marți, 12 octombrie 2010

eritem de verigheta

sotul ma suspecteaza c-am facut-o special, sa scap de verigheta. adevarul e ca ma deranjeaza s-o port in halul asta, asa ca o las acasa. n-am schimbat detergentii sau sapunul, nu m-am ingrasat, dimpotriva, la sf gheorghe era chiar s-o scap de pe deget, pe un ponton (e ceva predestinat ca oamenii sa-si piarda verighetele la sfintu' ?). n-a fost nevoie s-o scot nici macar in vremea gravidiei, chiar daca spre final mi se cam umflau degetele. si totusi, o fi vreun semn ? :)
recent intr-un film un personaj spunea "casnicia e ca o ceapa, cu cit desfaci mai multe straturi, cu atit pute mai tare". v-ati prins, era replica unui tip. eu, cu sensibilitatea mea feminina, spun: casnicia e ca o pusculita din care tot iei si trebuie (macar din cind in cind) sa pui ceva in loc.

7 comentarii:

  1. eu te suspectez ca vrei sa te feresti de treburile casnice, asa cum nu ar trebui sa faca o sotie responsabila cu verigheta ei; nu-mi suna a bine, io zic sa schimbi, fataa, detergentul si sa pui mana pe mop ca asa nu scapi de munca de jos:)).
    imi place zicala ta despre casatorie, i-as zice-o si eu sotului, dar mi-e ca lui cum ii place mai mult ceapa decat banul, sa nu mi-o intoarca cumva.

    RăspundețiȘtergere
  2. cum spune si jenna marie massoli, scriitoarea mea preferata (sper sa ia nobelul in viata asta), casnicia nu e decat un sir nesfarsit de compromisuri si umilinte. verigheta apare ca un simbol al incarcerarii si degradarii umane. am stat mai mult cu mana prin buzunar pentru ca ma bronzasem cu verigheta, acum urma s-a dus, nimic nu mai aminteste de viata mea reala. par un om liber.

    RăspundețiȘtergere
  3. delia, nicio grija, situatia e sub control, rana se vindeca :)

    RăspundețiȘtergere
  4. ma bucur ca ai comentat, dar ripostez, mihai.
    eu nu cred sablonul asta cu sirul de umilinte si compromisuri pe care ti-l aduce (doar) casnicia. orice relatie de concubinaj, prietenie, iubire, parinte, frate, implica o doza. viata in societate, la servicu, pe strada, e mai umilitoare si mai de compromis decit viata in familie. eu ma simt (mai) umilita cind merg cu petru la policlinica de stat, ca platitor de c.a.s. ce ma aflu (iar ei nu vor sa-l programeze la pediatru pt ca nu ma gasesc in sistem, din cauza unui server care a picat asta-vara), decit in relatia cu sotu'.
    verigheta, da, nu-mi amintesc prea bine simbolistica - o functie estetica si cam atit, poate semn al incarcerarii, sclaviei, avertisment gen "apartin cuiva, atentie, sint luat!":) dar simbol al degradarii ? haide ma, te poti degrada uman si burlac fiind. am intilnit citeva javre domnisoare batrine (sau poate de aia:).
    ca pari un om liber, e o impostura, mai mare decit cea prezenta in unele casnicii. eu nu vreau sa par libera, nici "luata", de fapt nu vreau sa par nicicum dpdv marital. nu am luat numele sotului nu ca sa par o tipa mereu available, ci pur si simplu e o afirmatie de identitate personala si traditionala poate, fata de familia din care provin. pina nu stiu bine cine sint, nu vreau sa ma transform in alta persoana, gen :)
    ehe, e mult de discutat, poate in alt post.

    RăspundețiȘtergere
  5. eu n-am deloc. Nici el, de altfel. Nici macar nu m-am gandit daca-mi doresc sau nu sa port verigheta, desi inclin spre, inelele sunt singurele bijuterii pe care le port.
    Port numele sotului, m-am gandit doar ca as prefera sa ne cheme pe toti trei la fel, Eva avea deja numele lui cand ne-am casatorit

    RăspundețiȘtergere
  6. dupa o luna am scos-o, aveam deja un tic enevant pentru cei din jur, ma jucam cu ea fara oprire, asa ca am decis ca sta mai bine acasa. Bijuterii nu port asa ca nici macar partea estetica nu i-o vedeam, faptul ca imi arata mie insami ca apartin cuiva nu imi placea eu fiind de cand ma stiu o fire mai independenta insa faptul ca am reusit sa scurtez avantul catorva indivizi ce erau in posesia unor replici foarte comune si plictisitoare, doar printr-o ridicare de deget (nu chiar degetul pe care as fi vrut sa il ridic dar cel cu verigheta) s-a dovedet a fi ceva bun...in afara de asta nu i-am vazut sensul. Despre umilinte...da le ai in orice relatie fie ca este cea cu sotul fie ca este o simpla relationare cu grasa de la ghiseul diferitelor autoritati care isi scoate afara in fata mea propriile ei frustrari date poate de umilintele avute in casnicia ei...si uite asa un intreg cerc vicios. Andra

    RăspundețiȘtergere
  7. andra: orice tic e enervant, asa ca ...:) bine ca nu apucase sa-ti sape sant in deget :)

    RăspundețiȘtergere

LinkWithin

Blog Widget by LinkWithin