daca n-ar fi, nu s-ar povesti

daca miercuri nu s-ar fi stricat masina sotului, acum am fi fost in drum spre mare. prea m-am laudat la toata lumea ca mergem cu petru la mare in w-end si uite, nu s-a legat. daca aseara n-as fi trintit din greseala pe jos (spart in mii de aschii) o frumoasa (scumpa) tava din vitroceramica alba, in timp ce incercam sa scot un pandispan (fierbinte) cu visine, copilul nu s-ar fi balacit nesupravegheat in baltile (noroiul) de la aspersoare si acum nu i-ar fi curs nasul care-a degenerat in tuse, evident.
uitam ca viata nu inseamna numai sa fii vesel si fericit, inseamna sa se mai intimple si lucruri naspa, iar apoi facem tragedii existentiale din ele.

mami, (l)una!

ieri pe la 10.30 a.m., cind ieseam pe usa, copilasul nostru de 2 ani si-un brinci, dotat cu un simt al observatiei iesit din comun (ne laudam noi), mi-a aratat luna. nu l-am crezut pina nu am vazut.