mud land (pâclele mari)

in urma cu aproape 2 sapt, adica fix la anuntarea meteorologica a toamnei, am tras un chiul de-o zi si ne-am facut drum pina la vulcanii noroiosi, sa cautam ramasitele verii printre crapaturile lor. si am gasit-o.
daca veniti din buc, descoperiti mud land la vreo 40 de km de buzau, pe drumul spre brasov. desi trecem destul de des prin buzau, ca doar e drumul spre moldova, nu ne-am abatut niciodata pe la vulcani. ultimii 10-15 km arata cam asa, grecia sau italia. dealuri inalte, partial inverzite (iti poti imagina ca arbustii uriasi sint niste maslini vazuti mai de departe) si nici macar o casa, doar citeva capre si cite-o vaca din cind in cind. liniste in toata regula.

la sosire te intimpina aceasta casuta si taxa friendly de 1-4 lei, in functie de virsta (mai e si una unfriendly de 900 lei daca esti cu aparatura profi si vreo mireasa dupa tine) si un domn barbos care iti ureaza la plecare "Doamne-ajuta!". peste tot afise cu "respecta linistea naturii si pe ceilalti vizitatori". linistea continua.

chiar daca nu e nu stiu ce inaltime acolo, iti trebuie ceva pe cap, mai ales daca mergi toamna (intimplator aveam si eu o gluga). e un fel de rascruce de vinturi pe dealul cel mai inalt si senzatia de "imi zboara urechile" s-ar putea sa va umbreasca micul voiaj si linistea corporala, deja instalata.


copiii vor vrea sa arunce cu bucati de namol intarit in ochiurile care bolborosesc. eu zic sa nu-i lasati mai mult de 2-3 bucati in ochiul cel mai mare, si asa mi se pare cam pe final fenomenul asta, sper sa ma insel. e prima data si pentru mine cind vad live vulcanii, insa am montat un exercitiu de imagine filmat acolo in urma cu destui ani, in anul 2 sau 3 de fac., nu mai stiu bine, si erau mult mai multe pâcle mari. chiar, pe unde o fi ?










ne-a placut tuturor. e de mers, fara asteptari prea mari. zona nu e mare, dar e un peisaj destul de interesant. si linistitor, clar.
e si o pensiune chiar acolo, unde se poate minca destul si proaspat meniul standard de 26 lei, au chiar si cirnati de plescoi pentru iubitorii de afumatura. si ca tot veni vorba, un bonus de final. cum eram pe drumul vinului, am vizitat si-o crama. am avut dezamagirea sa admir niste bazine metalice in locul celebrelor doage. ma rog: unde merge sulfitul, merge si inoxul. 5lei/l, ca la buc.

spre mare, iesim pe trapa

let's go vintage!

ale naibii ciori 2

pe cimpul (tuturor initierilor) care ma desparte de oras, simbioza perfecta intre patruped si zburatoare. nu se vede, dar vietuitoarele consumau laolalta halci de sorici si membre de porc (oare?) pe care cineva cu un x5 le arunca zilnic de la distanta. cum, de ce si de unde pina unde in alt episod.

seara în care cel mai bun tovarăș de drum (singurul reper statornic) a fost nămetele din dreapta

daca te-ai juca un pic de-a demiurgul si ai spune: ce obstacol sa-i arunc in cale acestei femei, sa-i testam nervii si determinarea de a-si continua drumul in suburbie?

intuneric? nu-i suficient. intuneric si zapada? subtire. intuneric, zapada si polei? mai merge. intuneric, zapada, polei, gropi in asfalt imposibil de evitat? hm... interesant, derapajele devin spectaculoase . dar ce-ai zice de niste ceata? cernem putina la inceput, apoi varsam toata punga. deci intuneric, zapada, polei, gropi si ceata. parca lipseste ceva. o faza lunga din spate. (de ce sa zica soferul din spate sar'mina ca nu e el spargatorul de ceata, daca tot e a 2-a masina si nu munceste nimic, macar sa se remarce prin taria farurilor.) acum tabloul e aproape complet. mai lipsea petru, in masina, extaziindu-se de cit de "amuzanta este ceata" si punind o mie de intrebari pe minut.

să mori rănit din dragoste de gheață

aș fi spus ca arșita topește creierul oamenilor (de pe stradă), dar nici efectul gerului nu e mai prejos. nu știu cine e vinovat în vremurile astea de nesăbuința cu care circulă mulți oameni, fie ei pietoni sau conducători auto: gradele minus, criza financiară, vaccinul contra ah1n1, teoria conspirației, lady gaga, alimentația, trăscăul. ca sa nu bat câmpii aiurea, câteva mici exemple, că-i târziu:

-o dacie veche (o vechitură de dacie, cum spune petru) trăgea, la ceas de seară, o sanie legată cu sfoară de bara din spate. pe sanie ar fi trebuit să fie 2 persoane, eu le-am surprins într-o pauză, când se adunau de prin zăpadă, în urma unei coliziuni cu oarece dâmburi, decât.

-pietonii se aruncă să traverseze, pe treceri sau nu, fără să ia în calcul faptul că tu s-ar putea să derapezi cu mașina când frânezi și fără să-ți acorde timpul să te oprești în siguranță în fața lor. de două ori era să mă proptesc în mormanul de zăpadă (asta în cazul fericit) aflându-mă în astfel de situație. similar, ieri dimineață, am văzut cum un tir venind din contra-sens a frânat în ultima clipă să dea voie unor pietoni, și în câteva clipe o cascadă de bucățoaie uriașe de gheață s-a prăbușit de sus, de pe cabină, pe lângă ei. doi pași mai lipseau ca tărtacuțele cutezătorilor pietoni să se dea de-a dura pe asfaltul înghețat, secerate de satârele în viteză.

ilustrate cu flori de cimp

in drumul meu zilnic de la tara la oras

ziua de ieri, o premiera

daca masina de gunoi & manipulatorii nu ar fi fost mai zgomotosi decit de obicei, si nu l-ar fi trezit pe petru inainte de ora lui de trezire, daca el nu ar fi inceput sa plinga si nu ar fi vrut sa se culce la loc, daca apoi nu as fi pierdut atita timp incercind sa-l trezesc a doua oara, daca el nu si-ar fi varsat cafeaua mea cu lapte pe pantaloni si nu m-as fi dus iarasi sa-i caut ceva potrivit sa-l schimb, daca as fi fost mai priceputa sa-i fieb cele 2 oua moi, si nu tari, poate nu as fi stat atit sa il iau cu vorba si cu enciclopedia ilustrata sa manince macar un ou jumate', daca in timp ce-mi aranjam un pic parul si-mi dadeam cu fond de ten, nu m-ar fi strigat sa-mi arate ca el iese pe usa din spate, nu mi-as fi scapat din greseala fond de ten pe tricoul alb pe care m-am dus bineinteles sa mi-l schimb cu alt tricou pe care l-am calcat atunci, daca nu as fi luat-o pe scurtatura cu gropi si nu as fi mers incet sa admir explozia de maci, si m-as fi dus pe drumul lung si aglomerat, nu as fi ajuns apoi din scurtatura pe drumul cu 2 benzi pe sens unde se poate alerga si depasi lejer, poate ca nu m-ar fi oprit un echipaj de politie pe motiv ca rulam cu 67 km/h in localitate (uau, asta da viteza!) si nu m-ar fi penalizat cu 3 puncte si un avertisment.

p.s. postul asta l-am scris asa, de fun, adevarul e ca indiferent daca ma grabesc sau nu, acolo unde e liber si safe si pot merge cu o viteza decenta pt masina mea de student intretinut de parinti, o fac. intimplarea face ca stiam ca e radar in zona aia, dar uitindu-ma dupa avioanele pe care mi le arata copilul, am uitat sa reduc viteza din timp.