e ceva acolo

azi-noapte am nascut inca o data, in vis. a fost o experienta sublima si simpla si intensa. nu stiu daca visul sau nasterea in sine, o senzatie atit de reala, o impresie atit de puternica, m-am gindit toata ziua la asta. era ca si cum as fi trait pe bune, ca si visele in care ma visez barbat. mi s-a intimplat nu o data sa ma visez barbat, era atit de cum ar trebui sa fie real, si faceam dragoste cu o femeie. de fapt nu a fost un vis, sint convinsa, ci o amintire din alta viata. azi-noapte se facea ca nasc acasa. desi petru nu era prezent nicaieri in vis, nu era vorba despre nasterea lui. era o a 2-a nastere, pentru ca faceam comparatia mereu cu prima, cu nasterea lui. nu mai stiu cine erau persoanele care ma asistau/ajutau, insa eram pe o masa, deloc tare, si era o lumina calda de la luminari, exact cum ar trebui sa fie. il expulzasem si nu ma durea nimic, simteam doar o mare fericire. apoi una dintre cele 2 persoane a sters ghemotocul si mi l-a pus pe piept. in secventa urmatoare o alaptam deja (era fata) si constatam ce usor imi vine sa fac asta, avind deja experienta de la primul copil. sentimentul de siguranta si incredere in actiunile mele, pe care-l aveam in vis, nu se compara cu nimic din ceea ce am experimentat in viata reala, dupa nastere. nu stiu daca mamele simt intocmai asta, la al doilea copil, dar visul era foarte incurajator.
sint multe influente externe care m-ar fi putut conduce spre visul asta. se apropie aniversarea de 3 ani a lui petru si incep sa rememorez pasii facuti atunci. s-a discutat recent la o petrecere despre "necesitatea" fratilor (ca de obicei, persoane cu un singur copil-mare te sfatuiesc mereu sa mai faci unul ca "trebuie", chiar daca tu esti departe de-a simti nevoia asta). incepe sa apara in jurul meu un nou val de bebelusi. mi s-a deschis Brazelton in mina la capitolul "distanta intre copii" (virsta "potrivita" intre frati). poate natura incepe sa stringa latul in jurul meu, nu stiu.
ideea e ca ma agaseaza, am mai spus-o, si nu stiu cum sa fac sa evit discutiile insipide, mai ales la serviciu intre 2 lifturi, despre "trebuie sa mai faci un copil". daca spun "nu acum, mai tirziu" aud "dar ce sa mai astepti, acum cit esti tinara". orice as spune, societatea nu e multumita. nu pot sa ma uit cu drag la un bebelus ca mi se spune "mai fa si tu unul". nu pot sa felicit in public o mama pentru 2 sau 3 copii, ca trebuie sa aud si-un "nu-i urmezi exemplul?". daca e sa facem, o sa facem, pina una alta e o chestiune intima, rabdare (din fericire semicunoscutii care se baga in seama nu citesc pe-aici)! mai ales ca am si-un nume de fata secret, pe care sper sa am ocazia sa-l folosesc (daca ii va placea nurorii! lol:). deocamdata imi consum experientele in vis si e foarte bine.