când auzeam, înainte să am copil, adulți povestind de fetișurile lor din copilarie - jucării de pluș, păturele sau eu mai știu ce, puneam eticheta ignoranței ”lipsă de afecțiune”. eu nu-mi amintesc să fi avut ceva de genul asta și cred că mă simțeam foarte stabilă emoțional și într-un fel superioară, în discuție. când soțul îmi povestea de pledulețul lui cu chitărușă, cu care adormea, mă gândeam cu oarecare compasiune la copilăria lui. și uite cum, fără să fie privat de vreo tandrețe, copilul nostru, de pe la 7-8 luni, îi moștenește ”plăcerea”. petru are un obiect-fetiș, fără de care nu poate sa adoarmă, indiferent de loc și anotimp: o păturica din fleece, cu un colțișor mai gros, pe care îl caută până dă de el, și-l ține strâns în mânuță la culcare. ”pătu-pita” (primul cuvânt lung pe care l-a învățat) și ”cococ” au devenit în timp ”paturica” și ”cosiciorul mare”. interesant este că n-a cerut păturica și la gradiniță, adică nici prin cap nu i-a trecut că ar putea veni cu păturica de acasă, și își face somnul de prânz fără ea. acasă însă nu vrea să coboare din pat fără păturică, îi e greu să se despartă de ea dimineața și uneori o mai poartă o vreme în brațe, chiar și după micul dejun. ne e greu s-o spălăm, facem eforturi să o uscăm rapid, copilul crește și ea va rămâne mică, deci multe motive să ne agităm să mai achiziționăm o copie identică, eventual mai mare. nu știu cât il va ține afecțiunea asta pentru păturică, însă nu am de gând să intervin în vreun fel. nu mi se pare ceva nociv, și din ce-am citit, nici celor mai ”puericulți” decât mine.
Nici mie nu mi se pare nimic nociv. Ba dimpotriva, puteti sa va bucurati ca e vorba de o paturica si nu alt obiect mai greu de rezolvat. Spun asta cu Robbie in minte. Cand s-a nascut baietelul nasilor lui Robbie, el avea un an si putin. Am fost la spital sa-l vizitam, dar pe Robbie nu l-au lasat sa intre la nou-nascut, am intrat doar eu si el a ramas in camera de asteptare cu maica-mea. Timp in care s-a pus pe urlat de ti se sfasia inima, dupa mine. Mama saraca n-a stiut ce sa faca, nimic nu mergea. Pana a venit o asistenta si l-a luat cu vorba buna si i-a dat un ursulet sa-i treaca de necaz. Ei bine, fast forward. Robbie are acuma 3 ani, si doarme cu acelasi ursulet in pat, si il cara peste tot dupa el. Nu vrei sa stii cat de jerpelit e si cat l-am spalat si cusut deja. Si mi-e groaza ca intr-o buna zi o sa se faca bucati si eu nu mai am de unde sa fac rost de alt "Ziggy" la fel... nici nu ma gandesc ce tragedie va fi...
RăspundețiȘtergeree asa dulce povestea cu paturica!
RăspundețiȘtergereva pup tare!
E mai mult decat ok fetisul lui Petru! Noi n-avem asa ceva....Are inca de la nastere din spital un ursulet de carpa dar nu-i simte lipsa daca nu-i....
RăspundețiȘtergerece frumos! este foarte normal pentru varsta lui, in psihologie se numeste 'transitional object' - http://en.wikipedia.org/wiki/Transitional_object. in nici un caz nu inseamna instabilitate emotionala sau lipsa de afectivitate.
RăspundețiȘtergeremihaela
@simo: dragut gest al asistentei, la noi n-ai sa vezi ursuleti la liber in spital...chiar eram curioasa daca si robbie are ceva asemanator, ca fiind "partenerul" de virsta a lui petru ;) ar trebui sa mergi inapoi pe firul lui ziggy, sa vezi de unde a provenit, pina nu e prea tirziu :) scria -destul de idealist- intr-o carte, ca daca copilul are un obiect preferat, sa ai grija sa achizitionezi 2, pentru a evita situatii de genul asta-intretinere, deteriorare. greu de infaptuit, avind in vedere ca nu stii daca e un obiect preferat de durata. cum ar fi sa-i iei dubluri pt fiecare lucru caruia ii acorda atentie un pic mai multa vreme ?!:)
RăspundețiȘtergere@all the girls: :) merci
Din pacate am incercat deja dar fara rezultat. Ziggy al nostru provine clar din spital pentru ca are pe el o bluza cu gluga pe care scrie numele spitalului, dar mai mult de atat nu am putut afla. Se pare ca a fost creat in editie limitata cu ocazia vreunui eveniment pe care l-a sarbatorit spitalul (pe o labuta a lui scrie Patient Safety), si se pare ca respectiva asistenta i-a donat copilului jucaria primita chiar de ea. Nimeni nu mai are idee de unde as putea face rost de un duplicat. Asa ca am inceput de o vreme sa-l familiarizez usor si cu alte animalutze, in speranta ca daca Ziggy isi da obstescul sfarsit, sa se consoleze cu vreun prieten plusat de-al lui... Om vedea cum devine problema. Daca esti curioasa cum arata bietul zmotocit, uite: http://picasaweb.google.com/familiagaina/DiverseFebruarie#5446510683191235106, si mie mi-e tare drag de el, sincer.
RăspundețiȘtergereSi apropo, Ziggy e prieten si cu personalul gradinitei, Robbie nu se desparte de el aproape niciunde, ii da mancare, il spala pe dinti si isi varsa frustrarile pe el cand il cert (il cearta si el la randul lui) - de multe ori imi dau seama in ce dispozitie e dupa cum vorbeste cu Ziggy... :-))))
RăspundețiȘtergereAsta se cheama obiect tranzitional si foarte multi copii il au. Se spune ca e chiar indicat ca obiectul cu pricina sa nu fie spalat (cand "dragostea" lui pentru acel obiect se intinde peste luni si ani mai trebuie si spalat)ca sa-ti poata pastra textura si mai ales mirosul pe care la spalat le distrugi. Dar daca tu il speli si el revine la el fara sa protesteze e ok. De obicei obiectele tranzitionale "refac" sau "mentin" legatura cu mama, atunci cand ea nu e prezenta. Foarte bine ca nu il desparti de paturica lui, intr-o zi, cand va mai creste, o va abandona singur, probabil in schimbul a altceva. Rayan are ca obiect tranzitional pe tigrisorul din Winnie the Pooh pe care insa de cele mai multe ori il cara si la gradi dupa el.
RăspundețiȘtergere@simona: simpatici foc fratiorii cu ursuletii lor :) nasoala situatie. vorba andreei, ia nu-l mai spala, sa-i prelungesti viata :) si cind te gindesti ca trebuie sa mai fie pe undeva, nebagate in seama, clone de-ale lui ziggy! pe e-bay ai incercat? ceva forumuri locale? zic si eu, sint convinsa ca ai facut totul:))
RăspundețiȘtergere@andreea: cred ca mai degraba eu sint innebunita dupa mirosul paturicii-e atit de petru!:)o spal doar cind devine neagra. merci de mesaj, stiu ca esti in "vacanta", ma rog, chiar nu te invidiez :(
:) baietelul nasei lui david face in septembrie cinci ani, si inca e lipit de un patratel mic si jerpelit, d ecare nu se desparte niciodata. chiar si dimineata este cu el in mana si il suge cu pofta. Recunosc ca atunci cand l-am vazut prima oara am fost un pic socata, dar ulterior m-am obisnuit cu el si patratelul :)
RăspundețiȘtergere:))
RăspundețiȘtergereauzi simona, se poate sa ramina si-un patratel:)