...când, din senin, a izbucnit conflictul. hmm, nu chiar din senin. cel mare n-a respectat regula și a vrut sa se mai dea o tură cu mașinuța albastră. 
cel mic, foarte șmecher, a abandonat imediat disputa și a dispărut în camera oamenilor mari. oare ce vrea să facă ?
mrrrau... mrrrau... acum e bine ? imi mai iei mașinuta ?
oh, nu! în brațe la mămica mea... numai eu sint de vina...
cred că mă place, uite ce lipicios e !
el... un parșiv... iar ei... ei... niste trădători...
mama, vazindu-și puiul că suferă ca un cațel abandonat, îl chemă sub pretextul că vrea să-i dea să pape...
și-i explică, pe înțelesul lui, că nu trebuie să se simtă exclus atunci când ea ține în brațe un alt copil. 
fericit că mama îl hrănește, dar și pentru că și-a recăpătat poziția, băiețelul mare a și uitat conflictul...
mai ales că cel mic fusese între timp schimbat în pijamale și îl aștepta pătuțul.
acum, că am rămas singur și am și mâncat tot, înapoi la jucării ! 
epilog
morala: lucrurile nu sint niciodată ceea ce par a fi. pentru memoria colectivă, să se consemneze că povestea reală n-are nicio legătură cu cea prezentată aici.p.s. 1. continuarea o vedeti la pescarusu. 2. fotografii executate de dedi
ce frumos ai povestit!
RăspundețiȘtergereda, foarte frumos, eu nu mi-aminteam mare lucru.
RăspundețiȘtergerece sa zic...imi place tot! copiii, fabula, pozele...la mai multe.
RăspundețiȘtergerefaina poveste, chiar daca e ... doar poveste! sunt frumoase personajele! :)
RăspundețiȘtergereeu imi adic aminte clar de dansul lui Petru in masina si de un Vladut care isi numara vizual musafirii si n-avea chef sa doarma.dar si de cartea siminei:)))
RăspundețiȘtergere