mesaj de dincolo

azi-noapte am visat-o pe l.m.b. (o persoana draga a carei disparitie s-a petrecut fulgerator in urma cu 3 ani, si despre care imi tot imaginez ca voi scrie citeva rinduri). era si ea prezenta la o intilnire "de serviciu", intre colegi (niciunul dintre colegii din vis nu exista in realitate), insa stiam ca ea nu are ce sa caute acolo. statea pe un scaun si nu spunea nimic, iar cind am ramas singure m-am dus spre ea, si, izbucnind in plins, am vrut s-o intreb cum de s-a intors de dincolo. ea mi-a facut semn sa nu spun nimic, mi-a intins doar bratele sa ma imbratiseze si mi-a soptit "adevarul este aproape". instantaneu m-am trezit plingind si nu mai tineam minte nimic. am adormit la loc si cind m-am trezit iarasi, dupa vreo 2 ore, mesajul mi-a revenit clar in minte. ce vrea sa insemne, ma tot gindesc...

imi SUIEra in cap

cum sa fac sa scap de piesa asta, care ma obsedeaza de ieri si-o tot aud in urechi, chiar si noaptea cind ma trezesc? in general cum se scapa de melodiile obsedante? asculti continuu muzica, sa le atenuezi efectul, sau le lasi sa-si faca de cap cit vor si sa te paraseasca singure, la fel cum au venit? sau e boala aia de care nu ai cum sa scapi? oricum, nefiind mare fan Suie, trebuie sa recunosc ca piesa si-a atins scopul: soundcheck, souncheck...

si daca

n-am ramas cu restante de postare aseara doar pentru ca am vrut sa induc cu nepolitete cititorilor mei de ieri sentimentul de neterminat, de coada de peste, de cirlig, de incompiuto deliberat.
si asta, recunosc. insa simpla formulare a unor ginduri reprobabile poate sa atite energiile, ca atunci cind te imbolnavesti doar pentru ca te gindesti la boala. si totusi, nu ma pot abtine.
daca relatiile s-ar sfirsi dupa primul sarut sau casniciile s-ar dizolva dupa luna de miere, daca ne-am lasa copiii sa plece de acasa imediat dupa ce i-am naste, daca ne-am da demisia imediat dupa ce am obtine slujba, daca am arunca toti banii in foc dupa ce am cistiga la loto, daca am eradica orice forma de comunicare imediat dupa ce am cunoaste niste oameni in a caror companie ne-am simti noi ?

post-maris

nu stiu la altii, dar la mine prima mare de anul asta a avut un efect sedativ. nu acolo, din fericire, insa de aseara la 11 jumate, de cind am ajuns acasa dupa un drum cu doar 2 opriri, ultima cu sarit sotronul printre gramajoarele cu voma dintr-o parcare amenajata pe autostrada, umblu ca un zombie. impleticindu-ma de bagaje, i-am administrat o limonada cu multa lamiie si miere copilului pe post de cina frugala, apoi am cazut cu totii intr-un somn fara vise. azi dimineata mama si copilul au vazut un desen animat 3d cu odille, odette si rothbart, si apoi, pe muzica lui ceaikovski care mi-a ramas in urechi toata ziua, m-au vizitat chipuri alese, bucatele de tot felul de discutii la care nici nu v-ati gindi, paharele albastre si roz pentru cafea si vin, pestisori tavaliti si inmuiati pina la git intr-o cana cu mujdei gros, rime alese care au lovit adinc, porti in casa, tipete vesele de copii, risete zgomotoase de adulti, dezvaluiri socante, povestiri adevarate, dansez pentru tine si multe, multe altele, la fel de colorate ca si ilustratia. dupa-amiaza, dupa ce-am trecut peste cele citeva zeci de poze executate intr-o rina pe nisip, cu linia orizontului hiita in toate partile, dupa ce am inceput sa scot mirosul de mare din prosoape si sa-l inlocuiesc cu miros de flori de mandarin, ylang-ylang, bergamote si regina noptii, ei bine, dupa ce am stropit cu vin in tigaia cu ficatei dar si in cea cu fasole galbena lemnoasa cu care am fost pacalita la piata si eu tot nu ma invat minte sa procedez mai bine prin a lua la puricat marfa comerciantului, dar asta e alta poveste, o intrebare perversa mi-a incoltit in gindul neinceput al zilei de luni. n-o formulez acum, ca ma cam grabesc.

ăăăăă...

cum să începi un email către un frate cu care rupeai din aceeași lipie și întingeai în aceeași farfurie cu humus într-o vreme, dar cu care, din cauza drumurilor divergente ale vieții, n-ai mai vorbit de vreo câțiva ani buni ? are sens în cazul ăsta să-ți mai ceri scuze, sau asta-i doar o convenție peste care putem trece cu naturalețe ? 

fetișuri inocente

când auzeam, înainte să am copil, adulți povestind de fetișurile lor din copilarie - jucării de pluș, păturele sau eu mai știu ce, puneam eticheta ignoranței ”lipsă de afecțiune”. eu nu-mi amintesc să fi avut ceva de genul asta și cred că mă simțeam foarte stabilă emoțional și într-un fel superioară, în discuție. când soțul îmi povestea de pledulețul lui cu chitărușă, cu care adormea, mă gândeam cu oarecare compasiune la copilăria lui. și uite cum, fără să fie privat de vreo tandrețe, copilul nostru, de pe la 7-8 luni, îi moștenește ”plăcerea”. petru are un obiect-fetiș, fără de care nu poate sa adoarmă, indiferent de loc și anotimp: o păturica din fleece, cu un colțișor mai gros, pe care îl caută până dă de el, și-l ține strâns în mânuță la culcare. ”pătu-pita” (primul cuvânt lung pe care l-a învățat) și ”cococ” au devenit în timp ”paturica” și ”cosiciorul mare”. interesant este că n-a cerut păturica și la gradiniță, adică nici prin cap nu i-a trecut că ar putea veni cu păturica de acasă, și își face somnul de prânz fără ea. acasă însă nu vrea să coboare din pat fără păturică, îi e greu să se despartă de ea dimineața și uneori o mai poartă o vreme în brațe, chiar și după micul dejun. ne e greu s-o spălăm, facem eforturi să o uscăm rapid, copilul crește și ea va rămâne mică, deci multe motive să ne agităm să mai achiziționăm o copie identică, eventual mai mare. nu știu cât il va ține afecțiunea asta pentru păturică, însă nu am de gând să intervin în vreun fel. nu mi se pare ceva nociv, și din ce-am citit, nici celor mai ”puericulți” decât mine.

ne sperie desenele animate

aventura desenelor animate continua cu mici cenzuri. s-a mai discutat si aici despre controversele disney. cu riscul sa-i fi innebunit deja pe ai mei cu teoria conspiratiei, eu tind sa cred ca e o doza de dirty business sub orice glorie de nivel inalt. trecind peste faptul ca in citeva filme de animatie marca disney am intilnit elemente hermafrodite-gay si baieti care se imbraca in fete (ex la prima mina: a bug's life si ceva shrek3), voi ati vazut de curind, cu ochi de parinti, dumbo ?

ciori care fumeaza si elefanti care se imbata ? nu e cam psihedelic visul asta pt un desen animat pentru copii? nu-i rau pentru 1941 si totusi... pretty scary.

dupa talciocul # 3

mare amatori de feedback si debriefing, dupa ce venim acasa de la un eveniment eu si sotu' dezbatem chestiunea, cu plusurile si minusurile ei. am constatat inca o data, asa cum tineam sa o completez pe delia, ca nici pe departe nu e vinzarea de produse in centrul atentiei=motorul actiunii (desi, asa cum spunea elena-pescarusa-pinguina, n-ar fi rau sa mai si vindem ceva, in vremurile astea). deci daca tot nu ne imbogatim si avem pretentia ca expunem lucruri foarte dragi si pline de povesti, hai sa renuntam sa mai venim cu tone de haine vechi si eventual scumpe si sa ne concentram pe anumite specificitati: ca de exemplu: haine rare (asa si-ar gasi locul si celebra bluza adidas de colectie), sau imprimeuri-dantele-matase, obiecte-suvenir din calatorii, upgrade cultural (muzici, carti, etc), accesorii de corp si casa, lucruri pentru copii etc, etc. ma gindesc ca asa s-ar socializa mai mult, s-ar povesti mai mult, s-ar impartasi mai mult. ai sti ce cauti, ai afla despre ce gasesti, ai renunta neformal la ceva ce a facut parte cindva din viata ta. altfel riscam ca verde cafe sa devina un fel de tirgul vitan mai mic si mai inghesuit, cu vinzatori tot mai plictisiti si deprimati. ma gindesc sa devina un pic mai responsabila actiunea, acum ca prinde ceva perenitate. oricit ne-am iubi noi intre noi, astia din nucleul initial, ne putem intilni sa ne hahaim si fara sa incurcam ziua oamenilor care chiar spera ceva de la acest talcioc.
nu se vede, dar sotu' cara in spatele meu o lada cu aproximativ 30 de portii de tiramisu, parte le-am vindut, parte le-am oferit, parte le-am halit. nu de alta, dar varza se terminase. daca va intrebati de combinatia letala ciorba-varza-tiramisu, mi-a scapat putin. m-am concentrat pe tiramisu, ca fiind cea mai sigura prajitura si de pregatit si de transportat, si n-am mai fost atenta la ce a gatit dna3. daca eram mai atenta, as fi facut o placinta.

marginile au fost ale mele :)

:: poze marca dedi ::

rebelion sau spune-mi ce-ai in farfurie ca sa-ti spun ce sarbatoare e

eu si revelionul nu facem o pereche prea buna. delasarea mea e maxima cind vine vorba de el, de cind ma stiu. niciodata nu mi-am facut planuri marete, nu am considerat seara ca fiind magica. nu chiar niciodata, am mai spus-o, in copilarie eram normala, ma bucuram si eu de lucruri ca toata lumea. acum insa mi se pare mai misto sa sarbatoresti ceva fara motiv, cind ai chef sa faci mincare buna si s-o imparti cu oamenii dragi sau sa bei un sprit in timpul saptaminii. sa sarbatoresc ca sintem toti mai batrini cu un an, copii, parinti, bunici ? ca mai punem niste riduri in colturile ochilor, buzelor, pe frunte, sau ca ni se mai lasa sinii citiva mm ? ok, stiu, oricum trece timpul, cu sarbatoare sau fara. totusi... sa faci atita caz ? nu mai gasesti nimic in magazine, la serviciu si pe strada e pustiu (nu ca mi-ar displace pustietatea), totul amorteste ca sa se trezeasca in "noul an". stergi cu buretele si o iei de la zero ? nu. intri cu totul vechi in noul an. sa-mi spuna cineva ce e nou in noul an. totul e mai, si mai, tot mai, sa fie mai, dar nu e niciun fel de mai.

craciunul se stie, 3 zile haituti intre 2 destinatii, casele parintesti. una in sud, alta in nord, cu halta pe acasa sa hranim pisica. nu intelegem mai nimic. apoi se face blanc si vine superultramega seara de revelion, linistea dinaintea furtunii. din adolescenta am experimentat cele mai diverse moduri de-a petrece revelionul. imi amintesc cu placere de o petrecere foarte amuzanta, amuzant de puerila, de la 14 ani. apoi tot felul de extreme, de la stat acasa si vazut filme toata noaptea, la super festivism de restaurant municipal. am probat diverse, si nu am constatat nicio asemanare intre "cum intri in noul an" si ce urmeaza.

miine seara-diseara adica, stam acasa. am primit o invitatie care ne-a bucurat, am primit si innoirea ei, insa din pacate nu o putem onora, din motive de copil (stiti cum e). am facut la rindul nostru alte invitatii, insa cei cu copil prefera sa ramina acasa la ei (stiti cum e). daca e cineva care chiar nu are altceva mai bun de facut, haideti sa jucam mim si alte jocuri de societate. sintem pina acum 4 adulti si 2 copii.

petrecere frumoasa si voua!

p.s. o sa vin in cursul zilei si cu un bilant sau cu niste planuri de viitor, ma duc sa ma gindesc. noapte buna!

fotograme si intrebari electorale, in fuga masinii

contrareclama, la adresa lui basescu, pe stilpi in sectorul 1. culorile lui, fonturile lui, sloganuri negative la adresa lui. panouri imense, alb-negru cu intrebari existentiale gen "traiti bine?" sau "unde este flota?" si un site: traianbasescu.org. ma intreb daca nu s-a ajuns cam departe, cu stilul asta de a face campanie. adica e eficient ? mai exista si nufigeoana.ro

in alexandria, socrii mei nu au caldura in apartament. inca nu au primit caldura in toamna asta. in schimb sint bombardati cu scrisori acasa, ba de la pdl, ba de la psd, dind vina unii pe altii pentru situatie. si cu ce-i incalzeste asta, la propriu ? nu-mi vine sa cred.

la sat, o echipa pdl imparte bunuri electorale pe strada, printre care si galeti. imi fac loc cu masina printre ei. multi, daca nu toti dintre cei care primesc galeti sigur au inca wc-ul in curte. si sigur folosesc galeti pe post de oala de noapte.

pe inserat, 2 fetite se joaca fericite, tinind fiecare cite un afis cu geoana de colturi, ca niste scuturi. se inghiontesc si se alearga mindre de capturile lor. fața lui geoana se contorsioneaza comic, pe burtile lor.

tot la sat, un convoi de masini face dreapta, printre case, drumul principal fiind in stinga. ma apropii, incetinesc, convinsa ca e un cortegiu funerar. dar nu, era un sir de masini cu postere basesciene lipite pe lunete. masini una si una. unde se duceau oare, disparind in cimp ?

pe drumul spre focsani (care by the way, e rosu de jur imprejur, taiat de iconografie psdista), posterele cu crin de pe stilpi sint mult mai mici decit chenarul prevazut. sint niste postere mici, ancorate cu mii de crocodili din toate gaurile. acolo unde au avut oamenii chef sa faca asta. unde nu, filfiie in toate partile.

una dintre acele situatii, cind...

...nu stii daca sa actionezi dupa cum iti dicteaza mintea sau inima.
la copil la gradinita exista obiceiul (nu stiu cine l-a adus, dar cert e ca toate fac asta) ca educatoarele sa ceara cite un pupic de la fiecare copil, atit la venire cit si la plecare, ca apoi sa-l pupe si ele. surpinzindu-l de citeva ori, am dezaprobat gestul -in sinea mea- inca de anul trecut, cind mergeam sa ne acomodam cu gradi si prindeam ora de plecare a copiilor. petru fiind prea mic pentru a sti sa dea "pupici", nu am trecut asta pe lista de prioritati. acum a venit si rindul nostru. ma enerveaza gestul. daca lui petru i-ar veni natural sa se duca sa pupe educatoarea, n-as zice nimic. nu vreau sa inhib copilul. insa faptul ca cineva il pune sa faca asta si insista, nu mi se pare ok. si mai e si vorba de microbi, acum, in plin sezon de viroze. nu sint atit de paranoica, nu ? nu am zis nimic, nu am vrut sa jignesc educatoarea, mai ales ca e noua (asta-i alta poveste). oare ar trebui sa-i spun directoarei ca nu sint de acord cu asta, asa cum simt ? sau sa ma abtin si sa ma fac ca nu ma deranjeaza ? avem si un nou sondaj in dreapta, pliz.

intrebari intrebatoare

1.de ce (naiba) se blocheaza in asemenea hal tot orasul cu masini cind ploua ?
2.e nasol daca ma dau noaptea cu crema de faţă pt zi ?
3.de ce mobila se curata mai bine cu detergent de geamuri iar incaltamintea cu servetele pt bebelusi ?
4.de ce rochiile tricotate arata bine doar pe manechin, in revista si vitrine, iar pe corp se transforma in niste burlane lalii cu burti, funduri lasate, cotiere, cozi si ciuciuleti ?
5.de ce absorbantele din cutii sint in numar de 18 sau 20 ?