să mori rănit din dragoste de gheață

aș fi spus ca arșita topește creierul oamenilor (de pe stradă), dar nici efectul gerului nu e mai prejos. nu știu cine e vinovat în vremurile astea de nesăbuința cu care circulă mulți oameni, fie ei pietoni sau conducători auto: gradele minus, criza financiară, vaccinul contra ah1n1, teoria conspirației, lady gaga, alimentația, trăscăul. ca sa nu bat câmpii aiurea, câteva mici exemple, că-i târziu:

-o dacie veche (o vechitură de dacie, cum spune petru) trăgea, la ceas de seară, o sanie legată cu sfoară de bara din spate. pe sanie ar fi trebuit să fie 2 persoane, eu le-am surprins într-o pauză, când se adunau de prin zăpadă, în urma unei coliziuni cu oarece dâmburi, decât.

-pietonii se aruncă să traverseze, pe treceri sau nu, fără să ia în calcul faptul că tu s-ar putea să derapezi cu mașina când frânezi și fără să-ți acorde timpul să te oprești în siguranță în fața lor. de două ori era să mă proptesc în mormanul de zăpadă (asta în cazul fericit) aflându-mă în astfel de situație. similar, ieri dimineață, am văzut cum un tir venind din contra-sens a frânat în ultima clipă să dea voie unor pietoni, și în câteva clipe o cascadă de bucățoaie uriașe de gheață s-a prăbușit de sus, de pe cabină, pe lângă ei. doi pași mai lipseau ca tărtacuțele cutezătorilor pietoni să se dea de-a dura pe asfaltul înghețat, secerate de satârele în viteză.