ziua tineretului, in tinerete # 4 (si ultima)

am dormit citeva ore, ba pe niste scaune de la o terasa, ba pe plaja in adierea brizei de mai, trezite de chiotele unor baieti care se incurajau reciproc sa intre in apa rece ca ghiata. unul, care intrase in apa pina la mijloc, urla de mama focului ca i-a disparut puta, iar cei care nu credeau se puteau duce sa vada. (l-am crezut pe cuvint, mai ales ca ce baiat s-ar fi dat mare cu asa ceva in preajma unor fete, fie ele si neexperimentate ?)
am stat suficient pe plaja cit sa ne arda soarele, cel putin pe mine, care capatasem un ten numai bun de intilnire, bine asortat cu bandana rosie pe care o purtam pe cap pe vremea aia. ma uitam cu groaza "la ceas", unde ar fi trebuit sa ma intilnesc cu baiatul ala in dupa-amiaza zilei cu pricina (de fapt motivul pentru care am deturnat toata gasca spre costinesti), si ma simteam oribil la gindul ca voi aparea cu fatza aia rosie la intilnire.
seara a fost naspa rau. ma tinea toata pielea, ma bronzasem (arsesem) cu urme de bocanci si de pantaloni scurti, fatza imi ardea, baiatul ala (poreclit urgent de m.u. "patratzeaua sadica") cu gasca lui de hip-hoperi se tot fitiia pe acolo si nu prea ma baga in seama, imi raspundea mono-silabic, se tot eschiva, parca isi facuse blanc pe creier. eram foarte deprimata din cauza arsurilor de soare cit si de esecul intilnirii mele, am incercat sa ma inveselesc cu fetele, am mers pina si-ntro discoteca, "ring" parca se numea si oricit misto se facea in jurul meu, mi se facuse lehamite. ideea de-a parasi minunata statiune a tineretului catre alte destinatii gen 2 mai sau vama, a fost binevenita (si aia a fost prima si ultima data cind am fost in costinesti). oricum fetele mele asta serveau inca din copilarie si se lasasera deturnate doar pentru fun-ul situatiei.
asa ca l-am lasat naibii pe "patratzeaua sadica" (temporar doar, pt ca m-a mai bintuit prezenta lui inca vreo 2 ani de-atunci) cu camasa lui in patratele si cu hip-hoperii, si cu un autobuz de asta data am descins in 2 mai a doua zi de dimineata. ce a urmat se incadreaza in banal: dupa alta noapte nedormita, alt mers pe jos, acelasi ciine infometat, acelasi atirnat de unii si altii care ne promiteau camere pt cazare. ne-am gasit o camera decorata cu goblenuri cu ciobani asimetrici, care aveau caciuli mai mari decit picioarele, oi si ciini fabulosi (dar ce mai conta), ne-am intersectat si cu tot felul de localnici beti si irationali care se bateau cu lantul in mijlocul strazii, am vazut cum se pot minca biscuitii inmuiati in bere (nu sint buni, sa nu incercati) si cind in sfirsit am ajuns pe plaja, cit de cit linistite, au aparut din nisip cei doi roacheri descarnati de la inceputul povestii, goi cum ii facusera mumele lor ("ce bai, voi credeati ca noi rezistam sa mergem atit pe jos ?!"). la o privire scurta si scirbita, era clar ca n-ar fi avut cum sa reziste.