la cinema, cu pistolul in poseta

nu am mai fost la cinema de vreo 3 ani. jalnic, pentru un om care activeaza (oarecum) in domeniu. (nu ma judecati prea tare, sint genul ala de mama careia nu-i tihneste sa iasa daca stie ca puradelul plinge dupa ea). in afara de asta, amintirile nu au fost favorabile pt ca cel putin la ultimele 2 filme la care am fost, mi-as fi dorit sa am un pistol in poseta, sa la crap capul boilor care perturbau linistea in sala prin diverse mijloace (nu le enumar, ca stiti despre ce-i vorba, sau cititi badaranul de cinematograf, din atlasul de mitocanie).
aseara am avut fericita ocazie sa revin in sala de cinema, si de asta data cu un pistol la purtator. nu l-am folosit decit la intrare, ca sa citim locurile scrise pe verso. cu sotu' de mina (da, am inceput si noi timid sa revenim "in lume") am descins la premiera ultimului film al lui Cornel Porumboiu, "Politist, adjectiv", iar invitatiile aratau astfel: filmul e altceva, si il recomand. numai si pentru faptul ca-ti propune un alt fel de timp si un alt fel de ritm (lucru care imi place enorm, m-am saturat sa vad mereu flash-uri si viteza). iar faptul ca am terminat in aceeasi generatie cu Cornel, ca am facut parte din aceeasi gasca si ca la film au lucrat prietenii mei cei mai buni, lucrurile astea ma fac foarte mindra si le spun bravo lor! chapeau!