cu petru dimineata, la micul dejun, ne uitam pe cartea de la "monsters inc". nu se (mai) sperie cind aude de monstri, ori sint cu buline, ori cu ochi verzi, in orice caz, sint "amusanţi" şi "buzoşi"(pufoşi). apoi ne uitam pe o carte cu povesti ilustrate. intr-o imagine e lupul, rezemat de un copac si doarme cu burta in sus, pe pagina cealalata e capra cu un ied.
-mami, ce are capra in mina ?
-o foarfeca. sa taie sacul sa elibereze iezii, stii povestea (partea cu taiatul burtii a fost cenzurata).
-unde este sacul? nu-l vad.
-e acolo, ascuns sub lup, doarme pe el.
-uite sacul, zice, aratind-mi burta lupului care se revarsa pe sub bluza.
si tot el:
-lupul este desenat, nu exista. eu sint baietel, sint real.
mai tirziu, cu petru in drum spre gradinita, vorbim vrute si nevrute in masina. la un moment dat, ma intreaba:
-ce chezi (crezi) ?
-ce sa cred mami ? despre ce ?
-despre mine.
-pai... cred ca esti un baietel destept.
el ride, un pic mindru. il intreb si eu:
-dar tu ce crezi despre mine ?
-ca esti un baietel cuminte.
-despre mine sau despre tine ?
-despre tine.
-pai eu sint baietel ?
-nu mami, esti fata. am glumit.
:: sint curioasa ce texte aveam eu la 2 ani jumate' ::
Mi-a placut partea cu realitatea si fictiunea, baietel-lup! Destept si curajos baietel e Petru!
RăspundețiȘtergereCe fain! Super istet! Nu ajunge ca e frumos de pica, mai e si destept ...
RăspundețiȘtergereWow, deja? Cu glumele? :) Super dezghetat, imi place de el!
RăspundețiȘtergeresa-l vedem cu evolueaza, nu ? trebuie sa le alimentam mereu imaginatia, nu-i usor :)
RăspundețiȘtergere@andreea: reusesti sa comentezi, ai rez problema ?
aa, si merci de compl :)
RăspundețiȘtergereWow, nu pot sa nu remarc ce bine se exprima Petru, nu mai zic de faptul ca deja face bine diferenta intre realitate si fictiune, intre gluma si serios. Noi inca n-am ajuns asa departe. Avem si noi discutii libere, dar sunt mai fractionate si nu suna asa de bine pentru ca sunt jumate in romana jumate in engleza... Dar oricum, asa incet evoluam si noi. Cand imi aduc aminte ca acu mai putin de un an nu scotea nici macar un cuvant, nici macar mama, mi se pare ca totusi a progresat foarte bine.
RăspundețiȘtergereFelicitari, in continuare Petru e unul dintre copiii mei favoriti, din toate punctele de vedere!
Scuze, suna prost ce am vrut sa spun, imi plac toti copiii, dar Petru mi-e pur si simplu drag desi nu-l cunosc "live"...
RăspundețiȘtergere@simona: haide ma :)) tii minte ca nici petru nu a fost vorbaret, progresele lui s-au remarcat dupa 2 ani, adica in ultimele 4-5 luni. la virsta la care robbie fredona cintecele memorate de la gradintita, petru nici nu intelegea ce-i aia sa memoreze :) insa niciodata, ca si tine, nu mi-am facut griji. doar avem baieti, nu ? se stie ca ei se urnesc mai greu, dar si pe urma..:))
RăspundețiȘtergerece fain e cand incepi sa vorbesti de-a binelea cu astia mici, si intri in lumea lor fabuloasa . .
RăspundețiȘtergereeu nu mai zic inca o data ca sunt fan petru, te rog io, baga-l in formol pt peste vreo 2 ani, ca sa am un model:)). este geniallllll!
RăspundețiȘtergere@alex: da, e o etapa pe care am asteptat-o cu multa curiozitate si acum, ca sintem in interiorul ei, sintem foarte fericiti sa ne descoperim copilul si nu stim cum sa facem sa treaca cit mai greu...;)asistam si contribuim la formarea lui si asta ne responsabilizeaza f tare, oare sintem pe masura nevoilor lui ?:)
RăspundețiȘtergere@delieea: esti macabra, fetito. auzi tu, formol?! puteai sa zici de criogenie, in cel mai rau caz. ia, penitenta zece zile, apa cu sare, atit. toti copiii sint geniali, parintii ii strica!!!;))
bine bine, pune-l la pastrare cum vrei, ca io-l vreau pt smaranda mea:)
RăspundețiȘtergere