luni, 30 aprilie 2012

iar acum incep sa scriu despre femei

sint profund recunoscatoare bloggingului ca actiune. imi ofera suportul necesar sa-mi indeplinesc o placere, comunicarea prin scriere, exhibarea framintarilor, consemnarea unor momente importante din evolutia mea si a familiei mele. imi place sa gasesc chestii vechi, pe care le uitasem, intimplari amuzante cu copilul meu, sau ginduri care m-au invaluit cindva si pe care ulterior le vad desuete. de aceea, in ciuda numeroaselor pauze, n-o sa abandonez aceasta activitate. dar, alta bucurie aproape binecuvintare a acestei activitati este faptul ca a adus in viata mea persoane pe care altfel nu stiu cind si cum soarta mi le-ar fi apropiat. persoane pe feelingul meu cu care mai devreme sau mai tirziu poate ca m-as fi intilnit cumva, poate nu, insa liantul virtual a inchegat mai repede relatiile. cu unele m-am legat definitiv, cu altele m-am inrudit si cine stie cum vor mai evolua lucrurile de acum inainte. citeva au ramas inca in on-line, dar sint niste prezente constante in viata mea, prezente la care ma gindesc deseori si off-line, vorbesc despre ele ca despre cunostinte reale si stiu ca intilnirea e doar o variabila in timp sau spatiu. mi se pare foarte misto sentimentul bun sau dimpotriva, pe care il am fata de persoane in mediul virtual, iar cind ajung sa le cunosc in viata reala imi dau seama ca nu m-am inselat.
una dintre persoanele pe care nu am reusit deloc sa le intilnesc in realitate, desi ne invirtim in cercuri foarte apropiate, este d., la care am ajuns aproape dezlegind enigme. o stiam din auzite, o si citeam, dar nu aveam idee ca aceste mai multe realitati exprimau de fapt aceeasi persoana. prima data am auzit povesti despre ea la modul destul de inofensiv, dar totusi erau birfe. ce m-a intrigat in sinea mea era ca se vorbea despre faptul ca cica s-ar fi indragostit de cine nu trebuie, poveste care m-a facut sa empatizez cu ea din prima, fara s-o cunosc. cum altfel, pentru ca si eu la rindul meu am facut imprudenta sa supar opinia publica indragostindu-ma de cine nu a trebuit. (e tare cum societatea asta a noastra stie ea mai bine si sanctioneaza orice abatere). mai tirziu ne-am intersectat pe bloguri de parenting, mi-au placut comentariile ei, am ajuns pe blogul ei, m-am regasit pe undeva si in postarile si in fotografiile ei. printre primele imagini imi amintesc niste poze in oglizi de la o nunta si cele de pe o plaja pescareasca. ulterior am auzit, tot din sursele mele paralele, ca aparuse la o nunta sa faca poze, cu copilul de git saraca, ceva de genul asta. mi-am dat seama brusc ca stiu despre cine este vorba. tare ma amuzau realitatile astea paralele, pina in punctul in care am intervenit si le-am spus stop: "stiu despre cine e vorba, e o persoana pe care eu o vad alfel si nu vreau sa mai aud comentarii". imi placeau postarile ei de parenting, cele legate de muzica, tot felul de subiecte care ma faceau sa consider un cistig timpul petrecut in spatiul armoniilor. apoi a venit perioada in care intram pe blogul ei cu un nod in git si ieseam cu lacrimi in ochi. ma marca mult toata povestea cu boala, ma obsedau desenele hipertalentatei fetite, scrisorile ei, micile intimplari intre frati. ma impresiona puterea ei de-a lupta cu prejudecatile, cu boala, cu studiile, cu depresia, cu timpul... apoi, spun fara nicio urma de cinism, dintr-o data, toata situatia ei m-a ajutat sa vad si sa apreciez ceea ce am. anxietatile si angoasele ei erau o terapie pentru mine, bucuria ei de-a lua fiecare zi cu ceea ce-i aducea mi s-a parut un model, succesele ei mi-au luminat zilele. in aproape anul meu sabatic de fuga de pe blog, am fugit si din blogosfera, deci n-am prea mai vizitat blogurile preferate. sint consemnari pe care le-am pierdut, dar ma bazez intotdeauna pe prima impresie si in baza primei impresii scriu acest text. daca cineva mi-a placut de la prima vedere/citire, asa a ramas pina la final. scriu acest text pentru ca sint lucruri pe care nu am reusit inca sa i le spun, si mi-ar placea sa scriu cite unul pentru fiecare persoana de la care am avut ce sa invat si n-am apucat sa-i multumesc. si daca m-ar vizita si-am bea o cafea, sigur as pune sigur ros, presimt ca-i va placea.

7 comentarii:

  1. LOL, acuma chiar tre sa ne intalim sa imi povestesti cine-s aia :))) stiu ca am fost f f barfita la vremea respectiva , da nu m-a (ne-a) afectat :)

    Multumesc mult, pentru cum ai avut rabdarea sa pui in cuvinte relatia noastra. Bineinteles ca m-am emotionat toata.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. pai nu conteaza cine, chiar deloc, atita timp cit erau cum am zis, inofensive ;) aproape naive :) si persoanele, si comentariile :))

      Ștergere
  2. acum ca am si ascultat, da imi place :)

    RăspundețiȘtergere
  3. eu ma bucur c-am reusit sa pun in cuvinte, putine si destul de lipsite de metafore, cit de mult ma bucur ca ne-am intilnit! si faptul ca-mi stateau birfele pe constiinta ca niste bolovani :)) "cistigul" meu e provocarea asumata de-a iesi din mutenie, nu vreau coronita :)))

    RăspundețiȘtergere
  4. :)) corect:P
    de curiozitate, barfele au venit dinainte de a ma lansa in blogosfera?

    RăspundețiȘtergere
  5. (lansa in acceptiunea lansarii pietrei cu prastia, nu altfel :D)

    RăspundețiȘtergere
  6. nu mai stiu cind au ajuns ele la mine, dar e cert ca au venit de la persoane care te stiau din alte medii, nici nu cred ca stiau ca tii un blog. le-am spus eu :)

    RăspundețiȘtergere

LinkWithin

Blog Widget by LinkWithin