joi, 31 decembrie 2009

rebelion sau spune-mi ce-ai in farfurie ca sa-ti spun ce sarbatoare e

eu si revelionul nu facem o pereche prea buna. delasarea mea e maxima cind vine vorba de el, de cind ma stiu. niciodata nu mi-am facut planuri marete, nu am considerat seara ca fiind magica. nu chiar niciodata, am mai spus-o, in copilarie eram normala, ma bucuram si eu de lucruri ca toata lumea. acum insa mi se pare mai misto sa sarbatoresti ceva fara motiv, cind ai chef sa faci mincare buna si s-o imparti cu oamenii dragi sau sa bei un sprit in timpul saptaminii. sa sarbatoresc ca sintem toti mai batrini cu un an, copii, parinti, bunici ? ca mai punem niste riduri in colturile ochilor, buzelor, pe frunte, sau ca ni se mai lasa sinii citiva mm ? ok, stiu, oricum trece timpul, cu sarbatoare sau fara. totusi... sa faci atita caz ? nu mai gasesti nimic in magazine, la serviciu si pe strada e pustiu (nu ca mi-ar displace pustietatea), totul amorteste ca sa se trezeasca in "noul an". stergi cu buretele si o iei de la zero ? nu. intri cu totul vechi in noul an. sa-mi spuna cineva ce e nou in noul an. totul e mai, si mai, tot mai, sa fie mai, dar nu e niciun fel de mai.
craciunul se stie, 3 zile haituti intre 2 destinatii, casele parintesti. una in sud, alta in nord, cu halta pe acasa sa hranim pisica. nu intelegem mai nimic. apoi se face blanc si vine superultramega seara de revelion, linistea dinaintea furtunii. din adolescenta am experimentat cele mai diverse moduri de-a petrece revelionul. imi amintesc cu placere de o petrecere foarte amuzanta, amuzant de puerila, de la 14 ani. apoi tot felul de extreme, de la stat acasa si vazut filme toata noaptea, la super festivism de restaurant municipal. am probat diverse, si nu am constatat nicio asemanare intre "cum intri in noul an" si ce urmeaza.
miine seara-diseara adica, stam acasa. am primit o invitatie care ne-a bucurat, am primit si innoirea ei, insa din pacate nu o putem onora, din motive de copil (stiti cum e). am facut la rindul nostru alte invitatii, insa cei cu copil prefera sa ramina acasa la ei (stiti cum e). daca e cineva care chiar nu are altceva mai bun de facut, haideti sa jucam mim si alte jocuri de societate. sintem pina acum 4 adulti si 2 copii.
petrecere frumoasa si voua!
p.s. o sa vin in cursul zilei si cu un bilant sau cu niste planuri de viitor, ma duc sa ma gindesc. noapte buna!

luni, 21 decembrie 2009

niste restante din cauza zapezii care atirna greu pe cablul de net (1)

dusmanul cumintelui e mai cumintele si inca o serbare ratata

acum vreo 2 saptamini educatoarea mi-a povestit ca in momentul in care ea a iesit sa duca hainele copiilor la dulap, iar ei erau in patuturi la somn, petru si inca un copil, nu-mi mai amintesc daca baiat sau fetita, au muscat o altă fetita. "a fost o actiune de grup" mi-am spus in gind si nu m-am putut abtine sa nu zimbesc. nelasindu-se cu traume si nestiind cine a foat initiatorul, mai ales ca petru "e un copil foarte cuminte" si "cu bun simț" (cum am auzit nu o data de la personalul gradinitei: cum adica "cu bun simț" la 2 ani si 8 luni ?!) s-a prescris ipotetica pedeapsa. la citeva zile insa, primesc alta instiintare de la educatoare - cu o mina vizibil ingrijorata si preocupata: "sa stiti ca vreau sa va spun ceva... s-a intimplat azi ceva. petru l-a trintit pe david. i-am chemat sa ne uitam pe o carte, el a venit repede, david ii statea in cale si l-a imbrincit". si l-a lovit rau? "nu, david n-a plins. eu i-am explicat ca nu e frumos si a zis ca nu mai face. m-am mirat, petru e cuminte si nu s-a mai intimplat pina acum." nu crezi ca a vazut asta la alti copii? am vazut eu, din prima zi a copilului in gradinita, palme in cap fara motiv (inclusiv lui, care n-avea nici 1 an jumate) imbrinceli, muscaturi, tras de haine, lucruri pe care educatoarele abia le bagau in seama, cind/daca le vedeau.
nu spun ca e frumos ce a facut petru, sau e scuzabil faptul ca-i imita pe copiii mai mari. am vorbit cu el despre asta in drum spre casa, l-am pedepsit oarecum si nu i-am mai dat "ceva bun" in masina cum era obisnuit (intimplarea a facut sa nu am nimic bun pentru el atunci, nu stiu daca as fi fost asa de categorica). insa "dezavantajul" e ca, atunci cind ai in general un copil cuminte, la cea mai mica rebeliune acceptabila virstei, sa se faca prea mare caz.


[dec 2008]

cind educatoarea mi-a spus saptamina trecuta "la serbare ma bazez pe el si pe alexia, pentru ca ei sint cei mai mari din grupa", am vrut sa-i spun ca mai bine sa nu se bazeze pe copilul meu, stim bine cum a reactionat la serbarile trecute. dar educatoarea nu stie, ca e noua, si nici n-am vrut sa o ingrijorez, mai ales ca am surprins-o de citeva ori in pregatirile de serbare. petru nu a vrut sa-si invete strofa, desi face dovada bunei memorii surprinzindu-ne deseori cu tot felul de citate, expresii (unele nepotrivite virstei), povesti si chiar melodii. ca veni vorba, ii place foarte mult uprising si de cite ori o aude incepe sa mormaie ".......oz'ăs,...ei'ăs,....ol'ăs, ......ictoooiăs"
in ciuda pregatirilor pentru serbare si in ciuda costumului de elf pe care parea ca-l indrageste acasa, colaborind foarte bine la creatie, petru a inceput sa plinga de cind am inceput sa-l incalt cu ghetutele de lac, desi bune ca numar, un pic cam inguste. faceam eforturi sa-l incalt si cu a doua, el nu prea ma ajuta, transpiraseram amindoi si sotul a facut remarca "nu-l chinui, nu vezi ca nu-l incape?"moment in care copilul s-a simtit chinuit si s-a pus pe plins. nu a vrut sa se alature celorlalti copii la serbare, nu a vrut nici macar sa se dea jos din bratele sotului, implorindu-l "sa mergem acasa, tati, ca acolo sintem in siguranta".
e simplu de ghicit cum s-a desfasurat o serbare care se baza pe un copil care nu a vrut sa participe deloc. singurul moment la care s-a conformat a fost cel in care s-a dus sa-si ia cadoul de la mos (din partea gradinitei, ca si anul trecut), insa nu a dat 2 bani pe mos, abia s-a uitat la el. cadoul insa i s-a parut interesant si pina la plecare s-a jucat cu el pe covor, ignorind total "mos craciun cu plete dalbe" si "drag mi-e jocul romanesc" inginate de ceilalti copii, parinti, cadre.



sa fiu sincera, mi-a parut rau ca a iesit asa doar pentru dezamagirea educatoarei care, la nivelul ei, se pregatise de serbare (am impresia ca e si prima ei serbare din cariera de educatoare, nu stiu sigur). insa, sa fim seriosi-serbarea, ca organizare, era sub nivelul pe care eu mi l-as fi dorit pentru copilul meu. iar de la el ma asteptam oarecum sa nu se alinieze, adica nu m-a surprins deloc atitudinea lui. sint convinsa ca se poate mult mai rau, am vazut serbari comuniste in zilele noastre de mi s-a facut rau. poate am eu pretentii nerealiste, nu stiu. daca ma intrebi cum ar arata serbarea ideala, nu as sti sa-ti raspund pe loc. ideea e ca nu mai gust demult "divertismentul" asta de gradinita, care ii bucură pe alti parinti. nu gustam nici inainte sa am copil, insa dadeam vina pe lipsa sentimentelor parintesti. acum simt si sint si mai rea. mi se pare ca si cei de la gradinita si-au cam dat seama, simt un mic val de raceala din partea personalului. poate din cauza faptului ca petru a stricat serbarea, poate si-au amintit de interventia mea la sedinta de asta-toamna ca serbarile ar trebui organizate mai child-friendly la virsta asta, fara poezii si cintece si poate m-au vazut acum prea detasata si deloc insistenta ca petru sa se implice totusi in serbarea actuala, nu stiu.

am adus de multe ori in discutie, si pe blogul vechi, si aici, si in particular, si de cite ori s-a ivit ocazia, daca exista o gradinita ideala pentru copilul tau, intr-un mod de a face lucrurile la care parintii sa fie multumiti si evident, pe care sa ti-o permiti. cind alegi o gradinita trebuie sa ai in vedere o gramada de lucruri: zona, distanta, pretul, curtea, curatenia, igiena, bucataria, personalul, programul si programa, cerintele, colegii. multe nu le afli decit dupa ce incepi sa frecventezi locul. si chiar daca primesti recomadari, s-ar putea ca idealul tau sa nu coincida cu idealul vecinului, colegului, varului. la inceput zici, cum am zis si eu, si inca zic: daca la toate celelalte cerinte sta cit se poate de bine, si pe ultimul loc e calitatea programei, asta e, o sa incerc sa schimb ceva acolo si daca nu, lasa ca educatie ii fac eu acasa, in fond educatoarea e un fel de baby-sitter la virsta asta.
iti astupi urechile cind auzi, in prag de sarbatori, cite un "mosule ce tinar esti" vomitind din cd-player la grupa mare. treci mai departe si zici brrr...ce frig e afara si ce cald si bine e inauntru, mmm...ce frumos miroase din bucatarie, ooo...ce straluceste balustrada, waw...ce curat e in baie!

miercuri, 16 decembrie 2009

nu-mi place iarna asta

desi sint nascuta in miezul iernii, nu ma omor dupa iarna, cum se spune. si daca stau bine sa ma gindesc la povestea cu maica-mea care s-a dus de mai multe ori sa ma nasca si pina nu s-a urcat moasa calare pe ea nu m-am urnit, mi-e clar ca mi-ar fi placut sa ma nasc in primavara.
si totusi, cind eram mica eram normala, abia asteptam sa ninga sa ma joc afara. cred ca pe masura ce am inceput sa simt frigul si disconfortul de-a ma preumbla cu masina prin zapada, s-a produs declicul. mai ales ca urasc sa ma ințolesc gros, urasc zapada amestecata cu noroi, fleșcăiala aia jegoasa de după.
ieri am plecat de acasa si in capatul strazii noastre, care e in panta, nu am reusit sa iau curba. am derapat lejer pe contrasens. am tras pe dreapta sa fac o poza si am alunecat in decor. tot drumul pina la gradinita am tinut-o intr-un mare derapaj: garduri, santuri, cocoase de camila, treceri de pietoni, curbe, alte masini, sine de tramvai-un dans periculos. n-am nevoie de adrenalina asta, e chiar nociva cind ai un copil in masina. acum trebuie sa plec la serviciu, azi chiar trebuie sa ajung. sotul mi-a recomandat sa ramin acasa. stratul de zapada e maricel acum, am putea iesi sa facem un om de zapada, as redescoperi si eu iarna alaturi de petru. dar nu ma lasa simtul datoriei, ce porcarie.

:

vineri, 11 decembrie 2009

cu rufele pe masa (2)- vine talciocul cu iarna


dacă vă amintiti, am făcut parte acum vreo lună și ceva din celula de criză a primei ediții a talciocului urban.
ma obosesc diacriticele. miine se lasa cu a doua editie, prin bunavointa delieei, si va rog, scapati-ma de camasile sotului care au intrat la apa si de monitorul tip crt de 19”, functional. mai primiti bonus inca unul de 20” daca e, functional si ala. poate stiti vreun artist care vrea sa faca un performance cu monitoare aruncate de pe bloc. o sa mai aduc niste țoale neutre, niste pantaloni de gay si ca veni vorba, am bagat un nou sondaj.
off topic 1: din cele 29 de persoane care s-au autochestionat, doar 11 sint nemiloase cu cosmeticele expirate. restul (mai) inchide ochii.
daca vreti sa ne vedeti cit de nepriceputi si jenati sintem (in actiunea asta temerara de-a expune public obiectele care au avut macar o data tangență cu vietile noastre) haideti miine pe la verde cafe, o sa fie misto.

off topic 2: copilul tocmai spune ca daca mami si tati s-au casatorit, atunci si el s-a casatorit singur (lol:))

si niste poze de la primul talcioc, imi pare rau ca sint chiar thumbnails, dar cum sint furaciuni si cum dedi se protejeaza, ca un baiat mare ce e...


de data asta s-ar putea sa venim fara copil, miine e foarte cerut la joaca de verisoara favorita...

duminică, 6 decembrie 2009

mici întîmplări care te fac să meditezi asupra lipsei de educație a părinților

ieri, la farmacie. o fetiță de 6-7 ani, singură, cu un bilețel în mina, se căznește să lămurească farmacista:
-pilula de...
farmacista aruncă un ochi pe bucățica de hirtie pe care fetița o ținea în mina:
-pilula de a doua zi ?
-da! spune fetița vizibil ușurată.
-să vad ce am, dacă am... spune farmacista și incepe să caute in sertare.
deja noi, cei 5-6 adulți de la cele 2 case, deveniserăm atenti și probabil fiecare incepuse să-și incropescă o părere despre nefirescul situației.
farmacista se intoarce și-i spune fetiței, pe ton de glumă:
-uite, am găsit, dar ai grijă să nu mai rămîi gravidă!
lumea rîde zgomotos.
-dar nu eu,... ingaimă fetița rușinată.
-știu, știu, am glumit.

contrariată de situație, dar mai ales de gluma nesărată a farmacistei, îi povestesc soțului întîmplarea. indignat de nesimțirea mamei, care după ce că și-a făcut de cap fără să se protejeze, n-a fost in stare să-și miște fundul și și-a trimis fetița (ma rog, exprimare nu chiar asa cenzurată:), a constatat că probabil n-are nicio greață s-o trimită și după prezervative. eu am încercat să mă gîndesc la motivul pentru care o mamă și-ar expune copilul la situația asta. știu cum e să nu ai timp, ca mamă. sa fi fost bolnavă, mă indoiesc, in situația dată. poate că mai avea un copil mic acasă, pe care nu avea cu cine să-l lase. e singurul motiv pe care l-aș accepta, cred. dar de ce nu l-a trimis pe cel cu care iși petrecuse noaptea ? poate plecase la lucru de dimineață ? nu știu. o să spuneți că sint cazuri dramatice în care parinții abuzează de copii, aici a fost ceva inofensiv. alți părinți își trimit copiii după băutură, droguri, îi vînd, cîte și mai cîte nenorociri.
cred că dacă farmacista i-ar fi spus fetiței ”uite, am găsit, dar să-i spui mamei să nu te mai trimită niciodată pe tine să cumperi asta”, ar fi fost o cu totul altă abordare a situației, și pentru cei implicați și pentru cei ce au asistat. eventual să-i fi scris și mamei un mesaj pe versoul bilețelului ei.

vineri, 4 decembrie 2009

discutii libere (4)

eu: si alba ca zapada, in timp ce-l astepta pe tatal ei in poieniță, culegea flori si cinta:
"one day, my prince will comeee..."
nu, spune petru. asta cintă "mica sirena".
*
-de ce stai cu miinile la ochi ?
-pentru ca e o fantomă. o fantoma oribilă.
*
-mami, sa nu facem zgomot cu rotile (masinii), sa nu deranjăm spiridusii de iarbă, se supara pe noi. si continua: asta e o idee foarte bună.
*
nu ma lasă sa-l alint cu diferite apelative "bebelusesti", ma corecteaza imediat: ”de ce mi-ai spus mițunelu? eu sint poto(petru) și atit.”
*
strigă, cind reuseste sa faca ceva : "urrrra pentru mine!"
*
ii place sa se contrazica. vorbeste prin somn. "cred că da", spunea hotarit intr-o noapte. alteori spune :"mami, hai sa ne contrazicem. eu spun ba este curat, tu spui ba este murdar". sau gaseste alte antonime sau notiuni contrare:
”mami, eu am certat cu zeza (silvestra) așa: ba plouă, ba picură, ba plouă, ba picură.
-tu ce ai zis ?
-eu am zis ca picură.”
*
ma intreabă intr-o seară la culcare: ”e o idee bună sa bag degetul in nas ?” adica degetul lui in nasul meu.
*
ieri, pe drum: ”mașina de gunoi face zgomot pentru că e verde.”

miercuri, 2 decembrie 2009

operatiunea costumul de elf

pe 14 dec petru are serbarea de craciun la gradinita; avem o strofa de invatat, bineinteles, si costum impus: spiridus. am cautat inspiratie pe net, o diversitate:











avem si ceva materiale catifelate. ma apuc sa tai. va tin la curent.

duminică, 29 noiembrie 2009

am facut-o ca italienii si a durat mai mult

este ca nu va plac nici voua titlurile astea de revista cu aluzii deocheate ? nici mie, dar asta e si ideea.
e vorba despre lasagna, si de data asta am zis sa fiu megaprofi, adica sa reproduc intocmai, pentru prima data, o reteta de paste barilla de pe cutie. si a fost lasagna cu bechamel, ragu, ardei copt, nucsoara, tot tacimul. si a durat muuult peste cele 80 de minute afisate pe cutie. cam toata seara am mosmondit prin bucatarie. probabil ca a 2-a oara o sa ma organizez mai rapid, deja stiu procedura. arata greoi, dar nu e. e ca la mama ei italianca, deci a meritat. unde mai pui ca am mincat din ea vreo 3 zile, ceea ce a meritat inca o data.




joi, 26 noiembrie 2009

din farmecul vietii la curte

cind auzim usa de la intrare inchizindu-se si fornaitul de somn al pisicii, trimitem iscoadele. apoi iesim din firide numai de noi stiute si plecam la vinatoare intr-un sir flexibil si precis. cind sintem sigure ca totul e la dispozitia noastra, ne imprastiem in cele 4 zari ale bucatariei. unele dintre noi mai ies si pe hol, nu-i rau, noroc ca exista in casa un copil care sigur duce niste firimituri dulci peste tot. mai rau e de nefericitele ale caror tunele au dat in baie, daca nu mor cu zile strivite de degetele celor care stau acolo si mediteaza asupra gresiei, sigur mor de foame. in general, o ducem bine. daca nu cu hrana oamenilor, sigur cu cea a pisicii. am testat boabele si cele verzi nu sint otravitoare pentru noi. uneori mai apare ceva, un praf alb, ca o zapada. miroase hipnotic si nu ne putem abtine sa nu ne tavalim in ea, pe riscul nostru, stim ca e mortala. noroc ca ne inmultim repede. alteori vine de sus o ploaie acida, dar dupa 2-3 generatii ne imunizam si la asta. speram sa trecem iarna cu bine, ca ceva de mincare tot gasim pe la oamenii astia.

-uff, de unde vin frate atitea furnici ?
-din vizuina, mami.

luni, 23 noiembrie 2009

un nou sondaj de criza

dintre cele 48 de persoane care au votat la sondajul anterior cu pasta de dinti, mai mult de jumate' storc tubul. asta imi intareste speranta ca vom iesi din criza mai repede decit ne spune televizorul. daca tot nu va place risipa si faceti tot ce puteti pentru a o combate, cu riscul de-a va isteriza partenerul de baie, va propun un nou sondaj in dreapta. si fara stat la coada, ... promit !

duminică, 22 noiembrie 2009

prima noapte fara copil ever

2 ani, 7 luni, 2 saptamini si 6 zile. s-a ivit ocazia de-a incerca, pentru prima data, o despartire de-o noapte cu copilul. am zis sa incercam, sa vedem cum o resimtim cu totii, si asa sint acuzata deseori ca o sa-l tranform intr-un mămos. intorși in creierii diminetii din peregrinari, sentimentul casei goale si al patutului gol a fost groaznic. n-o sa-l repetam, decit daca nu avem incotro. ne-am bucurat enorm ca avem copil, ca sintem plini si dam pe dinafara. cind am intrat in baie, ma astepta o masina de rufe de intins. hainute de-ale copilului. la 5 dimineata intindeam ritualic camasute, body-uri si chilotei cu masini. acum ma duc dupa el. si-n buna-dispozitie de dupa, o sa merg sa si votez.

vineri, 20 noiembrie 2009

discutii libere (3)

aseara i-am facut ordine copilului in patut, unde erau de-a valma pijamale, jucarii, paturi, masinute, etc. iar cind s-a urcat in el, inainte de culcare, a exclamat "ce dimineata e aici!"

joi, 19 noiembrie 2009

fotograme si intrebari electorale, in fuga masinii

contrareclama, la adresa lui basescu, pe stilpi in sectorul 1. culorile lui, fonturile lui, sloganuri negative la adresa lui. panouri imense, alb-negru cu intrebari existentiale gen "traiti bine?" sau "unde este flota?" si un site: traianbasescu.org. ma intreb daca nu s-a ajuns cam departe, cu stilul asta de a face campanie. adica e eficient ? mai exista si nufigeoana.ro

in alexandria, socrii mei nu au caldura in apartament. inca nu au primit caldura in toamna asta. in schimb sint bombardati cu scrisori acasa, ba de la pdl, ba de la psd, dind vina unii pe altii pentru situatie. si cu ce-i incalzeste asta, la propriu ? nu-mi vine sa cred.

la sat, o echipa pdl imparte bunuri electorale pe strada, printre care si galeti. imi fac loc cu masina printre ei. multi, daca nu toti dintre cei care primesc galeti sigur au inca wc-ul in curte. si sigur folosesc galeti pe post de oala de noapte.

pe inserat, 2 fetite se joaca fericite, tinind fiecare cite un afis cu geoana de colturi, ca niste scuturi. se inghiontesc si se alearga mindre de capturile lor. fața lui geoana se contorsioneaza comic, pe burtile lor.

tot la sat, un convoi de masini face dreapta, printre case, drumul principal fiind in stinga. ma apropii, incetinesc, convinsa ca e un cortegiu funerar. dar nu, era un sir de masini cu postere basesciene lipite pe lunete. masini una si una. unde se duceau oare, disparind in cimp ?

pe drumul spre focsani (care by the way, e rosu de jur imprejur, taiat de iconografie psdista), posterele cu crin de pe stilpi sint mult mai mici decit chenarul prevazut. sint niste postere mici, ancorate cu mii de crocodili din toate gaurile. acolo unde au avut oamenii chef sa faca asta. unde nu, filfiie in toate partile.

vineri, 13 noiembrie 2009

discutii libere (2)


el : tati e bon
lav ?
eu: da, un pic...
el: of, sa
racuțul de el, ce facem cu el ? (și mai tirziu) draguțul de tati, e bolnav, ce facem acum ?
*
-te-ai lovit ?
-nu e o p
roblema mare, tati...
*
întreba asta frecvent intr-o perioada:
-mami, știi care-i p
roblema mea ?
-care ?
-pai... tati e fe
ricit cînd mami e fericită, asta e problema mea.
-pai și asta e o problemă ? o problemă e atunci cînd ceva e rău, sa fii fericit e bine.
-nuciu (
nu știu) , ridicînd din umeri.
*
seara, acasa:
-ce faci petru ?
-mă joc cu p
rietenii mei ! (mașinutele)
*
seara, la culcare:
- mami, spui atotată-titotată ? (a fost odata ca niciodată=poveste)
-[...] și băiețelul avea un pui de dragon...
-ce culoare era, mami?
-... roz.
-era fetiță ?
*
pe drum, dau un claxon scurt.
-ce era mami ?
-un cățel...
-a traversat?
-da.
-știi mami, cînd.... am fost la... magadginul de bobițe ? era un puiuț și...ăăă... l-a lovit un logan...
-(dar el mai tine minte ?!) da, știu... se mai întîmplă, mami.
-și eu am pîns, mi-a căzut șapca, mami a luat...
-ai plîns pentru că mami ți-a pus șapca pe ochi sau de milă de cățeluș?
-da..
-de ce? de șapcă sau de milă?
-milă...
*
-ce faci acolo, petru? (ceva interzis, evident)
-ceva important pentru mine...
*
tot seara la culcare:
-psss, psss....
...(mă fac că dorm)
-psss, psss, ...mami
-ce e ?
-așa face alex, psss, psss....
-alex ? care alex ?
-alex din magagacac (madagascar, the movie)
*
el: nu e buna șampania pentru copii
eu: de ce ?
el: are țepi
*
eu, uitindu-ma pe o enciclopedie pt copii: ce păianjen urit!
el: lasă mami, am văzut un păianjen bun pe jos.
*
soțul, către copil: ia vino la tati, ce ai la nas, muci sau... o muscă ?
copilul nu vrea să se lase prins și fuge: bzzzz.....




joi, 5 noiembrie 2009

indrazniti

haideti, dati pe fata, doar e sub anonimat. avem sondaj nou in dreapta. cit de maniaci sinteti ? de ex. desi ar fi expert la asta, sotu' refuza sa stoarca tubul, zice ca a ramas traumatizat de gestul asta din epoca de aur. eu il presez (pe tub, nu pe sot), dar nu-l rulez niciodata. voi ?

p.s. "toate la timpul lor", ar zice majoritatea la sondajul cu craciunei in septembrie, cititorii mei nu sint deplasati prea rau

miercuri, 4 noiembrie 2009

leapsa digitala

am o leapsa restanta de la mare departare, tocmai din canada, de la simona, care zice ca trebuie sa postez 2 imagini, una blue si alta pink. cum si eu, ca orice mama a mileniului 3, am mii de poze vesele si triste descarcate frumos si alandala in folderele lor, pe care nu le mai vede nimeni, deschid unul la intimplare si aleg 2. prima la zoo, unde "imi place" de nu mai pot, a doua la serviciu, in birou, cu un cuplu de melomani in stare de repaos pe un tablou de-al meu executat "la comanda". nu, nu m-au "criticat".


si un bonus "sweet", petru cu silvestra, verisoara favorita.

mai departe catre pescarus, 3b, delieea, raluca si alex dupa timp si posibilitati.

luni, 2 noiembrie 2009

miercuri, 28 octombrie 2009

sondajele spun...

oamenilor de pe-aici nu le place ca progeniturile lor sa se pupe in stinga si-n dreapta cu alte persoane, clar. din cele 31 de persoane care au raspuns sondajului, doar 5 spun ca nu-i nicio problema, adica 16-17%, ceea ce e putin. asa ca diseara, cind educatoarea insista ca petru sa o pupe pe obraz, o sa-i spun calm si prietenos ca daca vrea sa-l pupe ea nu-i nicio problema, sa zica merci (scuze, ruxel) si ca mai bine sa-l lase sa-i vina lui, in mod natural, afectiunea. sa vedem.

oricit am sustine sus si tare ca tara asta e de cacao, din 15 persoane doar 3 spun ca sigur pleaca "afara"(care sinteti, sa stim si noi -ba una are chiar si bagajele facute-?). asa ca restul de 12, sa ne vedem pe cine votam.
si evident, sondaj nou.

daca nimeriti intr-un mare haos pe blog

nu va speriati, tocmai incerc mai multe sabloane

luni, 26 octombrie 2009

cu rufele pe masa (1)

ar fi trebuit sa promovez si eu evenimentul in saptamina ce tocmai a trecut, insa m-am lasat pe ultimele zile, cind nu am mai avut timp pt asta (sorry delieea), cu toate ca celula de baza si-a pus, nu ? baza si in noi. insa am fost prezenti, cu diverse obiecte, mai mult sau mai putin expirate. am donat, am vindut ceva nou si ceva vechi, am facut troc. as fi putut vinde si mai multe daca m-as fi priceput sa fac asta. gindul meu a fost sa am cui sa dau lucrurile si o parte din ele (utile unor copii) le-am dat unor oameni de treaba care s-au oferit sa le duca la un camin social. a fost de maaaare fun, si asa cum au spus si altii mai talentati si celebri, am venit acasa cu vechiturile altora, nu prea multe, dar de mare efect. si oricum, m-am abtinut sa cotrobai de data asta. e clar, am invatat destule:
-ce marfa "ar merge" (desi nu e f relevant, de data asta am fost cam noi intre noi, majoritate "cool"), si fiecare cred ca ar fi facut schimbul cu ce avea pe el
-ce fel de loc ar trebui gasit ca sa se vinda hainele ultra-demodate sau kitsch
-ca trebuie sa existe in apropiere o masa convexa pe care sa manince tirgovetii
-saramura e mai buna cind imparti bancuta tare cu o barba de mos craciun in stinga si cu un elefantel mov in dreapta

poate o sa mai vin si cu un l.e. atit deocamdata

marți, 20 octombrie 2009

una dintre acele situatii, cind...

...nu stii daca sa actionezi dupa cum iti dicteaza mintea sau inima.
la copil la gradinita exista obiceiul (nu stiu cine l-a adus, dar cert e ca toate fac asta) ca educatoarele sa ceara cite un pupic de la fiecare copil, atit la venire cit si la plecare, ca apoi sa-l pupe si ele. surpinzindu-l de citeva ori, am dezaprobat gestul -in sinea mea- inca de anul trecut, cind mergeam sa ne acomodam cu gradi si prindeam ora de plecare a copiilor. petru fiind prea mic pentru a sti sa dea "pupici", nu am trecut asta pe lista de prioritati. acum a venit si rindul nostru. ma enerveaza gestul. daca lui petru i-ar veni natural sa se duca sa pupe educatoarea, n-as zice nimic. nu vreau sa inhib copilul. insa faptul ca cineva il pune sa faca asta si insista, nu mi se pare ok. si mai e si vorba de microbi, acum, in plin sezon de viroze. nu sint atit de paranoica, nu ? nu am zis nimic, nu am vrut sa jignesc educatoarea, mai ales ca e noua (asta-i alta poveste). oare ar trebui sa-i spun directoarei ca nu sint de acord cu asta, asa cum simt ? sau sa ma abtin si sa ma fac ca nu ma deranjeaza ? avem si un nou sondaj in dreapta, pliz.

luni, 19 octombrie 2009

despre instincte primare, cadouri in miez de noapte si angajamente somnambulice

m-am dus la culcare mult dupa miezul noptii, ca de obicei. ma prinsese la televizorul de jos blindness si am urcat cu gindul sa vad finalul la televizorasul din dormior. pt ca mi-a placut cum a fost realizat si ma bintuia, dupa ce s-a terminat am vazut si o parte din the wall, filmul, ca tot nu puteam sa dorm. mai ales ca scosesem pisica afara, dupa indelungile ei insistente. ii lasasem geamul de la camera de jos intredeschis in sus, ca de obicei, insa nu ma incinta prea tare ideea asta in conditiile meteo actuale, cu vint puternic si ceva ploaie.
(o maaaaare paranteza, ca trebuie sa spun ceva despre pisica. pentru cine nu stie, e vorba de hana, o venerabila birmanezo-roscata de aproape 12 ani, lenesa si plina de tabieturi, ca orice pisica in virsta. sora ei vitrega, anuk, cealalta pisica a noastra, mare vinatoreasa, a disparut intr-o noapte de acasa si dusa a fost. o aveam de vreo 5 ani si ceva si pina sa ne mutam la casa era super fricoasa si mamoasa, dormea calare pe noi si ne mozolea tricourile. pe asta mare o spala si i se supunea docila. dupa ce ne-am mutat si a dat de gustul ierbii, a inceput sa petreaca tot mai mult timp afara. asta a coincis si cu aparitia lui petru si implicit o limitare a spatiului/afectiunii pentru pisici, din mare nefericire pentru ele. in timp ce anuk isi ascutea instinctele si impodobea aleea cu soareci decapitati, pene si cozi de sopirla, hana gasea destul de solicitant sa devasteze si cea de-a doua canapea sau sa fenteze litiera si sa-si planteze gramajoarele urit-mirositoare pe jos, prin baie. anuk a disparut pe la inceputul primaverii si desi hana a resimtit disparitia, nu ca s-ar fi atasat prea tare de ea dar nu-i plac schimbarile, incet-incet s-a reacomodat cu statul de-a fi the only cat si a inceput sa se comporte ca atare. asta a coincis cu faptul ca petru a crescut si limitele au devenit mai laxe, din fericire pentru ea. ziua toata casa e la dispozitia ei, desi in continuare nu are voie in camera lui petru si in niciun caz in dormitoare noaptea. a inceput sa petreaca tot mai mult timp si in curte. si pentru ca uitasem de anuk care se cerea afara noaptea si facea mare scandal sa ne trezeasca, i-a luat hana locul. am gasit solutia cu geamul intredeschis in sus, pe unde numai o pisica se poate strecura. nu stiu cit vineaza hana pe afara, cit sta ascunsa si doarme sub masini, cert e ca i s-au trezit instinctele la batrinete si se bucura de ele. pe noi ne cam deranjeaza, dar asta e, macar are alte ocupatii in loc sa distruga toata casa. intr-o zi ne-a adus in bot un soarece, alta data o vrabiuta. "bine ca am vazut-o" a fost primul gind. "nu cred ca le-a vinat ea" a fost al doilea. "cred ca puiul de vrabie cazuse din cuib" a fost al treilea. am laudat-o de fiecare data, insa cu putina neincredere, pe care cred ca a simtit-o si ea.)
ma uitam la the wall cam frustrata pt ca televizorul era aproape pe mute, si aud foieli din camera copilului. si scincete. ma duc la el, il intreb daca vrea putina apa. ii dau o gura de apa, si cu ochii inchisi spune "sint baiat cuminte" si se intoarce pe partea cealalta. "saracutul" ma gindesc, l-am obsedat cu cumintenia asta si in somn. ma intorc in pat, mai vad citeva cadre, aud zgomote jos si un mieunat infundat si suspect. mieunatul devine un pic isteric si dau fuga pe scari sa vad ce se intimpla. in mijlocul livingului, hana se agita. aprind lumina si vad ca tine in bot o minunatie de soarece gri-petrol. cu jumate de bot tinea soricelul si cu jumatea cealalta mieuna si bolborosea spre mine. "da hana, bravo, e prada ta, am vazut". m-am intors pe calciie si fuga sus la sot sa salveze situatia, mie mi-e prea mila sa pun mina pe trupusorul cald si fara viata, fie el si de soarece. "i, trezeste-te, hana ne-a adus un soricel". intre timp hana depusese ofranda (aparent intreaga) pe covor si o juca intre labute. n-a fost pe faza cind sotul i-a subtilizat-o cu o punga si pina sa se dumireasca pisica, soarecele era deja in tomberon. il cauta disperata pe covor, sub covor, cu labele pe sub biblioteca "unde a fugit animalul, s-o fi ascuns aici ?". am lasat-o sa-l caute in continuare, am inchis fereastra si la culcare. am renuntat sa ma mai uit la film, trecuse de 1 jumate si in orice caz, fara sunet si cu multe intreruperi nu avea niciun sens.
dupa putin timp, in care am reusit sa atipesc citeva secunde, aud pisica gheraind usa plianta din capatul scarilor. am ușuit-o si mi-am vazut de somn. peste putin timp iarasi. atipit, gheraiala, mieunat, ușuit. din nou. atipit, gheraiala, mieunat, ușuit. intre timp s-a mai trezit si petru. nu mi-a mai spus nimic, doar a baut apa. frisonind de oboseala, intrasem totusi in prima faza de somn, m-am dus sa vad ce naiba mai vrea pisica, pentru ca treaca de la mine, ii deschisesm usa plianta de la hol si totusi nu vroia sa intre in dormitoare. cobor, facea 13-14 la usa din spate. ii deschid si o rafala de vint o impinge in noapte. "du-te, baba nebuna, in loc sa stai la caldura". nu i-am mai deschis geamul, pedeapsa. si apoi daca vine iar cu ceva in bot ? cu un liliac ? no way. mi-e mila de ea, dar am si eu instincte, iar ele imi spuneau doar : somn. era totusi 2,30 a.m.
peste vreo 3 ore, cind s-a trezit sotul sa se pregateasca de munca, iar eu eram cufundata in vise cu dansatoare oarbe la bara si concupiscențe carnivore, hana escalada geamurile infrigurata, atirnata isterica de plasa.

asta s-a intimplat acum vreo 3 nopti. de atunci, hana a mai iesit afara noaptea si pentru ca nu i-am mai lasat geamul deschis a invatat sa se catere pe zid. 2 dimineti am gasit-o in balconul de la etaj, fortind intrarea. a treia seara s-a potolit, a intrat in casa la ora inchiderii. uite asa se inhiba dorintele in oameni, fie ei si animale.

povesti de trezit parintii



si



mai multe direct la sursa

sâmbătă, 17 octombrie 2009

intrebari intrebatoare

1.de ce (naiba) se blocheaza in asemenea hal tot orasul cu masini cind ploua ?
2.e nasol daca ma dau noaptea cu crema de faţă pt zi ?
3.de ce mobila se curata mai bine cu detergent de geamuri iar incaltamintea cu servetele pt bebelusi ?
4.de ce rochiile tricotate arata bine doar pe manechin, in revista si vitrine, iar pe corp se transforma in niste burlane lalii cu burti, funduri lasate, cotiere, cozi si ciuciuleti ?
5.de ce absorbantele din cutii sint in numar de 18 sau 20 ?

luni, 12 octombrie 2009

de luni, de toamna

saptamina asta de vreme urita m-a trezit ca un dus direct in fata. asa ca m-am dus si am mai dormit un pic, atit eu cit si copilul. jur ca m-am trezit mult mai bine a doua oara, ceea ce va recomand.

vineri, 9 octombrie 2009

discutii libere (1)

cu petru dimineata, la micul dejun, ne uitam pe cartea de la "monsters inc". nu se (mai) sperie cind aude de monstri, ori sint cu buline, ori cu ochi verzi, in orice caz, sint "amusanţi" şi "buzoşi"(pufoşi). apoi ne uitam pe o carte cu povesti ilustrate. intr-o imagine e lupul, rezemat de un copac si doarme cu burta in sus, pe pagina cealalata e capra cu un ied.
-mami, ce are capra in mina ?
-o foarfeca. sa taie sacul sa elibereze iezii, stii povestea (partea cu taiatul burtii a fost cenzurata).
-unde este sacul? nu-l vad.
-e acolo, ascuns sub lup, doarme pe el.
-uite sacul, zice, aratind-mi burta lupului care se revarsa pe sub bluza.
si tot el:
-lupul este desenat, nu exista. eu sint baietel, sint real.

mai tirziu, cu petru in drum spre gradinita, vorbim vrute si nevrute in masina. la un moment dat, ma intreaba:
-ce chezi (crezi) ?
-ce sa cred mami ? despre ce ?
-despre mine.
-pai... cred ca esti un baietel destept.
el ride, un pic mindru. il intreb si eu:
-dar tu ce crezi despre mine ?
-ca esti un baietel cuminte.
-despre mine sau despre tine ?
-despre tine.
-pai eu sint baietel ?
-nu mami, esti fata. am glumit.

:: sint curioasa ce texte aveam eu la 2 ani jumate' ::

duminică, 4 octombrie 2009

vremea marilor adevaruri

cei care au raspuns sondajului intitulat sugestiv "care-i treaba cu ce vrei sa faci in viata ?" sint de parere ca nu e asa de rau sa ai pasiuni profesionale trecatoare, si chiar daca nu-ti gasesti obiectul dorintei in tinerete nu trebuie sa disperi, in ciuda frustrarilor care rezulta din irosirea timpului fara scop precis. ma bucur ca cei care ma viziteaza sint persoane optimiste, deschise la minte si netematoare de alterarea in timp atit a trupului cit si a spiritului. drept pentru care revin cu un nou sondaj.

miercuri, 30 septembrie 2009

cum devin pipi si caca prietenii omului

orice lucru bun, desi bun, prezinta si niste dezavantaje. bineinteles, punind in balanta bunul cu dezavantajele lui, bunul atirna mai greu, ca de aia e bun. e bine si frumos si trebuie sa-ti dezobisnuiesti copilul de scutec, sa faca si el la olita, apoi la toaleta, ca oamenii mari. insa etapa olita implica niste treburi mai... lipicioase, mai dificil de curatat, mai greu sau mai usor de rasturnat, depinde din punctul cui de vedere privesti. ofera si acea proximitate cu propriile produse, de care copilul poate profita pina la interactiune. insa etapa olita e buna, pentru ca il ajuta pe copil sa vizualizeze indeaproape ceea ce face, sa inceapa sa inteleaga cum ii functioneaza corpul, chiar daca (cazul nostru) se ridica de 10 ori in timp ce face caca sa-l vada si sa constate daca a facut destul. sintem foarte incintati, ca parinti, cind copilul progreseaza in ritmul lui, cind isi formeaza reflexele fara dresaj si fara teama, si e pe cale sa treaca la urmatorul nivel. mici istorisiri ale acestei tranzitii :
"vreau sa duc eu olita (plina)"
"vreau sa o spal eu"
"uite, pipi /caca!" si (cu voce subtiata) "buna, pipi !" (cu voce ingrosata si scremuta) "buna, caca!"
"putin pipi pe jos, eu am facut. nicio p(r)oblema, mami"
"pipi si caca sint prietenii mei ?"

marți, 29 septembrie 2009

room with a view






asta-i ora la care apar liliecii. stoluri. ati vazut vreodata cum vibreaza un stol de lilieci ?
e un sentiment coplesitor sa asisti la schimbarea cerului. clipa de clipa, culorile se transforma, norii deseneaza guri de capcauni, aripi de inorogi, valatuci de vata de zahar, dune de nisip, iar tu te simti mic, mic, mic si neinsemnat. si in maretia timpului cu t mare, uiti ca vei plati 30 de ani sa beneficiezi de privelistea asta la fereastra.

duminică, 27 septembrie 2009

ce lucruri noi, dom'le ?

am o leapsa de la delieea, potrivit careia tre sa vin cu premierele saptaminii care s-a incheiat, lucruri noi sau pe care nu le-am facut de foarte mult timp. dar ce noutati sa mai scriu dupa ce am citit noutatile altora si mi-am sifonat hainele de ris, hm ? ia sa ma gindesc, de duminica trecuta pina duminica asta adica:

am lucrat duminica trecuta, ceea ce nu s-a intimplat de mult duminica, atit eu cit si sotul, el tura 1 iar eu tura 2. am schimbat tura linga patutul copilului care se chinuia sa adoarma de prinz. de la premiera, la obicei, pentru ca duminica asta facem la fel. inainte sa plec la serviciu, am facut o ciorba de perisoare. nu a fost o premiera, insa nu am mai plecat de muuuult la serviciu cu mirosul de zarzavaturi de ciorba impregnat in miini.

in aceeasi zi am fost la niste piese de dans contemporan (in avanpremiera) si am vazut chiar si un spect al baletului din monte carlo in bukale (care nu m-a impresionat), insotita de -in premiera- o distinsa prietena.

fiind in cursul operatiunii "olita", s-a intimplat sapt trecuta sa incep sa-mi duc copilul la gradi direct in chilotei, fara pampers.

tot intr-una din zilele sapt trecute sotu' s-a suparat pe mine ca ma uit noaptea la filme, in loc sa dorm si dimineata sa fiu fresh, nu varza. am avut sentimentul intoarcerii in timp cind inchideam noaptea veioza, la ora la care stiam ca se duce taica-miu la baie, si apoi o reaprindeam si o tineam asa pina in zori (pierdeam noptile citind pe vremea aia).

pe la mijlocul saptaminii am discutat cu un prieten-colaborator despre implicarea mea intr-un very challenging project in premiera, pt la anul.

am avut o intilnire foarte placuta vineri seara, la o terasa la care nu am mai fost de pe vremea cind avea alt nume si am intilnit/cunoscut niste persoane dragi, unde petru a invatat sa-si vire baloane umflate sub tricou, ceea ce vrea sa faca si acum (cine a fost oamenu' fara minte sa-l invete asta ?!).

or mai fi si altele, insa s-au adunat destule, desi as fi zis ca nu am nimic! leapsa merge la alex si raluca, sa le vedem premierele.

LinkWithin

Blog Widget by LinkWithin