luni, 19 octombrie 2009

despre instincte primare, cadouri in miez de noapte si angajamente somnambulice

m-am dus la culcare mult dupa miezul noptii, ca de obicei. ma prinsese la televizorul de jos blindness si am urcat cu gindul sa vad finalul la televizorasul din dormior. pt ca mi-a placut cum a fost realizat si ma bintuia, dupa ce s-a terminat am vazut si o parte din the wall, filmul, ca tot nu puteam sa dorm. mai ales ca scosesem pisica afara, dupa indelungile ei insistente. ii lasasem geamul de la camera de jos intredeschis in sus, ca de obicei, insa nu ma incinta prea tare ideea asta in conditiile meteo actuale, cu vint puternic si ceva ploaie.
(o maaaaare paranteza, ca trebuie sa spun ceva despre pisica. pentru cine nu stie, e vorba de hana, o venerabila birmanezo-roscata de aproape 12 ani, lenesa si plina de tabieturi, ca orice pisica in virsta. sora ei vitrega, anuk, cealalta pisica a noastra, mare vinatoreasa, a disparut intr-o noapte de acasa si dusa a fost. o aveam de vreo 5 ani si ceva si pina sa ne mutam la casa era super fricoasa si mamoasa, dormea calare pe noi si ne mozolea tricourile. pe asta mare o spala si i se supunea docila. dupa ce ne-am mutat si a dat de gustul ierbii, a inceput sa petreaca tot mai mult timp afara. asta a coincis si cu aparitia lui petru si implicit o limitare a spatiului/afectiunii pentru pisici, din mare nefericire pentru ele. in timp ce anuk isi ascutea instinctele si impodobea aleea cu soareci decapitati, pene si cozi de sopirla, hana gasea destul de solicitant sa devasteze si cea de-a doua canapea sau sa fenteze litiera si sa-si planteze gramajoarele urit-mirositoare pe jos, prin baie. anuk a disparut pe la inceputul primaverii si desi hana a resimtit disparitia, nu ca s-ar fi atasat prea tare de ea dar nu-i plac schimbarile, incet-incet s-a reacomodat cu statul de-a fi the only cat si a inceput sa se comporte ca atare. asta a coincis cu faptul ca petru a crescut si limitele au devenit mai laxe, din fericire pentru ea. ziua toata casa e la dispozitia ei, desi in continuare nu are voie in camera lui petru si in niciun caz in dormitoare noaptea. a inceput sa petreaca tot mai mult timp si in curte. si pentru ca uitasem de anuk care se cerea afara noaptea si facea mare scandal sa ne trezeasca, i-a luat hana locul. am gasit solutia cu geamul intredeschis in sus, pe unde numai o pisica se poate strecura. nu stiu cit vineaza hana pe afara, cit sta ascunsa si doarme sub masini, cert e ca i s-au trezit instinctele la batrinete si se bucura de ele. pe noi ne cam deranjeaza, dar asta e, macar are alte ocupatii in loc sa distruga toata casa. intr-o zi ne-a adus in bot un soarece, alta data o vrabiuta. "bine ca am vazut-o" a fost primul gind. "nu cred ca le-a vinat ea" a fost al doilea. "cred ca puiul de vrabie cazuse din cuib" a fost al treilea. am laudat-o de fiecare data, insa cu putina neincredere, pe care cred ca a simtit-o si ea.)
ma uitam la the wall cam frustrata pt ca televizorul era aproape pe mute, si aud foieli din camera copilului. si scincete. ma duc la el, il intreb daca vrea putina apa. ii dau o gura de apa, si cu ochii inchisi spune "sint baiat cuminte" si se intoarce pe partea cealalta. "saracutul" ma gindesc, l-am obsedat cu cumintenia asta si in somn. ma intorc in pat, mai vad citeva cadre, aud zgomote jos si un mieunat infundat si suspect. mieunatul devine un pic isteric si dau fuga pe scari sa vad ce se intimpla. in mijlocul livingului, hana se agita. aprind lumina si vad ca tine in bot o minunatie de soarece gri-petrol. cu jumate de bot tinea soricelul si cu jumatea cealalta mieuna si bolborosea spre mine. "da hana, bravo, e prada ta, am vazut". m-am intors pe calciie si fuga sus la sot sa salveze situatia, mie mi-e prea mila sa pun mina pe trupusorul cald si fara viata, fie el si de soarece. "i, trezeste-te, hana ne-a adus un soricel". intre timp hana depusese ofranda (aparent intreaga) pe covor si o juca intre labute. n-a fost pe faza cind sotul i-a subtilizat-o cu o punga si pina sa se dumireasca pisica, soarecele era deja in tomberon. il cauta disperata pe covor, sub covor, cu labele pe sub biblioteca "unde a fugit animalul, s-o fi ascuns aici ?". am lasat-o sa-l caute in continuare, am inchis fereastra si la culcare. am renuntat sa ma mai uit la film, trecuse de 1 jumate si in orice caz, fara sunet si cu multe intreruperi nu avea niciun sens.
dupa putin timp, in care am reusit sa atipesc citeva secunde, aud pisica gheraind usa plianta din capatul scarilor. am ușuit-o si mi-am vazut de somn. peste putin timp iarasi. atipit, gheraiala, mieunat, ușuit. din nou. atipit, gheraiala, mieunat, ușuit. intre timp s-a mai trezit si petru. nu mi-a mai spus nimic, doar a baut apa. frisonind de oboseala, intrasem totusi in prima faza de somn, m-am dus sa vad ce naiba mai vrea pisica, pentru ca treaca de la mine, ii deschisesm usa plianta de la hol si totusi nu vroia sa intre in dormitoare. cobor, facea 13-14 la usa din spate. ii deschid si o rafala de vint o impinge in noapte. "du-te, baba nebuna, in loc sa stai la caldura". nu i-am mai deschis geamul, pedeapsa. si apoi daca vine iar cu ceva in bot ? cu un liliac ? no way. mi-e mila de ea, dar am si eu instincte, iar ele imi spuneau doar : somn. era totusi 2,30 a.m.
peste vreo 3 ore, cind s-a trezit sotul sa se pregateasca de munca, iar eu eram cufundata in vise cu dansatoare oarbe la bara si concupiscențe carnivore, hana escalada geamurile infrigurata, atirnata isterica de plasa.

asta s-a intimplat acum vreo 3 nopti. de atunci, hana a mai iesit afara noaptea si pentru ca nu i-am mai lasat geamul deschis a invatat sa se catere pe zid. 2 dimineti am gasit-o in balconul de la etaj, fortind intrarea. a treia seara s-a potolit, a intrat in casa la ora inchiderii. uite asa se inhiba dorintele in oameni, fie ei si animale.

3 comentarii:

  1. da ce fel gazon aveti prin curte de Anuk se crede acum in Tara Minunilor ? tare gazonul!

    RăspundețiȘtergere
  2. ma bucur ca cineva a surprins esentialul :)

    RăspundețiȘtergere

LinkWithin

Blog Widget by LinkWithin