m-am saturat de atitea femei! vreau sa scriu despre barbati (1: Carlos Saura)

am convingerea ca baba pe care ti-o alegi in cele 9 zile ale lunii martie nu trebuie sa se refere doar la vremea de afara. in ciuda ninsorii si a frigului baba mea de 6 martie mi-a facut un cadou incredibil, iar sentimentele invalmasite ale zilei sper sa nu ma paraseasca tot anul.
nu vreau sa scriu multe despre ziua asta, dar nici n-as vrea sa treaca si sa inceapa sa intre in malaxorul memoriei.
in ultimele zile am fost foarte ocupata. m-am simtit ca inaintea unui examen: pregatire, documentare furata pe linga o mie de alte treburi, ingrasarea porcului pe ultima suta de m. vineri noaptea am dormit vreo 3 ore, in care l-am visat continuu pe Antonio Gades, iar simbata dimineata eram in priza. inca putin, inainte de marea intilnire. oare intrebarile sint inteligente si pertinente, oare o sa-i placa sa stea la povesti cu mine, oare o sa profit cum trebuie de cele 60 de minute care mi-au fost acordate - once in a lifetime? in urma cu o luna si ceva, cind am aflat ca urmeaza sa fac acest interviu, eram foarte relaxata. nici nu credeam ca o sa aiba loc. mi-am vazut de treburile mele, stiam ca maestrul are si alte intilniri aranjate si aproape c-am si uitat. inainte cu 2 zile, cind intilnirea a devenit credibila, am intrat in alerta. am revizitat citeva dintre filmele lui si mi-am adus aminte ca l-am iubit din prima clipa, de la primul cadru. l-am adorat si nu stiu cum, in viltoarea vietii, am uitat de el. rusinata, mi-am amintit de Carmen, pe care l-am avut la un exemen in facultate. si acum, dupa 10 ani, un nou examen, cu Carlos Saura insusi. chiar el, marele. cu ce sa incep, unde sa insist, unde sa ma opresc ? mi-a spus de la inceput "imi place sa stau in fata ta pentru ca esti frumoasa". acesta nu e un compliment pe care sa mi-l insusesc usor si chiar ma agreseaza, mai ales venind de la un barbat necunoscut care, in ciuda celor 78 de ani, este inca verde, drept si -intr-un sens nobil- dominator, cu pieptul in fata, ca un dansator de flamenco. insa Carlos Saura are o alta notiune despre frumos si nu m-am simtit deloc jenata, ci foarte magulita. mi-a vorbit cu pasiune despre filmele lui de dans, despre dansatori, despre respectul nemasurat pe care il are fata de aceasta arta. la sfirsit m-a sarutat pe ambii obraji, mi-a dat un autograf, mi-a multumit si a dat mina cu echipa. acest artist, la calibrul lui, a fost un exemplu de lipsa de vanitate, omenie si simplitate - calitati pe care numai marile spirite le au.
multumesc Carlos Saura si multumesc institutului Cervantes pentru aceasta intilnire scrisa cu marker permanent in viata mea.