din farmecul vietii la curte

cind auzim usa de la intrare inchizindu-se si fornaitul de somn al pisicii, trimitem iscoadele. apoi iesim din firide numai de noi stiute si plecam la vinatoare intr-un sir flexibil si precis. cind sintem sigure ca totul e la dispozitia noastra, ne imprastiem in cele 4 zari ale bucatariei. unele dintre noi mai ies si pe hol, nu-i rau, noroc ca exista in casa un copil care sigur duce niste firimituri dulci peste tot. mai rau e de nefericitele ale caror tunele au dat in baie, daca nu mor cu zile strivite de degetele celor care stau acolo si mediteaza asupra gresiei, sigur mor de foame. in general, o ducem bine. daca nu cu hrana oamenilor, sigur cu cea a pisicii. am testat boabele si cele verzi nu sint otravitoare pentru noi. uneori mai apare ceva, un praf alb, ca o zapada. miroase hipnotic si nu ne putem abtine sa nu ne tavalim in ea, pe riscul nostru, stim ca e mortala. noroc ca ne inmultim repede. alteori vine de sus o ploaie acida, dar dupa 2-3 generatii ne imunizam si la asta. speram sa trecem iarna cu bine, ca ceva de mincare tot gasim pe la oamenii astia.

-uff, de unde vin frate atitea furnici ?
-din vizuina, mami.