r.i.p.m.j.

am primit la mare, intr-o dimineata insorita, vestea ca mj a trecut dincolo, si asta m-a dezmeticit imediat din somnul placut de vacanta. desi pentru mine el era ca si disparut, de multi ani, nu pot trece peste perioada de copilarie si pre-adolescenta cind adormeam cu albumele "ben" si "off the wall", ascultate la casetofon. nu pot trece nici peste maldarul de poze, vederi, carti si articole din ziare si nici peste posterele lui care imi tapetau peretii. nu am fost genul acela de fan care isi pune peruca si se roaga la poza lui, mai ales ca nu mi-a placut (m-a dezgustat) transformarea in acea fiinta monstruos-efeminata. sint convinsa ca au fost niste tenebre in viata lui privata, insa nu i-am judecat nebunia, si am inteles, o data pentru totdeauna, ca genialitatea se plateste scump. desi pare desuet si chiar patetic, mi-ar placea sa ma intorc in timp si sa-mi amintesc ce trairi si ce senzatii aveam, cu mintea mea de 11-12 ani, cind stateam noaptea si-i ascultam muzica. zilele acestea i-am vazut videoclipurile cu tristete si am incercat sa recuperez o parte din anii aceia. cum imi petreceam timpul, ce prieteni aveam, ce gindeam atunci. a fost, clar, o perioada dominata de muzica si imaginea lui. o mica parte din persoana mea de astazi.

poate una dintre cele mai frumoase si sensibile piese, genuine talent.

imi amintesc ca ascultam piesa asta la un casetofon rosu, o rabla, care agata casetele. devenisem maestra la lipit banda cu scotch.

(cred ca tot univesul se intreaba de ce nu s-a lasat asa, un negru fin cu zimbet frumos?)


p.s. nu pot sa nu remarc cit de penibile si amatoricesti au fost emisiunile de la realitatea si antena3, care au tratat acest subiect, mi-era rusine sa ma uit. jalnice!