joi, 16 decembrie 2010

glasses (the begining)


inainte ziceam ca seamana cu primul baietel, insa acum, vazind ca nu trebuie sa mai aminam, mi-am dat seama ca ar putea foarte bine sa fie si al doilea. macar o sa-i luam niste rame mai dragute.

miercuri, 1 decembrie 2010

azi, 1 dec, chiciura pe toata linia

am inceput iarna in forta. dupa o tona de gheata de dat jos de pe masina, niste drumuri incurcate din pricina slabei vizibilitati si o imersiune cu jumate de masina intr-un sant din tunari, soldata cu o cedare nervoasa, am ajuns dupa-amiaza la afi palace cotroceni pentru a asista la un performance subversiv total suprarealist intr-un cadru profund consumist. concluzii: uneori ingerii se deghizeaza in trei muncitori de treaba, sa nu-ti pui cizme cu talpa neteda de 1 dec, romanul poate inghiti aproape orice alaturi de mincarea din mall, fara sa-i cada greu la stomac si fara sa rigiie.

live long and prosper, sau o seara vulcaniana



trinte noi, simbata seara. acum stiu si cu cine seama copilul cu noua freza:

credit foto :: dedi ::

marți, 30 noiembrie 2010

let's do it romania se intoarce cu...

continutul tomberonului nostru, ravasit de ciinele nostru. manusi, cizme, băț, reloaded. ce haios e sa-ti revizitezi propriul gunoi menajer la lumina felinarelor: ambalajul asta de la ce-o fi fost, cum sa adun din noroi simburii de visine, cojile astea de ou imprastiate prin tufa de lavanda or fi biodegradabile ? si tot asa.
va urma: si alte dezastre facute de ciine, sufletelul ingenuu adoptat de pe strada, part 2.

luni, 29 noiembrie 2010

ce carte esti?

am agatat de la mara un quiz scurt si cuprinzator. n-am citit-o, dar mi-a placut ideea. as soon as poss.




You're Prufrock and Other Observations!

by T.S. Eliot

Though you are very short and often overshadowed, your voice is poetic
and lyrical. Dark and brooding, you see the world as a hopeless effort of people trying
to impress other people. Though you make reference to almost everything, you've really
heard enough about Michelangelo. You measure out your life with coffee spoons.




Take the Book Quiz

joi, 18 noiembrie 2010

ce oferi? ce primesti?

aseară, într-un magazin Plus, o femeie vorbea în gura mare la telefon, în timp ce-şi apostofa copila, în vârstă de vreun an jumate:
"- nu te duce acolo, ca-ti dau una... haide năşicule, trebe să inchid, mai vorbim noi, ca mă termină asta, nu stă locului, îmi vine să-i dau cu ceva în cap. unde te duci Nectaria, vino aici! ce facuşi, ai? te bat de te omor, auzi, te bat de te omor, îţi dau una în cap de nu te vezi, te omor auzi, Nectaria, unde fugişi, te bat... "
cam aşa o ţinea, obsedant, bipeda româncă, vopsită cu şuviţe în ton cu geaca de piele vişinie, în monolog cu fetiţa care, credeţi-mă, nu făcea altceva decât să alerge, cu mare bucurie, printre rânduri. absolut nimic nu facea biata fetiţă.
ies din magazin, vă imaginaţi cu ce gânduri la adresa "mamei". în parcare, în timp de descărcam coşul, lângă mine, făcând acelaşi lucru, un fiu de vreo 40 şi ceva de ani, cu mama lui, o bătrână cu batic. femeia se uita la el şi ar fi dat să-l ajute la sacoşe.
-nu te mai uita la mine şi urcă în maşină, îi spune, pe ton răstit, fiul. treci dom'le în maşină, n-auzi ce spun, urcă odată, nu sta ca..., tot mai agresiv verbal. femeia s-a executat rapid.

luni, 8 noiembrie 2010

"imi fac de cap"

sint plecata in deplasare, 2 zile, o noapte. e prima data cind plec singura de acasa, peste noapte, de vreo 4 ani. adica din frageda gravidie. imi lipsesc actiunile mele maternalo-casnice. nu zic ca-i rau ca am plecat, mai ales ca petru a inteles destul de bine ca urmeaza sa lipsesc de acasa iar el sa ramina cu sotul si se pare, cel putin pina la ora culcarii, ca nu a intrebat de mine. cred ca e bine din cind in cind sa lipsesti de acasa cite putin, doar asa, sa ti se faca mult dor. doar asa, in orasul strain, sa te simti singur in camera de hotel. nu spun ca eu ma simt singura cu mine, nu mi se intimpla asta, am destule de facut. insa e vorba de singuratatea aceea a turistului care si-a pierdut antrenamentul, mai ales cind stie ca treaba lui e in alta parte. (n-as vrea sa fiu in pielea altor mame care sint nevoite sa lipseasca mai mult de acasa).

sint la sibiu, intr-o camaruta nesperat de prietenoasa si de calda. cu birne peste tot, asa cum visez ca la un moment dat, in viitor, ne vom amenaja si noi podul. era frig si am incercat sa deschid caloriferele si culmea, dau caldura. colegii mei din echipa, toti 5 de sex opus mie, isi petrec seara intr-un bar, la meci. eu m-am intilnit cu o prietena, am mincat o pizza si am baut o bere si am discutat despre copii, nasteri si gradinite. apoi am vrut sa ne luam si o prajitura dar pentru ca nu ne-am putut hotari "de care", am renuntat. (nu, nu scriu atit de detaliat ca sa vada sotul ce cumintica sint, pur si simplu mi se pare incredibil ca am fost in stare sa plec de acasa). in vremuri preparintesti plecam in medie o data pe luna intr-o deplasare interna, si cel putin o data pe sezon in afara. in ultimii ani am tot evitat si refuzat sa plec, m-am tot invirtit prin jurul orasului, din motive clare. (si totusi, chiar n-a intrebat de mine ?) vad un dvd cu tango stind pe pat, ca doar n-am carat laptopul degeaba, ma bucur de wireless 5 liniute si ma dau pe blog. televizorul merge pe animal planet, in lipsa de altceva, si ma uimesc ca nu mai e nici aici safe tv. fac reconstituiri cu animale de casa muscate de rechini (pline de singe artificial si puse "sa joace") iar apoi ruleaza un program cu atentionare gen "aveti grija ca materialul contine secvente reale cu accidente cu animale", dupa care arata si tot arata in bucla imagini necenzurate cu jochei cazuti de pe cal si luati intre copite. ipoteze, concluzii si simulari 3D. horror. de ce trebuie sa dea asa ceva la televizor ? chiar nu mai sint alte subiecte cu animale ? noapte buna. de undeva se aude un sforait zdravan. ma gindesc la spiderman si mimica lui de poza cu pijama.

sint o familista de cariera. v-am spus asta deja, nu ?
oare ce sunete se aud in camera asta dimineata ? o fi lumina ?

miercuri, 3 noiembrie 2010

ceata asta imi da dureri de cap

ce e cu meteo-sensibilitatea-dependenta asta ? de 2 zile, de cind s-a pogorit ceata gri izolant-dezolanta, simt ca jumatate de cap nu-i al meu, e un corp strain care se incapatineaza sa nu se integreze intregului, iradiind niste dureri surde si persistente cu care ma culc si ma trezesc. sa-mi amintesc sa nu emigram intr-o tara mereu umeda, in amsterdam m-a durut capul toata saptamina petrecuta acolo. n-am nimic cu ceata, insa durerea de cap e enervanta, nu pot gindi cum trebuie. il intreb pe sot: daca imi pocneste ceva in cap? nu vorbi prostii.
dimineata, cind m-am trezit, am alunecat pe scari. un cap suferind, un corp adormit si desculț pe scarile lucioase. din scara in scara, ultimele 3. pe scarile lucioase de lemn se cade ca in desenele animate, țup, țup, țup. doar ca eu nu am cazut asa frumos, ci dezlinat, de teama sa nu scap telefonul pe jos si pe care oricum l-am scapat. vinatai pe ambele brate, spatele in valuri, o falanga luxata la mina dreapta (:)), circel in gamba stinga. nu mai stiu daca am alunecat din cauza circelului, sau circelul mi s-a pus in cadere. eu am dat treptele cu lac, 2 "mâini", dar copilul e atent si are mereu cipici antialunecare. partea buna este ca aceasta cazatura nu mi-a adus si alte prejudicii, ba cred ca mi-a facut bine. corpul se face prezent, atunci cind nu mai e bagat in seama cum trebuie. e bine ca oamenii sa mai si cada din cind in cind, in ei si in afara lor. daca m-ar lasa si durerea de cap ar fi totul bine.
ciinele latra gros. e ceata si lui petru ii place. ii spun unei prietene la telefon ca petru e incintat de ceata, iar el, auzind, ma corecteaza: "nu sint incintat, doar imi place".

luni, 1 noiembrie 2010

1 noiembrie 2010

as scrie azi ceva. de 2 zile vroiam sa scriu despre oameni uriti, rai si lipsiti de educatie, si despre cit de incarcata negativ ma simt dupa ce le atrag atentia asupra nesimtirii lor, in loc sa ma fi eliberat. in schimb, astazi, nimic nu mai are importanta: aparitia unui copil e printre putinele lucruri (singurul ?) care mi se pare remarcabil in vremurile astea dezumanizate. sint fericita ca oameni frumosi si buni (mai) fac copii frumosi si buni. La multi ani, 4b! si-o dedicatie:

joi, 28 octombrie 2010

star la cantina sociala

mai tineti minte ravasul meu din placinta de an nou 2010 ? nu mai e mult si se termina anul si era cit pe ce sa ramin nerasplatita. insa, intr-o atmosfera prieteneasca si propice povestilor, gazdele mele de astazi m-au rasfatat, m-au gratulat, mi-au aratat cit de mult conteaza sa fii dedicat oricarui lucru pe care il faci si sa nu astepti o rasplata imediata pentru ca uite, cineva se va gindi la un moment dat sa te sustina ;)
"Azi, doar pentru azi, Cantina Socială s-a transformat în studio TV, de unde
transmitem live, obișnuitul eveniment de joi și anume Guest-Star Day! Acu o să
mă întrebați care e șmecheria cu studioul și transmisul live… păi, ne-am gândit
noi, adică tanti Jeni, Miruna și cu mine să îi aranjăm un cadru familiar
invitatei noastre de astăzi, [...] "

dar mai multe relatari scrise cu maiestrie puteti citi aici.

miercuri, 27 octombrie 2010

accidente ușoare

am văzut cu coada ochiului cum loganul s-a pus în mișcare, m-am pus și eu în mișcare în timp ce mă asiguram la cedează, loganul între timp se oprise și eu m-am oprit în el. dimineață, ploaie, noroi pe jos, frîne slabe, previzibil: far spart, capota și aripa lovite, bară crăpată. eu, el mai nimic. lovire din spate, amendă, reparația mea pe banii mei. episodul halucinant de la poliție (șoferul loganului nu vrusese amiabil) a culminat cu:
- faceți test alcool ? șoferul loganului.
- da, e suficient să suflați ușor în aparat, nu sunt vapori de alcool prezenți, zise polițistul.
- și totuși, nu aveți un aparat mai performant ? insinsta loganozaurul.
- nu e nevoie, acesta e de ajuns.
- nu pentru mine, vă dați seama.
să recapitulăm, dacă nu a fost clar. șoferul de logan, victima, conform legii de mizerie a statului de drept, insinua că aș fi tras o dușcă de dimineață, vezi doamne, prea fusese misterios și inimaginabil accidentul petrecut în condițiile prezentate mai sus. toată ziua m-am întrebat ce anume din comportamentul meu i s-a părut în neregulă, de a pus fapta pe seama alcoolului. faptul că i-am spus calm buna dimineata, îmi pare rău... când am coborât din mașină, după măreața coliziune? sau că l-am întrebat, cu același ton calm, dacă mergem la asigurări sau ne vedem la poliție, asigurându-mă că știe la ce secție mă refer ? pentru că altă vorbă n-am mai schimbat apoi cu bipedul misogin.

duminică, 17 octombrie 2010

de ce imi place sa ma uit la box ?

"Vitali Klitschko si-a pastrat centura de campion al greilor (WBC) si dupa disputa cu Shannon Briggs, pugilistul din Ucraina reusind un meci superb impotriva americanului." un rind despre meciul de simbata seara, cules de aici.
nu sint pasionata de box, in sensul ca nu stiu cine e campion, la ce categorie, nu stiu prea bine regulile, daca a fost upercut sau croseu, ce diferente sint intre meciurile de box profesionist si amator, dar de cind ma stiu am preferat sa ma uit la box in loc de oricare alt sport. vedeam cu mare placere pe vremuri meciurile transmise noaptea de hbo, ocazional pe cite un canal de sport si e clar ca box-ul exercita asupra mea un fel de atractie greu de explicat. nu e vorba doar de lupta unu la unul, pentru ca alte sporturi de confruntare fizica (wrestling, k1, judo, sumo sau chiar sporturi mai curate, cum ar fi tenis) nu ma atrag (sa le urmaresc). de ce imi place sa ma uit la box, avind in vedere ca orice schimb de pumni cu care iau contact vizual pe strada, imi provoaca fiori de greata si-mi strica toata ziua ? ma gindesc la asta de aseara, de cind am vazut meciul klitschko vs. briggs. ce mi-e clar si mie, o nepriceputa, e ca box-ul, ca show dar si ca sport, a evoluat foarte mult. cred ca s-au impus reguli de safety care-l fac sa fie mai "curat". productia in sine, de show, e foarte catchy: visuals foarte reusite, muzica live, dj's. nu stiu daca m-as duce vreodata sa vad un meci live, dar stiu ca box-ul e un sport care a inspirat o groaza de filme, nu cred ca mai e alt sport asa de popular in cinematografie. si ca sa ilustrez cu un exemplu, va mai amintiti de charles bronson ? (dupa parerea mea un actor misto cu potential pierduit in filme de serie B)



deci fetelor, v-ati da baietii sa practice acest sport ? ia uitati ce corpuri frumoase rezulta (oare de aia imi place sa ma uit la box :) ?

(fratii klitschko, intr-un pictorial cam kitsch)


marți, 12 octombrie 2010

eritem de verigheta

sotul ma suspecteaza c-am facut-o special, sa scap de verigheta. adevarul e ca ma deranjeaza s-o port in halul asta, asa ca o las acasa. n-am schimbat detergentii sau sapunul, nu m-am ingrasat, dimpotriva, la sf gheorghe era chiar s-o scap de pe deget, pe un ponton (e ceva predestinat ca oamenii sa-si piarda verighetele la sfintu' ?). n-a fost nevoie s-o scot nici macar in vremea gravidiei, chiar daca spre final mi se cam umflau degetele. si totusi, o fi vreun semn ? :)
recent intr-un film un personaj spunea "casnicia e ca o ceapa, cu cit desfaci mai multe straturi, cu atit pute mai tare". v-ati prins, era replica unui tip. eu, cu sensibilitatea mea feminina, spun: casnicia e ca o pusculita din care tot iei si trebuie (macar din cind in cind) sa pui ceva in loc.

vineri, 1 octombrie 2010

gunoier pentru o zi


pe 25 septembrie n-am scris pe blog, pentru ca am fost la marea curatenie, iar pe 26 mi-am lins ranile. peste tusea oribila de care oricum sufeream si care m-a cam tinut treaza noptile, s-a mai pus si un pic de febra musculara si ceva semnale de la un ficat de week-end obosit. insa a fost o experienta buna pentru mine, in ciuda comentariilor de orice fel, de pe orice media, inclusiv adresate direct. si am ramas impresionata de seriozitatea participantilor, fie ei din echipa mea sau nu (si probabil am ramas impresionata si de cantitatea de gunoi gasita, de vreme ce citeva nopti dupa am tot visat saci cu gunoi). pe linga micutii veniti cu parintii, am vazut copii foarte tineri, abia trecuti de 20 de ani, veniti singuri, fete si mai ales baieti curatei si plini de speranta. nu-i putin lucru, privind din perspectiva de parinte ingrijorat.

fara sa discutam prea mult, insa plini de argumente personale, niciunul contra, ne-am prins si noi in hora, 6 fete si-un baiat, colege si prietene, ba chiar si sefa departamentului in care activam. asteptarile cred ca au fost implinite si chiar depasite in primul rind in cadrul echipei (mai ales ca fiecare ar fi gasit un motiv destul de valabil sa renunte la actiune, intre timp).

inarmati cu saci, manusi, cizme de cauciuc, ceai contra tusei si cafele, ne-am intilnit la 8 a.m. la brico baneasa sa ne luam mormanul in primire: padurea raioasa pe dn 7, vis-a-vis de hanul vlasia, sos bucuresti-tirgoviste via chitila. ceea ce la prima vedere parea a santulet cu citeva pungi, peturi si chistoace, pe masura ce inaintam in padure, in paralel cu "popasul rutier", se transformase intr-un lant de "insule" de gunoi. totul a culminat cu o mare groapa, in maruntaiele careia nu s-a putut intra decit cu masti de protectie buco-nazala. moment in care am reusit sa facem rost si de o lopata, prin bunavointa unui angajat de la hanul de vis-a-vis, al carei patroana nu numai ca refuzase sa ne ajute cu oarece unelte, dar ne mai si alungase de pe terasa, la pauza de sendvis, inainte sa ne intrebe daca dorim sa comandam ceva. pina la ora 12, cind am luat pauza, epuizasem toti sacii, in jur de 65 (nu intru in amanunte asupra continutului lor, insa pe linga banalii pemparsi, sticle, peturi, incaltaminte, hainute, sutiene, chiloti, medicamente, obiecte de menaj, gresie si faianta, colegul nostru a gasit si-un buletin! mai departe, condusi de mirosul de hoit din niste saci dubiosi, ne asteptam sa gasim si posesorul hacuit). apoi cei din echipa ldir ne-au mai adus saci si manusi si am continuat lupta, cu un om in minus, rapus de miros si scirba. pe la ora 14 ziceam ca am terminat, mai strinsesem inca vreo 20 de saci si parea ca asta e, cit de cit se luminase. multe gunoaie nu se puteau aduna ori din cauza tufisurilor intepacioase crescute ca in jurul frumoasei adormite, ori erau amestecate cu ciment si creasera deja forme de relief. am mai dat o tura, in calitate de sefa de detasament cum ar fi trebuit sa ma simt si atunci am descoperit un luminis nou-nout plin cu gunoi vechi-vechiut. erau vreo 3-4 zone, prin lastaris, care te dezarmau complet. mi-am scos tacticos manusa, am extras telefonul din buzunar si..."nu va relaxati. veniti aici si mai aduceti saci". am pierdut socoteala sacilor, mai ales ca ni se alaturase o echipa de vis-a-vis care-si terminase mormanul si facuse si ea o colecta destul de insemnata. oricum, au fost cel putin 90 de saci mari si sigur a mai ramas destul gunoi afundat in padure. gustul amar cu care am ramas este ca nu era niciun cos de gunoi in acel "popas rutier" de linga padure, macar asa, la misto.

alte relatari la care am ajuns eu aici, aici si aici.

mai vin si alte poze neartistice, facute cu tel.

vineri, 24 septembrie 2010

senzori feminini

sotul e mereu contrariat cind ma aude facind comentarii ca acesta "cu X nu cred ca voi avea vreo relatie, poate ceva supeficial de genul bună-bună și atât, si simt ca e reciproc". il intriga foarte tare (si siguranta cu care dau verdicte de la prima intilnire, dar si faptul ca nu dau nicio sansa ca acest lucru sa fie combatut ulterior, invocind reciprocitatea) si mereu imi cere lamuriri suplimetare. dom'le, nu o simt. desi e frumoasa, are o voce care ma zgirie pe creier. si hai sa nu fiu exagerata, nu e nimeni raspunzator de vocea cu care se naste, dar felul alintat in care vorbeste e total enervant, imi vine sa-i pun calus. sotul ride: poate asa a fost crescuta. bai nu stiu, sa te rasfeti cind vorbesti, e cam penibil la virsta asta. si ma rog, as trece peste, la cit de rar ne vedem, insa tipa nu are deloc simtul umorului, nu stie ce-i ala. iar de oamenii care n-au nici cel mai mic simt al umorului imi e greu sa ma apropii, stii... pai ce, ca n-a ris la glumele tale ? bai nu, nu am pretentia ca sint cea mai amuzanta persoana, dar pur si simplu nu se prinde de gluma, deloc, tii minte... da, penibila faza, si barbat-su' s-a simtit cam prost... in fine, hai sa nu fiu birfitoare, insa cel mai aiurea mi se pare cum se poarta cu copilul. nu-i greu sa-ti dai seama ca e scapata relatia de sub control... nu stiu, dar simt ca nu pot comunica cu astfel de persoana. nu vreau s-o judec, fiecare cu treaba lui si nici nu-mi pasa, insa nu vreau sa mi-o bagati pe git, atit.
puteam sa va scutesc de tot acest dialog, dar tin la oralitatea stilului. :)
sa-mi spuneti voi fetelor acum, daca nu-i adevarat ca noi avem un al nu-stiu-citelea simt care ne avertizeaza de la inceput asupra unor situatii sau persoane. sa nu se supere masculii sau (para)psihologii care isi pierd vremea pe aici, insa cred ca acest simt e dezvoltat in general la femei si mai cred ca din el se naste si instinctul matern. desi nu toate sint constiente de capacitatile lor senzoriale, cele mai multe femei tin cont de ele si miros imediat lucrurile, ca un animal. al 6-lea simt, intuitia, cred ca functioneaza ca o carapace si se poate exersa puterea ei, in timp. trebuie doar sa fii foarte atent la ce e in jurul tau si sa decodifici. cum iti dai seama imediat de potentialul unei relatii? evident, nu stii cum se va termina, dar stii daca are sanse reale sa existe. sau mai degraba, stii cind nu are cum sa existe.
eu am persoane pe care le numesc "prieteni" chiar daca nu am avut timp sa dezvoltam aceasta relatie, insa simt ca exista un sentiment de baza, reciproc, care ar putea sadi o prietenie la un moment dat. dar nu va luati dupa mine, eu m-am indragostit de fiecare data la prima vedere, si asta spune destule.

joi, 23 septembrie 2010

alt mesaj de dincolo

v-ati prins deja ca sint un pic paranormala si mai ales ca am abilitatea de a capta mesaje din alta dimensiune, nu ?:) n-o sa ma duc sa performez la otv, insa ma (le) iau destul de in serios si meditez o vreme la aceste intimplari fictive.
azi-noapte se facea ca eram in casa bunicilor (casa care nu mai apartine familiei de peste zece ani, de la trecerea ultimei bunici la cele vesnice, dar pe care o visez foarte des -si casa si bunica-). eram in prezent, in vizita cu o prietena, ii povesteam cum au reconstruit bunicii casa dupa inundatie, cu prispa foarte inalta. apoi am ramas singura un moment si am auzit foarte clar in cap aceasta fraza :"cind ti se pare ca te-ai infundat pe un drum, nu te alarma, ia-ti un timp de ragaz si cauta altul, e normal sa fie asa in viata; cind mergi pe strada cu masina nu trebuie sa urmezi un drum drept, asa e ? gindeste-te la asta si nu-ti fie teama sa o iei pe alta strada". apoi totul a parut foarte simplu, dintr-odata, in vis.

marți, 21 septembrie 2010

mud land (pâclele mari)

in urma cu aproape 2 sapt, adica fix la anuntarea meteorologica a toamnei, am tras un chiul de-o zi si ne-am facut drum pina la vulcanii noroiosi, sa cautam ramasitele verii printre crapaturile lor. si am gasit-o.
daca veniti din buc, descoperiti mud land la vreo 40 de km de buzau, pe drumul spre brasov. desi trecem destul de des prin buzau, ca doar e drumul spre moldova, nu ne-am abatut niciodata pe la vulcani. ultimii 10-15 km arata cam asa, grecia sau italia. dealuri inalte, partial inverzite (iti poti imagina ca arbustii uriasi sint niste maslini vazuti mai de departe) si nici macar o casa, doar citeva capre si cite-o vaca din cind in cind. liniste in toata regula.

la sosire te intimpina aceasta casuta si taxa friendly de 1-4 lei, in functie de virsta (mai e si una unfriendly de 900 lei daca esti cu aparatura profi si vreo mireasa dupa tine) si un domn barbos care iti ureaza la plecare "Doamne-ajuta!". peste tot afise cu "respecta linistea naturii si pe ceilalti vizitatori". linistea continua.

chiar daca nu e nu stiu ce inaltime acolo, iti trebuie ceva pe cap, mai ales daca mergi toamna (intimplator aveam si eu o gluga). e un fel de rascruce de vinturi pe dealul cel mai inalt si senzatia de "imi zboara urechile" s-ar putea sa va umbreasca micul voiaj si linistea corporala, deja instalata.


copiii vor vrea sa arunce cu bucati de namol intarit in ochiurile care bolborosesc. eu zic sa nu-i lasati mai mult de 2-3 bucati in ochiul cel mai mare, si asa mi se pare cam pe final fenomenul asta, sper sa ma insel. e prima data si pentru mine cind vad live vulcanii, insa am montat un exercitiu de imagine filmat acolo in urma cu destui ani, in anul 2 sau 3 de fac., nu mai stiu bine, si erau mult mai multe pâcle mari. chiar, pe unde o fi ?










ne-a placut tuturor. e de mers, fara asteptari prea mari. zona nu e mare, dar e un peisaj destul de interesant. si linistitor, clar.
e si o pensiune chiar acolo, unde se poate minca destul si proaspat meniul standard de 26 lei, au chiar si cirnati de plescoi pentru iubitorii de afumatura. si ca tot veni vorba, un bonus de final. cum eram pe drumul vinului, am vizitat si-o crama. am avut dezamagirea sa admir niste bazine metalice in locul celebrelor doage. ma rog: unde merge sulfitul, merge si inoxul. 5lei/l, ca la buc.

miercuri, 15 septembrie 2010

avem talcioc

ca si la celelate 4 editii, vom fi acolo. nu-mi amintesc acum de ce nu am semnalat deloc ultimul talcioc, cel de copii, cind l-am serbat si pe vladut la 2 ani. culmea e ca nici parintii lui nu au scris vreo vorba despre asta, sau poate nu gasesc eu, cu tag-urile logice (:)).
am destule povesti de blog restante, insa ma fura facebook-ul, ce sa fac. trimit concis ce-mi trece prin cap sau fotografii, direct de pe telefon. as putea sa fac asta si pe blog, insa feedback-ul e imediat pe fb. de ce oamenii nu comenteaza pe blog, insa comenteaza pe fb ? haideti simbata la talcioc, sa dezbatem si aceasta dilema.
si mai multe detalii aici.

p.s. esti multumita delieea, e suficient de mare afisul ? :)

luni, 30 august 2010

love & hate @ Sf. Gheorghe

una dintre cele 2 sapt de concediu am petrecut-o la Sf. Ghe, in delta, departe de lumea (noastra) civilizata, multumita pescarusului care a fost atit de detreaba incit sa intersecteze un sejur de mereustudenti cu unul de familisti (sper ca nu v-am incurcat prea tare :). previziunile erau cel putin circumspecte, avind in vedere ca mai multi prieteni cedasera in saptamina de dinainte, cea cu fest. anonimul, din diferite motive: caldura, ruralism excesiv, plaja prea departe, prea mult peste, lipsa distractiilor, aglomeratie si cine stie cite altele. cind am ajuns noi, ori toate cele de mai sus se risipisera, ori dispozitia de vacanta era atit de mare, cert e ca ne-a placut fara discutie. genul ori iti place, ori nu. din punctul meu de vedere, m-am odihnit (la cap) mai mult o sapt in delta decit o sapt la 4* all inclusive in bulgaria. am spus "punctul meu" de vedere. si citeva imagini, random selection.

asa se locuia,
asa se povestea,
asa se bracona,
asa se spalau vehiculele,
asa se medita,
asa se construia,
asa se facea plaja,
asa se inalta zmeul,
asa se astepta pasagerul (deja plin) la Mahmudia,
asa se carau bagajele,
asa se pescuia,
asa se dormea pe pasager,
asa se adunau scoici,
asa se zbura,
asa se minca,
asa se citea,
asa se alerga,
asa se tremura,
asa se calatorea,
asa se bea pe pasager,
asa se contempla Dunarea la ora prinzului,
asa se iubea,
asa se traversa,
asa se relaxa,
asa se relaxa bis,
asa se ciripea,
asa se astepta nava rapida la intoarcere,
asa se calatorea pe canale.

LinkWithin

Blog Widget by LinkWithin