fetișuri inocente

când auzeam, înainte să am copil, adulți povestind de fetișurile lor din copilarie - jucării de pluș, păturele sau eu mai știu ce, puneam eticheta ignoranței ”lipsă de afecțiune”. eu nu-mi amintesc să fi avut ceva de genul asta și cred că mă simțeam foarte stabilă emoțional și într-un fel superioară, în discuție. când soțul îmi povestea de pledulețul lui cu chitărușă, cu care adormea, mă gândeam cu oarecare compasiune la copilăria lui. și uite cum, fără să fie privat de vreo tandrețe, copilul nostru, de pe la 7-8 luni, îi moștenește ”plăcerea”. petru are un obiect-fetiș, fără de care nu poate sa adoarmă, indiferent de loc și anotimp: o păturica din fleece, cu un colțișor mai gros, pe care îl caută până dă de el, și-l ține strâns în mânuță la culcare. ”pătu-pita” (primul cuvânt lung pe care l-a învățat) și ”cococ” au devenit în timp ”paturica” și ”cosiciorul mare”. interesant este că n-a cerut păturica și la gradiniță, adică nici prin cap nu i-a trecut că ar putea veni cu păturica de acasă, și își face somnul de prânz fără ea. acasă însă nu vrea să coboare din pat fără păturică, îi e greu să se despartă de ea dimineața și uneori o mai poartă o vreme în brațe, chiar și după micul dejun. ne e greu s-o spălăm, facem eforturi să o uscăm rapid, copilul crește și ea va rămâne mică, deci multe motive să ne agităm să mai achiziționăm o copie identică, eventual mai mare. nu știu cât il va ține afecțiunea asta pentru păturică, însă nu am de gând să intervin în vreun fel. nu mi se pare ceva nociv, și din ce-am citit, nici celor mai ”puericulți” decât mine.

indraznesc sa visez la vacanta de vara

ma limitez la vise realizabile, oneste, decente. ma gindesc la un final de iunie, cind serviciile nu sint blazate, la o turcie, grecie, spanie, in ultima instanta ar merge si-o bulgarie, ca sa scapam de costurile avionului. insa nu mai vreau hotel. nu mai vreau all inclusive, ultra, super sau mega. nu mai vreau sa vad porceala si mincare peste capacitatile stomacului estival, supus regimul aprioric "sa-nu-arat-ca-balena-in-costum-de-baie". vreau o vila cu citeva camere, pe care s-o populam in gasca, prieteni vechi, noi sau necunoscuti, frati, copii, catei si purcei, cel mult o demipensiune de treaba, ca sa nu ne omorim cu gatitul pentru 3 mese, atunci cind ne vine rindul. vreau seri conforme cu virsta, in curte, dupa ce inauntru vor fi adormit copiii in patuturile portabile, cu muzica in surdina, sprit de vara, carti, mim, capitanul puf sau alte jocuri de societate, datatoare de hahaiala si mici migrene combatute cu apa de mare, la citeva minute de mers, a doua zi. sugestii? opinii? abtineri? partasi?

mici minuni intr-o dimineata de martie

White-headed Duck / Rata cu cap alb (Oxyura leucocephala)

Whooper Swan / Lebada de iarna (Cygnus cygnus)

un cuplu pe care l-am intilnit si prin ianuarie, cind iesisem cu saniuta. acum erau vreo 6. ma bucur sa vad ca inaripatele au supravietuit gerului.

hai cu primăvara, hai cu astenia!

vreau sa simt haine subtiri, lejere si colorate
vreau sa vad balerini de lac si tocuri cui
ciorapi colorati, dresuri plasa
pardesie cochete
tunsori la moda
conversi de pinza
geci scurte, asortate
stofe, piele suede, voaluri, matase
gata cu griuri, cu negru si alb-murdar
gata cu derapaje, balti si noroi
iarna nu-i de mine

manifestul primaverii

cind dati cu mopul, hraniti copilasul, completati tabele in excel,
ascultati-o pe elisabeth.
din urechi catre inima si in curind catre toate simturile. dupa citeva repeat-uri, cite va trebuie, creierul va da comanda decisiva ca a venit.
chiar si termometrul de exterior va crede asta. primavara e doar o stare de spirit.



si daca melodia asta nu v-a convins, mai incecati va rog una. o primavara hormonala va doresc!

m-am saturat de atitea femei! vreau sa scriu despre barbati (1)

am convingerea ca baba pe care ti-o alegi in cele 9 zile ale lunii martie nu trebuie sa se refere doar la vremea de afara. in ciuda ninsorii si a frigului baba mea de 6 martie mi-a facut un cadou incredibil, iar sentimentele invalmasite ale zilei sper sa nu ma paraseasca tot anul.
nu vreau sa scriu multe despre ziua asta, dar nici n-as vrea sa treaca si sa inceapa sa intre in malaxorul memoriei.
in ultimele zile am fost foarte ocupata. m-am simtit ca inaintea unui examen: pregatire, documentare furata pe linga o mie de alte treburi, ingrasarea porcului pe ultima suta de m. vineri noaptea am dormit vreo 3 ore, in care l-am visat continuu pe Antonio Gades, iar simbata dimineata eram in priza. inca putin, inainte de marea intilnire. oare intrebarile sint inteligente si pertinente, oare o sa-i placa sa stea la povesti cu mine, oare o sa profit cum trebuie de cele 60 de minute care mi-au fost acordate - once in a lifetime? in urma cu o luna si ceva, cind am aflat ca urmeaza sa fac acest interviu, eram foarte relaxata. nici nu credeam ca o sa aiba loc. mi-am vazut de treburile mele, stiam ca maestrul are si alte intilniri aranjate si aproape c-am si uitat. inainte cu 2 zile, cind intilnirea a devenit credibila, am intrat in alerta. am revizitat citeva dintre filmele lui si mi-am adus aminte ca l-am iubit din prima clipa, de la primul cadru. l-am adorat si nu stiu cum, in viltoarea vietii, am uitat de el. rusinata, mi-am amintit de Carmen, pe care l-am avut la un exemen in facultate. si acum, dupa 10 ani, un nou examen, cu Carlos Saura insusi. chiar el, marele. cu ce sa incep, unde sa insist, unde sa ma opresc ? mi-a spus de la inceput "imi place sa stau in fata ta pentru ca esti frumoasa". acesta nu e un compliment pe care sa mi-l insusesc usor si chiar ma agreseaza, mai ales venind de la un barbat necunoscut care, in ciuda celor 78 de ani, este inca verde, drept si -intr-un sens nobil- dominator, cu pieptul in fata, ca un dansator de flamenco. insa Carlos Saura are o alta notiune despre frumos si nu m-am simtit deloc jenata, ci foarte magulita. mi-a vorbit cu pasiune despre filmele lui de dans, despre dansatori, despre respectul nemasurat pe care il are fata de aceasta arta. la sfirsit m-a sarutat pe ambii obraji, mi-a dat un autograf, mi-a multumit si a dat mina cu echipa. acest artist, la calibrul lui, a fost un exemplu de lipsa de vanitate, omenie si simplitate - calitati pe care numai marile spirite le au.
multumesc Carlos Saura si multumesc institutului Cervantes pentru aceasta intilnire scrisa cu marker permanent in viata mea.

ultimul off-road al iernii

ale naibii ciori 2

pe cimpul (tuturor initierilor) care ma desparte de oras, simbioza perfecta intre patruped si zburatoare. nu se vede, dar vietuitoarele consumau laolalta halci de sorici si membre de porc (oare?) pe care cineva cu un x5 le arunca zilnic de la distanta. cum, de ce si de unde pina unde in alt episod.

ghidul meu de viata (leapsa)

ziceam ca s-au adunat niste lepse deloc plictisitoare. uite leapsa de la raluca, mai am vreo 2 si de la simona, sper sa-mi fac mai mult timp in w-end. asadar: top 10 devize, acum.

-"cu rabdarea treci marea" (fiecare lucru se intimpla la vremea lui, sau cel mai simplu e sa renunti, dar nu urma calea cea mai simpla)

-"ce tie nu-ti place, altuia nu-i face" (pune-te mereu in locul celuilalt, sau nimeni nu are caderea sa judece daca fapta cuiva e un pacat sau nu)

-trimite feedback cind e cerut si critică numai dacă ajută cu ceva (daca e constructiv); sa fii rau nu inseamna sa fii sincer;

-fiecare actiune pe care-o faci trebuie sa aiba un sens;

-ai grija la detalii si nu fa nimic cu superficialitate-decit sa faci ceva prost si fara chef mai bine te uiti la un film;

-nu-ti fie teama sa-ti asumi responsabilitati. orice faci, bun sau rau, are o consecinta imediata. singura cale de a te maturiza consta in a accepta tot ceea ce ti se intimpla, indiferent daca provoaca bucurie sau suferinta. noi sintem singurii responsabili, si in asta consta libertatea de care dispunem. uite asa ne transformam in individualitati.

-incearca sa nu iei totul la prima mina, nimic nu e intimplator.

-un pumn doare mai puțin cind e invelit in manusa de catifea (sau mai bine evita conflictele);

-ghideaza-te dupa instincte si nu refuza experientele reale. cred ca un parinte e bine sa aiba multa experienta de viata reala.

-recunoaste cind gresesti (fa efortul sa te indrepti, chiar si nedeclarat). nimeni nu e superior si nimeni nu e inferior. invata de la ceilalti.

...

am vorbit ca o batrina, este ? or mai fi, ideile se suprapun si inseamna cam acelasi lucru. poate mai completez, mai e pina sa enunt o filosofie de viata. leapsa merge la viitoarea mireasa oranjada, fotopoetul zburator si trinitateaB, hai sa aprofundam putin, nu-i timp pierdut (nu mai pun link-uri, va stiti voi care sinteti).

cind n-ai pantofii potriviti sau visul in care am ratat prima lectie de flamenco

se facea ca aveam o casa imensa, cu un living larg, inalt si luminos, pe care l-am pus la dispozitie primei sedinte a cursului de flamenco, grupul de incepatori. mi-am intimpinat cei citiva colegi de curs si am cerut lamuriri asupra outfit-ului pe care urma sa-l port. profesoara mi-a spus sa nu ma imbrac cu ceva foarte larg si sa-mi pun pantofi cu tocul intre 3-6 cm. zis si facut. era ora 13.00 fara citeva minute. pe la si douajcinci de minute eu tot imi cautam pantofi in cutii si cutii si tot nu gaseam ceva care sa mearga: ba cu toc prea inalt, ba toc prea subtire, ba cu talpa joasa. cind in sfirsit am gasit unii cit de cit potriviti, aveau bareta rupta si nu se tineau de picior. de la etaj, unde ma aflam, o urmaream cu coada ochiului pe rosa, care facea treispe-paispe pe canapea si consulta impacientata ceasul, abtinindu-se cu greu sa nu-mi spuna ceva. am coborit cu pantofii rupti in mina si privirea plecata, cerindu-mi scuze fata de ceilalti colegi pentru lunga asteptare. ei nu pareau prea afectati de intirziere, ba chiar se oferisera sa ma ajute sa-mi caut alti pantofi. m-am trezit cu senzatia neplacuta de-a-mi fi dezamagit profesoara cu lipsa mea de organizare si cu nelinistea de-a nu fi experimentat nici macar in vis un lucru pe care imi doream demult sa-l fac.
desi neprogramat, visul asta spune multe despre mine, mai ales ca stiu de existenta unor lepse care ma asteapta. ia uite si citatul zilei : never mistake motion for action (E. Hemingway)

ne sperie desenele animate

aventura desenelor animate continua cu mici cenzuri. s-a mai discutat si aici despre controversele disney. cu riscul sa-i fi innebunit deja pe ai mei cu teoria conspiratiei, eu tind sa cred ca e o doza de dirty business sub orice glorie de nivel inalt. trecind peste faptul ca in citeva filme de animatie marca disney am intilnit elemente hermafrodite-gay si baieti care se imbraca in fete (ex la prima mina: a bug's life si ceva shrek3), voi ati vazut de curind, cu ochi de parinti, dumbo ?

ciori care fumeaza si elefanti care se imbata ? nu e cam psihedelic visul asta pt un desen animat pentru copii? nu-i rau pentru 1941 si totusi... pretty scary.