amoruri de primavara, de spirit si de papile

spuneam mai demult ca o sa reiau incet-incet si pentru memoria mea, postarile recuperate de pe primul meu blog, cel disparut. aceasta este o postare reluata, sub acelasi titlu, din :

Apr 14, 2009 7:23 PM

magnolia, mon amour. o vad peste tot, mai putin in curtea noastra. dar mi-am promis ca foarte curind ne va onora cu prezenta ei delicata si intr-un fel senzuala, intr-un loc special amenajat.

radis, aussi mon amour. ridichile au gust de verde, de pamint, de apa, de primavara si deseori sint cam iuti. atunci imi plac si mai mult. aici si aiurea, oriunde merg, daca prind sezon de ridichi, nu ma pot abtine sa-mi iau citeva buchetele, fie ca sint alb-rosii si lunguiete, soi frantuz, fie complet rosii si mari cit niste mingi de tenis, ca cele unguresti. le maninc asa, oricum, tone. odata am facut multe afte de la o ridiche nespalata, degustata pe drumul de la piata catre casa. alta data m-am umplut de zeci de ace fine de cactus, strecurindu-ma pe linga o gradina de interior lyonez, absorbita de 2 manunchiuri de ridichi proaspat spalate. singura tentativa de depresie post-partum se refera la zvonul (demontat ulterior) potrivit caruia n-ar fi indicat sa maninci ridichi cind alaptezi. anul trecut am semanat ridichi in gradina. la finalul sezonului, cind am aruncat cu parere de rau un sac plin-ochi cu ridichi imbatrinite, am zis ca in sfirsit, m-am saturat. nu mi-am imaginat ca ramin atit de multe din 2 pliculete de seminte, dupa ce furnicile ridichivore devorasera deja citeva rinduri. 

l.e. dupa un timp a aparut si-n curtea noastra planta concupiscenta. voila: 

"Primavara asta totusi / Nu-i decat o scorpie"

zumzaieli si tropaieli, petale si picaturi, nu e deloc intimplator că odata cu "trezirea naturii" ne apuca si pe noi revolutiile, cel putin in plan ideatic. in fiecare primavara ni se reactiveaza dorinta de a ne muta din cartier, din oras, din tara, vorba poetului "zau ca-mi vine sa-mi las balta toate interesele!". dar gindurile astea de migrare nu au la baza hormoni, mofturi sau prea mult bine, ci au origini mult mai concrete si prozaice, ca de exemplu maneaua din boxa vecinului ce rasuna peste intreg dealu' mare, scumpirea aproape zilnica a benzinei, chimizarea hranei, ipocrizia politicienilor, veninul mediatic, faptul ca cel mic s-a apropiat cu inca un an de inevitabila inscriere la scoala si in general toata lehamitea si schizofrenia din jur. parca nicio perioada nu-i mai buna sa spui "m-am saturat!" ca primavara. poate ma repet, insa traim vremuri dubioase, si daca nu ai kitul de supravietuire cu tine, risti sa o iei razna. iesirea din sentimentul ca viata ta mai degraba se indeparteaza in loc sa se apropie de idealul tot mai ingustat de la linia orizontului, se poate face pe mai multe carari. concret acum, ce faci cind simti ca nu traiesti ce iti doresti? te resemnezi sau te opui. si cum lucrurile nu sint niciodata asa de simple, atit resemnarea cit si neacceptarea au la rindul lor mii de staturi de situatii posibile. ma feresc sa ma apuc de filosofii cosmo pe tema data, insa mi se pare esential ca orice ai decide, rezultatul este sa fii fericit si impacat. spor la revolutii!


pina una alta :