foarte prost. nu comentez scenariul, pt ca sint asa de indignata de "jocul actoricesc" incit nimic nu mi se pare ok la clipul asta. ca e filmat la noi e una, dar cine o fi fost cu ideea sa foloseasca aceasta actrita indigena ? pacat, ca piesa n-ar fi fost rea.

buna dimineata si o saptamina cu timp!

la tv, din intimplare

am vazut ieri dupa-amiaza, la hbo, un film misto de tot, set-up si efecte vizuale surprinzatoare, n-as fi zis. si muzica, no comment. sper sa mai prind vreo reluare. across the universe ii spune. evident, daca nu l-as recomanda cu toata inima, n-as mai scrie.


p.s. daca voi l-ati vazut mai demult si e vechi deja, acordati-mi circumstantele care mi se cuvin, de mama rupta de trend (haha).

plouf !

peste vreo 4 ore tre sa ma trezesc. abia am terminat bagajele, si desi eram obosita, gindul ca as putea uita un lucru esential fara de care nu vom putea trai la mare, ma tine in priza. nu stiu unde or sa incapa toate lucrusoarele, accesoriile si gadgeturile copilului. biata noastra masina sport o sa faca vergeturi la cit o imbuibam, dar va supravietui, ca de obicei. stiu sigur ca am luat costumul plutitor, o sacosa eco plina cu medicamente non-eco si o sacosa neagra de rafie cool cu slapi. nu bag mina in foc ca am luat toalele potrivite, oricum la mare umbli cu 2-3 haine. si mai stiu sigur ca nu-mi iau decit o pereche de cercei, adica acestia din urechi, banali, si nici macar un fard. asa scap si de demachiant. nu-i inteleg pe oamenii care ies sa se plimbe seara, frumosi, spalati, cu haine calcate la dunga, tipele cu tocuri si fardate.

e tirziu. dar cine si-a permis luxul in seara asta, adica aseara, sa mearga la opera, la brateta cu sotu'(in premiera!), sa vada sombrerosii lui decoufle?



VA RECOMAND. inca mai aveti timp, se mai da simbata si duminica.

si pentru ca se poarta, o muzica lenta de plecat la mare, poate-si va continua copilul somnul in masina.



p.s. nu ne invidiati prea rau. mergem tot la m. neagra, insa alaturi, unde oamenii au ceafa lata si legume bune.
p.p.s. iar eu sint racita cobza, cu ochii lacrimosi si gitul umflat. pe curind!

on board !

cum ar fi, om fara experienta dar determinat de adrenalina, de o idee curajoasa si o viziune aventuroasa, sa inchiriezi un yacht si sa-ti iei sotia si parintii cu tine, partasi si companioni in aventura vietii (de pina acum) ?
prietenii si "consatenii" nostri o. si r. au pornit sa cucereasca marea, intr-o calatorie initiatica aducatoare de schimbari de valori si de perspectiva. le dorim bine de mare, mult succes, valuri mici si foarte mici si speram sa primim la cald vesti din aventura aventuroasa !

si o nebunie de piesa, in acord cu nebunia lui r. (alta versiune a clipului cu planta, una mai potrivita cu situatia) si cu sfatul: atentie la sirene !

despre frica la 2 ani

acum 2-3 saptamini, cind m-am dus sa-l iau pe petru de la gradinita, educatoarea m-a intrebat:
"lui petru ii este frica de avioane ?"
"frica ? de unde si pina unde ? avioanele ii plac foarte mult, trec pe deasupra casei noastre si ii plac luminile si sunetul... si oricum, nu stie cuvintul..."
"pai eram in curte, a trecut un avion si mai multi copii, printre care si petru, au zis ca le e frica, l-am luat in brate..."
atunci e clar, a invatat de la ceilalti. inca un lucru minunat deprins la gradinita, nice... acasa te zbati sa-l cresti puternic si curajos, iar societatea ii baga pe git frici si fobii.
de la intimplarea asta, a inceput sa zica si acasa "fica, fica" la diverse lucruri. uneori o face doar ca sa ne testeze, alteori, pentru ca s-a prins ca asta e un cuvint la care de regula oamenii mari il iau in brate si arata compasiune, insa nu mi se pare ca inca simte frica, ca sentiment. pentru ca noi nu l-am intrebat niciodata "ti-e frica?", nici nu reactionam prea tare cind spune "fica" la zgomotele avioanelor, la ciini si alte animale, etc. nu plinge, nu ii bate inima, fuge doar in casa. singurul moment in care cred ca s-a speriat de un zgomot, a fost in urma cu vreo 2 luni, cind am fost in gara s-o astept pe maica-mea, si a vazut o locomotiva de aproape. insa atunci nu stia cuvintul, dar a tinut minte si acum imi spune, traducind: "bunica,trenul, zgomot, frica".
in general cred ca e o joaca, dar totusi simte lucrurile iesite din comun care ar putea stirni acest sentiment. ca videoclipul de mai jos, care mie imi place f mult iar el, inca dupa primele cadre, mi-a spus sa schimb pentru ca ii e frica. de data asta am schimbat, pentru ca sint imagini si cine stie, le-ar putea visa... nici nu vreau sa-l fortez sa-l pun fata in fata cu lucruri care nu-i plac, doar sa-l "calesc", dar nici nu vreau sa-i dau apa la moara, sa-i construiesc niste frici din nimic.

mamo

eu si sotu' ne-am uitat partial la cele 3 seri de eurovision, interesati mai mult de realizare decit de muzica promovata: numai cuvinte de lauda pt organizatori. cel mai mult ne-a impresionat pe amindoi piesa rusoaicei, si melodia dar si "pachetul", total pe dinafara cu tendintele "de show". super! de dimineata am cautat pe youtube versiunea de aseara si uite, a aparut. pacat ca nu inteleg versurile.

a question of time

DM anuleaza (amina ? oare ?) concertul de la buc. asa cum scrie pe site-ul lor, problemele de sanatate ale lui dave ii obliga sa anuleze toate concertele pina pe 21 mai, inclusiv. mai important decit sa ajung eu la concert, e ca david sa nu se duca la vale. chiar speram sa-i vad simbata, de fapt e visul adolescentei mele pe care nu mi l-am putut implini nici pe 23 iunie 2006, din cauza mea de asta data (de fapt din cauza nuntii mele). o data am lipsit eu de la intilnire, o data dave, a treia data va fi cu noroc. sa te faci bine, dave gahan! let's have some faith and devotion...

back to blog

Blog-ul dvs. a fost creat!

Tocmai v-am creat un blog. De acum, vă puteţi adăuga postările aici, puteţi crea propriul dvs. profil sau puteţi personaliza modul în care arată blogul dvs.

Începeţi să utilizaţi blogul.

asta e mesajul de intimpinare cind incepi un blog nou. daca as fi un sef onest la Blogger as adauga asa :

va sugeram sa va faceti un back-up la blog. orice publicati pe Blogger e automat cesionat platformei. in cazul in care Blogger decide, fara un anunt in prealabil, sa va stearga blogul, in baza unei fals raport de spam, sa nu aveti pretentia sa va recuperati datele. acesta este un blog gratuit, cum sint vreo 200 de milioane, si nu sta nimeni sa le recupereze pe zecile care dispar zilnic. bine ati venit in blogosfera!

initial am zis ca n-o sa-mi mai fac blog gratuit si in niciun caz pe google, in urma esecului inregistrat in a-mi recupera blogul kidrullz.blogspot.com pe care mi l-a radiat bloggerul zilele trecute. nu am renuntat la ideea asta, insa nu m-am putut abtine. trebuie sa consemnez undeva anumite lucruri si m-am si atasat de coltul meu de blogosfera si de comentatorii mei. sper sa ne intilnim in continuare aici.

si o piesa usoara, de buna-dispozitie