am primit-o acum, de ziua mea. pentru ca aveam o idee despre ce-i vorba, am crezut ca va mai trece un timp pina o sa fiu in stare sa ma apropii de o asemenea poveste, in care pe deasupra mai e implicat si un baietel. ca orice mama care se respecta, sint sfarimata emotional cind vine vorba de sfirsitul vietii-lumii, copii sau animale in suferinta. imi amintesc ca desi nu aveam o iubire prea mare pt will smith, dimpotriva, m-a marcat profund I am legend si m-a bintuit citeva zile, fiind si primul film al post-apocalipsei pe care l-am vazut imediat dupa ce am nascut. dupa ce apare un copil in viata ta percepi dintr-o data fragilitatea lumii in care traiesti, iar orice teorie potrivit careia lumea s-ar autodistruge fara speranta, nu ti se mai pare fictiune.si acum cartea asta, de care m-am apucat cu o curiozitate care ma gidila pe degete. am devorat-o in ultimele 24 de ore, intre treburile casnice si indatoririle de mama. cele profesionale le-am aminat, nu m-am putut concentra asupra lor. nu stiu daca voi vedea filmul, daca are rost. am vizualizat mental fiecare cadru, intreg filmul mi s-a desfasurat in spatele ochilor. i-am auzit coloana sonora, i-am simtit mirosul. cartea e scrisa intr-un stil atit de vizual, cinematografic, incit e greu sa nu vezi totul. m-am tinut tare, insa la pag 210 cu greu mai vedem ceva. am numarat infrigurata foile, inca 5 si gata. mai greu a fost, pe parcursul zilei, sa las cartea din mina si sa ma ocup de petru. sa-l hranesc, sa-i tin companie. eram (sint) locuita de aceasta poveste si orice gest pe care il faceam mi se parea foarte incarcat de semnificatii.
n-am cartea, dar zici sa ma uit la film?
RăspundețiȘtergereE clar, se impune un drum pana la biblioteca. Tre sa verific daca o au... Daca nu, Amazon-ul e al nostru :-)))
RăspundețiȘtergereSi eu simt absolut la fel de cand am copii...
Later edit: am verificat pe net, o au la biblioteca! La biblioteca de langa mine in 5 exemplare, toate date. Am pus-o pe hold, asa ca in vreo 2 saptamani sper sa ajunga la mine in mana... Yay!!!
RăspundețiȘtergereTrebuie sa vezi si filmul neapărat, sa compari imaginatia ta cu a ragizorului.
RăspundețiȘtergereUita de "I am a legend", uita-te la "The Pursuit of Happyness" care e pe departe cel mai reusit film al lui Will Smith.
Stefan a facut la fel ca tine cu devoratul...a vazut si filmul imediat dupa lectura si a spus ca e foarte fidel cartii si foarte bine facut/jucat. Recunosc, pe mine nu m-a tinut sa vad mai mult de cateva cadre furate, m-as fi deprimat o luna...poate peste cativa ani, ma voi putea apropia de carte(emotional vorbind).
RăspundețiȘtergere@alina: am vazut aseara trailerul si atmosfera era aceeasi ca in carte, cel putin asa cum mi-am imaginat. da, iti recomand, chiar daca te sfisie, e un exercitiu bun de revenire cu picioarele pe pamint.
RăspundețiȘtergere@simona: 2 saptamini, cred ca mai devreme va veni la tine. totusi e-o carte de-o zi max. doua, oricit de ocupat ai fi, nu prea o poti lasa din mina. asta daca n-o ia toata familia la rind dupa-aia :)
@pescarusu: da, asa o sa fac. desi uneori nu prea vrei sa te dissturbe viziunea altuia. desi cum spuneam, atmosfera mi-era familiara din trailer.
am vazut si Pursuit imediat dupa, si apoi si Seven pounds. am prins asa, un fel de drag de will smith in roluri lacrimogene :)
@raluca: poate si mai devreme, ideea e ca desi cartea te incarca, dupa ce-o termini ai un sentiment... ceativ ?:)
eu am vazut filmul si am bocit cu sughituri juma de ora dupa. nu m-am simtit nici creativa nici impulsionata in niciun fel. tot ce am vazut eu au fost doua ore intunecate si lipsite de speranta si un final neverosimil. l-am pus pe mihai sa promita ca niciodata nu ne mai uitam la asa filme. instituim cenzura!
RăspundețiȘtergeresimina, sentimentul creativ de care vorbeam nu avea nicio legatura cu cel care te trimite sa scrii sau sa pictezi :) era un fel ironic de-a masca crunta deprimare, uneori tre sa suferi rau ca sa creezi. nu-ti imagina ca m-am inflacarat dupa, dimpotriva. insa am reflectat pina spre dimineata (fara folos) asupra vietii noastre si a lucrurilor cu adevarat importante.
RăspundețiȘtergeresimina sa stii ca si eu am incercat sa instaurez o oarecare cenzura..dar totul a devenit o lupta continua iar efectul secundar a fost ca acum sta noaptea si se uita la tot felul de filme misto pe care considera (gresit) ca mie nu mi-ar placea sa le vad...
RăspundețiȘtergeredna3,
RăspundețiȘtergerete-ai mai gandit ce facem in weekend?
@pescarusu, dna3 e la piata, reveniti cu un telefon dupa ora 13, va rog!
RăspundețiȘtergeresi noi avem o oarecare cenzura. nici eu n-am inima sa vad anumite filme, am refuzat sa mai vad Mirrors dupa momentul in care baietelul personajului a inceput sa vada si el chestii horror in oglinda din casa si am decretat stergerea filmului de pe hard. am zis ca nu-mi trebuie asa ceva, oricit de happy-end ar fi finalul. dar de exemplu n-am vrut sa vad 2012 pt ca am auzit din surse de incredere ca e prost, asa ca sotul s-a uitat singur.
RăspundețiȘtergere@pescarus si dna 3: ce faceti ma, va ascundeti la mine pe blog sa va dati intilnire ? asa ati ajuns ? urit, urit
RăspundețiȘtergererevin la film... eu am vazut si am citit la viata mea multe despre Holocaust. Si la un moment dat, m-am oprit (bine, recunosc ca am citit chiar azi la Degetica fabuloasa poveste a lui Miriam). Si nu am inteles de ce trebuie sa inventam un viitor apocaliptic ca sa ne testam umanitatea. Umanitatea e fost testata la Auschwitz, in Transnistria (vezi povestea lui Miriam), mai aproape de noi in Bosnia... si ma enerveaza nonsalanta cu care unii construiesc situatii ipotetice, ca si cum lucrurile astea nu s-ar fi intamplat niciodata. Oamenii nu se impart in buni si rai. Oamenii sunt si buni si rai. Mi -s aparut un film fortat care nu urmarea decat sa te ingrozeasca...
RăspundețiȘtergeredaca intra sotu aici sa nu ii ziceti ca am fost si eu, da?
am trecut si pe la ei, nu ma ascund!
RăspundețiȘtergeresi eu vreau carteaaa. sa mi-o cumpar? sa descarc filmul? oricum ma uit si eu pe furis, ca Dedi nu gusta lacrimogene de astea. ce-am ajuns sa facem, fetelor? citim pe ascuns, vedem filme la fel. e numai vina pescarusului!
RăspundețiȘtergeresa va uitati la "The Imaginarium of Doctor Parnassus " ca urmeaza si "Alice in Wonderland"
RăspundețiȘtergere@delia: iti dau eu cartea, daca mai ai rabdare pina ne vedem
RăspundețiȘtergere@simina: e adevarat ce spui. insa ideea cartii nu cred ca e numai testarea umanitatii, ci faptul ca la un moment dat se va sfirsi lumea si nu va mai fi nimic. cred ca romanul e mai profund decit filmul, are mai multe straturi. sint aceste monologuri interioare ale tatalui in relatie cu baiatul...si flashbackuri dintr-o lume care nu va mai fi niciodata-mai dramatice decit actiunea in sine cu care te obisnuiesti pina la urma.
iar despre nazisti, ce sa mai spun. am inceput sa citesc si eu la degetica dimineata, n-am terminat. cum spuneam si in alta parte, am vazut recent The Downfall iar imaginea magdei goebbels care isi ucide rind pe rind cei 6 copii cu cianura nu cred ca o voi uita prea curind-si asta chiar s-a intimplat.
as fi vrut sa comentez si eu ceva interesant sau sa spun ce am inteles din film. mi s-a parut foarte slab, mai ales ca e vorba despre un tata si fiul lui, intr-o calatorie initiatica. pur si simplu, nexploatat subiectul. nu prea mi-a dat de gandit. in schimb, vin si te-ntreb daca ai vazut ahile si testoasa (il are robert, sau nu il mai are). asta mi-a dat de gandit. cine e ahile si cine testoasa. dupa care am vazut brother si mi-am dorit instantaneu, pe la jumatatea filmului sa fiu si eu un frate mai mare pentru cineva ... poate pentru vladut. nu stiu daca merge ... ca sa fiu ontopic, nu mi-as manca familia sau prietenii si nici animalele, asa ca povestea s-ar termina probabil destul de repede pentru mine. un fel de sepuku prin infometare, violent si curat, sa se vada ca n-am nimic in burta. hai bogdana, vezi si unul de takeshi. te rog....
RăspundețiȘtergereda, mihai, o sa vad, filmele sint acolo, la locul lor, ma asteapta. cit despre canibalism, nu se stie niciodata... mai stii filmele alea cu alpinisti pierduti in munti. din cite am inteles din carte nici personajul nostru nu minca oameni.
RăspundețiȘtergerestiu, de aia eu nu am facut niciodata alpinism. cat despre canibalism, e doar o forma de superficialitate. de ce sa traiesti doua saptamani in plus, mancandu-ti prietenul? cu degradarea asta nu sunt eu de acord. cu lipsa de viziune. doua saptamani, doi ani, douazeci. takeshi stie asta, s-a vazut in ahile si testoasa. pana la urma ahile o prinde pe testoasa. dureaza mult, dar la fel de bine putea dura putin. tu l-ai manca pe robert? sau pisica? doar ca sa traiesti inca doua saptamani?
RăspundețiȘtergerenu, nu mi-as minca familia. canibalismul ma terifiaza, fie el de nevoie-supravietuire, boala, rit stravechi sau teribilism (?). si mai rau decit actul in sine ma ingrozeste sentimentul care-l declanseaza. cit de mare sa fie foamea si dorinta de-a trai, daca ti se intuneca mintea si uiti de orice moralitate sau orice logica de care vb si cu care sint de acord, potrivit careia 2 zile in plus nu inseamna nimic. dar oamenii sint in stare sa se transforme in niste animale, esti de acord cu asta.
RăspundețiȘtergere