5 ani!

-ma numesc Petru!
-... citi ani ai?
-5!
-sigur nu 6?
-nu!
-sigur nu 7?
-nu!
-sigur nu 8, 9, sau 10?
-nu!
-hm... dar ce esti tu, baiat sau fata?
-baiat! nu vezi ce adidasi am?
-haha! auzi, baiat, ce par are! fetita...
-hei, asa glumiti voi cu mine?
-!?
frintura de dialog intre copilul meu infiltrat in mijlocul unui grup de mai multi baieti si 2 fete de vreo 10-11 ani. i-a vazut jucindu-se in parc "de-a v-ati ascuns" si s-a bagat in mijlocul lor, fara sa tina cont ca erau mult mai mari si cam "de cartier". chiar daca demonstreaza o sensibilitate aparte, mi-as dori ca puiul meu sa fie mereu increzator, stapin pe el si gata sa-i infrunte pe ceilalti, indiferent cu ce preconceptii il vor ataca. stii de ce m-am dus sa le spun cum ma cheama? pentru ca jucau v-ati ascuns si sa stie cum sa ma strige! dar ei nu m-au bagat in seama!
asa sint copiii mai mari, nu prea ii baga in seama pe cei mai mici. dar nu-ti face griji, cu siguranta data viitoare te vor recunoaste!

5 ani pe altarul casniciei

a mai trecut un an de cind ne-am luat cu pirostrii, nași si tot tacimul. n-o sa uit niciodata agitatia zilei de 24 iunie 2006, cind am bifat si "primaria" si "biserica" in aceeasi zi, apoi petrecerea cu haosul ei aferent de zeci de pupaturi si ciocnituri de pahare... ma trec fiori, prea multa organizare si prea multe conventii sociale intr-o singura zi. desi lumea spune ca am avut o nunta frumoasa, desi am avut ocazia unica sa ajung in clubul bamboo, fiind rapita si dusa acolo, n-as mai face. deseori ii spun sotului, in gluma, ca n-o sa ma despart de el pentru ca nu mai vreau sa ma marit inca o data. alteori, tot in gluma, ii spun ca imi luam talpasita de mult daca nu era petru. deseori vorbim despre cine pe cine paraseste, cine ce/citi iubiti are, la masa cu prietenii, spre stupoarea lor. ne da mina sa glumim cu astfel de lucruri, sintem total relaxati pentru ca stim ca avem ceva unic impreuna, si nu doar copilul sau un credit ipotecar. relatia noastra a inceput in urma cu 9 ani atit de frumos, apoi oribil, a continuat ciudat si promiscuu, iar apoi s-a asezat numai bine in albia ei, ca potrivita cu mina. nu va ginditi ca dupa atitia ani impreuna am ajuns sa ne cunostem atit de bine incit ne-am plictisit. nici pe departe, mai sint inca atitea de aflat, plus ca fiecare devine altul odata cu trecerea timpului. cu toata rutina unei familii, nimic nu ramine la fel, cel putin cind e vorba de copii. nu stiu cum ar fi fost relatia noastra fara petru: mai buna, mai rea, habar n-am. o vorba de duh zice ca prietenia inseamna o minte cu 2 trupuri. de acord. altfel, tot ce-am spus anul trecut ramine valabil. cu diferenta ca anul acesta sarbatorim nunta de lemn.

1 noiembrie 2010

as scrie azi ceva. de 2 zile vroiam sa scriu despre oameni uriti, rai si lipsiti de educatie, si despre cit de incarcata negativ ma simt dupa ce le atrag atentia asupra nesimtirii lor, in loc sa ma fi eliberat. in schimb, astazi, nimic nu mai are importanta: aparitia unui copil e printre putinele lucruri (singurul ?) care mi se pare remarcabil in vremurile astea dezumanizate. sint fericita ca oameni frumosi si buni (mai) fac copii frumosi si buni. La multi ani, 4b! si-o dedicatie:

4x(r+b)=p!

daca ma iau dupa ce spune alex aici, azi ar trebui sa umplem casa de flori si de fructe.

cred ca nicio relatie intre 2 oameni, oricum si oricine ar fi ei, nu ramine la fel pe masura ce trece timpul. ori se degradeaza, ori se imbogateste. fiecare experienta schimba ceva in noi, sa fim constienti de asta. insa cred ca e important ca experientele majore sa fie comune. asa stim daca sintem si putem ramine impreuna. mi-ar placea sa-i spun sotului meu, dupa ani si ani de casnicie, asta : "da, poate nu mai esti chiar persoana de care m-am indragostit, dar nici eu nu mai sint aceeasi. am fost tineri, am facut tot felul de nebunii, am devenit parinti, am descoperit pasiuni, am trecut si prin lucruri mai neplacute, am cunoscut tot felul de oameni si am avut parte de tot felul de experiente. acum stiu ca te iubesc la fel de mult, poate diferit, insa imi place la fel de mult de tine, cel care esti acum. iti multumesc ca ai avut rabdare cu mine, sper ca ea a fost rasplatita. stiu sigura ca am avut o viata frumoasa cu tine, si sper si copiii nostri sa aiba norocul asta".