acum 2-3 saptamini, cind m-am dus sa-l iau pe petru de la gradinita, educatoarea m-a intrebat:
"lui petru ii este frica de avioane ?"
"frica ? de unde si pina unde ? avioanele ii plac foarte mult, trec pe deasupra casei noastre si ii plac luminile si sunetul... si oricum, nu stie cuvintul..."
"pai eram in curte, a trecut un avion si mai multi copii, printre care si petru, au zis ca le e frica, l-am luat in brate..."
atunci e clar, a invatat de la ceilalti. inca un lucru minunat deprins la gradinita, nice... acasa te zbati sa-l cresti puternic si curajos, iar societatea ii baga pe git frici si fobii.
de la intimplarea asta, a inceput sa zica si acasa "fica, fica" la diverse lucruri. uneori o face doar ca sa ne testeze, alteori, pentru ca s-a prins ca asta e un cuvint la care de regula oamenii mari il iau in brate si arata compasiune, insa nu mi se pare ca inca simte frica, ca sentiment. pentru ca noi nu l-am intrebat niciodata "ti-e frica?", nici nu reactionam prea tare cind spune "fica" la zgomotele avioanelor, la ciini si alte animale, etc. nu plinge, nu ii bate inima, fuge doar in casa. singurul moment in care cred ca s-a speriat de un zgomot, a fost in urma cu vreo 2 luni, cind am fost in gara s-o astept pe maica-mea, si a vazut o locomotiva de aproape. insa atunci nu stia cuvintul, dar a tinut minte si acum imi spune, traducind: "bunica,trenul, zgomot, frica".
in general cred ca e o joaca, dar totusi simte lucrurile iesite din comun care ar putea stirni acest sentiment. ca videoclipul de mai jos, care mie imi place f mult iar el, inca dupa primele cadre, mi-a spus sa schimb pentru ca ii e frica. de data asta am schimbat, pentru ca sint imagini si cine stie, le-ar putea visa... nici nu vreau sa-l fortez sa-l pun fata in fata cu lucruri care nu-i plac, doar sa-l "calesc", dar nici nu vreau sa-i dau apa la moara, sa-i construiesc niste frici din nimic.
incearca si tu sa ii explici ca nu exista cuvantul "frica"... e tare trist ce ai povestit tu mai sus.
RăspundețiȘtergereDe acord cu Bogdana, e trist... Pentru ca am constatat si eu ca multe din lucrurile pe care le asociem cu frica sunt invatate, nu vin din noi... Si eu eram fericita, ca Robbie nu prea are frica, are retineri la lucruri pe care nu le-a mai vazut sau pe care le simte cu potential de amenintare, dar frica "per se" nu prea a experimentat. Pana acu vreo cateva zile cand mergea in fatza mea, cu spatele la drum si fatza spre mine, comentand ceva si s-a "proptit" intr-un catzel de pe drum care se uita tamp. Moment in care s-a intors cu fatza sa vada in ce s-a proptit si s-a trezit cu botul cainelui la nivelul ochilor, si atunci chiar s-a speriat si inca rau, a fost prima data cand i-am vazut o reactie de groaza si mi s-a facut sufletul bucati - si-a ascuns fatza in maini si a inceput sa chitzcaie disperat, scotea niste sunete pe care le-am mai auzit doar la copiii suferind de autism cand sunt in fatza unui lucru pe care nu doresc sa-l faca... Dar si in cazul asta, eu stiind ca lui ii plac in general cainii, nu i-am spus de cuvantul frica, i-am explicat ce e cu cainele in mijlocul drumului si ca nu-i face nimic (timp in care l-am mangaiat pe spate, stiu ca asta il calmeaza) si incet i-a trecut reactia aia. In continuare nu stie ce e aia frica si nu a auzit cuvantul. Sper sa nu-l avem multa vreme in vocabular. Ma bucur ca mi-ai deschis ochii! Ceva mai incolo, dupa vreo 3 ani am inteles ca au sa apara tot felul de frici irationale, dar daca nu le ignori si nu razi de ele, sunt faze care trec (spre deosebire de frica mea de intuneric, de care maica-mea a facut misto toata viatza, si eu, adult la 34 de ani fac cu inima daca raman singura pe intuneric, desi logic stiu ce nu e nimic rau...)
RăspundețiȘtergereInca n-am ajuns cu literatura de profil la varsta vastra venerabila, dar instinctul meu imi spune ca e normal sa simta frica uneori. Probabil ca felul in care "tratam" starea poate diferi.
RăspundețiȘtergereOfftopic, cum merge alaptatul? Mai e laptic? Eu mai am, dar nu ca la inceput, iar Ana e ahtiata dupa titi, nici vorba sa nu-i mai trebuiasca. Cred ca o sa depasesc simtitor cele 9 luni cat ma gandeam eu initial sa alaptez :D
@tiza: e cam tirziu, stie deja cuvintul :)
RăspundețiȘtergereanonimul sint eu, iti dai seama, nu ma pot loga in google (sper sa nu fie iar vreo faza din aia..)
RăspundețiȘtergere@ tiza, simona: poate doar sa ii invatam sa nu asocieze orice lucru neplacut cu frica...iar mai tirziu, cind vor aparea fricile irationale si cosmarurile, hm..mai vb atunci :)
RăspundețiȘtergere@ alex: si eu tre' sa ma mai duc la literatura de specialitate, am cam ramas in urma ... iar la off topicu' tau nu zic decit ca mai e, speram sa dispara de la sine, dar cum nu dispare vad ca incepem sa avem o problema... o sa scriu mai pe larg, poate, stiu si eu
problema? eu credeam ca e alegerea ta. Eu ma gandesc sa o alaptez cam pana o sa incep scoala in octombrie, atunci va avea 1 an si 3 luni. Scrie daca ai chef pe tema asta, pt mine ar fi interesant sa vad cum sta treaba. Eu din cate am inteles laptele vine atata timp cat e "solicitat", dar la mine cantitatea a scazut simtitor. Pt Ana sanul e somniferul preferat, cu efect sigur de cele mai multe ori :)
RăspundețiȘtergere