miercuri, 30 septembrie 2009

cum devin pipi si caca prietenii omului

orice lucru bun, desi bun, prezinta si niste dezavantaje. bineinteles, punind in balanta bunul cu dezavantajele lui, bunul atirna mai greu, ca de aia e bun. e bine si frumos si trebuie sa-ti dezobisnuiesti copilul de scutec, sa faca si el la olita, apoi la toaleta, ca oamenii mari. insa etapa olita implica niste treburi mai... lipicioase, mai dificil de curatat, mai greu sau mai usor de rasturnat, depinde din punctul cui de vedere privesti. ofera si acea proximitate cu propriile produse, de care copilul poate profita pina la interactiune. insa etapa olita e buna, pentru ca il ajuta pe copil sa vizualizeze indeaproape ceea ce face, sa inceapa sa inteleaga cum ii functioneaza corpul, chiar daca (cazul nostru) se ridica de 10 ori in timp ce face caca sa-l vada si sa constate daca a facut destul. sintem foarte incintati, ca parinti, cind copilul progreseaza in ritmul lui, cind isi formeaza reflexele fara dresaj si fara teama, si e pe cale sa treaca la urmatorul nivel. mici istorisiri ale acestei tranzitii :
"vreau sa duc eu olita (plina)"
"vreau sa o spal eu"
"uite, pipi /caca!" si (cu voce subtiata) "buna, pipi !" (cu voce ingrosata si scremuta) "buna, caca!"
"putin pipi pe jos, eu am facut. nicio p(r)oblema, mami"
"pipi si caca sint prietenii mei ?"

5 comentarii:

  1. Optez pentru vocea ingrosata "buna caca"
    loool!!

    RăspundețiȘtergere
  2. trebuie sa-i si vezi fata, ii face si cu mina :)) chiar, avem o restanta. si mai ai si o leapsa mai jos: buna-ziua ai dat,... :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Si noi suntem in plin proces de educare, doar ca am sarit peste faza cu olitza, nu a suferit-o niciodata, a vrut direct la WC ca mami si tati. In principiu stam bine, doar ca la pipi isi aduce aminte ca ii trebuie cu mult dupa ce a facut. In schimb ieri am avut o surpriza de proportii (la propriu), l-am lasat sa-si faca somnul de amiaz si am auzit pe monitor tot felul de zgomote ciudate. Asa ca ne-am dus sa vedem ce se intampla. Copilul era suit in varful canapelei din camera lui, din scutecul de antrenament curgeau dare de caca pe picioare in jos, toata camera, inclusiv peretii erau plini de aceleasi dare, mirosea infiorator si Robbie ne-a intampinat cu un zambet triumfator si cu un "caca!!!" pe ton de "surprise!!!" I-a venit in timp si incerca sa adoarma si nestiind ca il aude cineva daca striga, s-a gandit sa se ajute singur... Si astazi inca mai spalam ramasitele surprizei...

    RăspundețiȘtergere
  4. simona, in cazul vostru caca a fost chiar dusman ! :)) vai de capul meu, sper sa nu am parte de asa ceva, dar cum nu se stie niciodata cu copiii... suna amuzant patania voastra din afara, insa va compatimesc sincer.

    RăspundețiȘtergere

LinkWithin

Blog Widget by LinkWithin