de luni, de toamna

saptamina asta de vreme urita m-a trezit ca un dus direct in fata. asa ca m-am dus si am mai dormit un pic, atit eu cit si copilul. jur ca m-am trezit mult mai bine a doua oara, ceea ce va recomand.

discutii libere (1)

cu petru dimineata, la micul dejun, ne uitam pe cartea de la "monsters inc". nu se (mai) sperie cind aude de monstri, ori sint cu buline, ori cu ochi verzi, in orice caz, sint "amusanţi" şi "buzoşi"(pufoşi). apoi ne uitam pe o carte cu povesti ilustrate. intr-o imagine e lupul, rezemat de un copac si doarme cu burta in sus, pe pagina cealalata e capra cu un ied.
-mami, ce are capra in mina ?
-o foarfeca. sa taie sacul sa elibereze iezii, stii povestea (partea cu taiatul burtii a fost cenzurata).
-unde este sacul? nu-l vad.
-e acolo, ascuns sub lup, doarme pe el.
-uite sacul, zice, aratind-mi burta lupului care se revarsa pe sub bluza.
si tot el:
-lupul este desenat, nu exista. eu sint baietel, sint real.

mai tirziu, cu petru in drum spre gradinita, vorbim vrute si nevrute in masina. la un moment dat, ma intreaba:
-ce chezi (crezi) ?
-ce sa cred mami ? despre ce ?
-despre mine.
-pai... cred ca esti un baietel destept.
el ride, un pic mindru. il intreb si eu:
-dar tu ce crezi despre mine ?
-ca esti un baietel cuminte.
-despre mine sau despre tine ?
-despre tine.
-pai eu sint baietel ?
-nu mami, esti fata. am glumit.

:: sint curioasa ce texte aveam eu la 2 ani jumate' ::

inca o recomandare dansanta

intre 8-18 oct la bucuresti
mai multe detalii, cit si programul, aici

vremea marilor adevaruri

cei care au raspuns sondajului intitulat sugestiv "care-i treaba cu ce vrei sa faci in viata ?" sint de parere ca nu e asa de rau sa ai pasiuni profesionale trecatoare, si chiar daca nu-ti gasesti obiectul dorintei in tinerete nu trebuie sa disperi, in ciuda frustrarilor care rezulta din irosirea timpului fara scop precis. ma bucur ca cei care ma viziteaza sint persoane optimiste, deschise la minte si netematoare de alterarea in timp atit a trupului cit si a spiritului. drept pentru care revin cu un nou sondaj.

cum devin pipi si caca prietenii omului

orice lucru bun, desi bun, prezinta si niste dezavantaje. bineinteles, punind in balanta bunul cu dezavantajele lui, bunul atirna mai greu, ca de aia e bun. e bine si frumos si trebuie sa-ti dezobisnuiesti copilul de scutec, sa faca si el la olita, apoi la toaleta, ca oamenii mari. insa etapa olita implica niste treburi mai... lipicioase, mai dificil de curatat, mai greu sau mai usor de rasturnat, depinde din punctul cui de vedere privesti. ofera si acea proximitate cu propriile produse, de care copilul poate profita pina la interactiune. insa etapa olita e buna, pentru ca il ajuta pe copil sa vizualizeze indeaproape ceea ce face, sa inceapa sa inteleaga cum ii functioneaza corpul, chiar daca (cazul nostru) se ridica de 10 ori in timp ce face caca sa-l vada si sa constate daca a facut destul. sintem foarte incintati, ca parinti, cind copilul progreseaza in ritmul lui, cind isi formeaza reflexele fara dresaj si fara teama, si e pe cale sa treaca la urmatorul nivel. mici istorisiri ale acestei tranzitii :
"vreau sa duc eu olita (plina)"
"vreau sa o spal eu"
"uite, pipi /caca!" si (cu voce subtiata) "buna, pipi !" (cu voce ingrosata si scremuta) "buna, caca!"
"putin pipi pe jos, eu am facut. nicio p(r)oblema, mami"
"pipi si caca sint prietenii mei ?"

room with a view

asta-i ora la care apar liliecii. stoluri. ati vazut vreodata cum vibreaza un stol de lilieci ?
e un sentiment coplesitor sa asisti la schimbarea cerului. clipa de clipa, culorile se transforma, norii deseneaza guri de capcauni, aripi de inorogi, valatuci de vata de zahar, dune de nisip, iar tu te simti mic, mic, mic si neinsemnat. si in maretia timpului cu t mare, uiti ca vei plati 30 de ani sa beneficiezi de privelistea asta la fereastra.

ce lucruri noi, dom'le ?

am o leapsa de la delieea, potrivit careia tre sa vin cu premierele saptaminii care s-a incheiat, lucruri noi sau pe care nu le-am facut de foarte mult timp. dar ce noutati sa mai scriu dupa ce am citit noutatile altora si mi-am sifonat hainele de ris, hm ? ia sa ma gindesc, de duminica trecuta pina duminica asta adica:

am lucrat duminica trecuta, ceea ce nu s-a intimplat de mult duminica, atit eu cit si sotul, el tura 1 iar eu tura 2. am schimbat tura linga patutul copilului care se chinuia sa adoarma de prinz. de la premiera, la obicei, pentru ca duminica asta facem la fel. inainte sa plec la serviciu, am facut o ciorba de perisoare. nu a fost o premiera, insa nu am mai plecat de muuuult la serviciu cu mirosul de zarzavaturi de ciorba impregnat in miini.

in aceeasi zi am fost la niste piese de dans contemporan (in avanpremiera) si am vazut chiar si un spect al baletului din monte carlo in bukale (care nu m-a impresionat), insotita de -in premiera- o distinsa prietena.

fiind in cursul operatiunii "olita", s-a intimplat sapt trecuta sa incep sa-mi duc copilul la gradi direct in chilotei, fara pampers.

tot intr-una din zilele sapt trecute sotu' s-a suparat pe mine ca ma uit noaptea la filme, in loc sa dorm si dimineata sa fiu fresh, nu varza. am avut sentimentul intoarcerii in timp cind inchideam noaptea veioza, la ora la care stiam ca se duce taica-miu la baie, si apoi o reaprindeam si o tineam asa pina in zori (pierdeam noptile citind pe vremea aia).

pe la mijlocul saptaminii am discutat cu un prieten-colaborator despre implicarea mea intr-un very challenging project in premiera, pt la anul.

am avut o intilnire foarte placuta vineri seara, la o terasa la care nu am mai fost de pe vremea cind avea alt nume si am intilnit/cunoscut niste persoane dragi, unde petru a invatat sa-si vire baloane umflate sub tricou, ceea ce vrea sa faca si acum (cine a fost oamenu' fara minte sa-l invete asta ?!).

or mai fi si altele, insa s-au adunat destule, desi as fi zis ca nu am nimic! leapsa merge la alex si raluca, sa le vedem premierele.

daca privim asa, toamna e destul de prietenoasa

ca de obicei, la noi, la tara.

oamenu' si soraei

in vremea aceasta, copilul turuie. cite si mai cite, e un receptor foarte atent si dornic sa invete expresii noi si insolite. de exemplu, duminica dimineata a repetat de multe ori, in timp ce topaia pe pat "si eu vreau sa fac secs!"(evident, a prins o discutie intre doi adulti, in care se strecurase inofensiv expresia in cauza, nicidecum insotita de verbul "a vrea"). rizind in barbie, am incercat sa-l conving ca "si eu vreau sa fac sport" e corect, insa el nu, a tinut-o cu "secs, eu vreau secs". speram ca a uitat deocamdata.
in masina, ca toti copiii curiosi la virsta asta, asculta tot ce se spune la radio, tot ce se cinta, si mai vrea si explicatii : "de ce a spus oamenu' ala vinatoare ?","zombi, de ce spune fata aia zombi? ce inseamna zombi?".
progresele in privinta limbajului sint uimitoare, de la luna la luna, desi inca stilceste multe cuvinte, "r" nu spune, inlocuindu-l dupa caz cu diverse litere, inverseaza litere in cadrul aceluiasi cuvint ("guion" in loc de gunoi), are pronuntii aparte pt diverse cuvinte ("ipotoi" in loc de elicopter, "thathos" in loc de excavator, "ivis" in loc de nisip etc), e un pic sisit si vorbeste cu limba intre dinti (th,ts), crede despre anumite cuvinte ca sint subst proprii ("soraei"), dar intr-adevar amuzanta e topica "merge unde ipotoiu mare acum ?".
lui isi spune "podo" in continuare, desi stie sa zica si (mai aproape de) petru.

cum asta e un post promemoria mea, se cere si o continuare:

copilul mai are in vocabular si neologisme sau alte expresii nepotrivite virstei, dar e foarte amusant cind le rosteste, mai ales ca le foloseste corect: deci amusant, oribil, imenss, vai (de) mine, e mi(s)to, ce tare, aoleu...

mica observatie pe marginea unei schimbari de paradigma

ii dau dreptate unei prietene care spune, referindu-se la generatia celor care au acum 20-24 de ani, ca "tinerii astia s-au nascut obositi", orice mic efort li se pare o piatra de moara iar orice indatorire a virstei, o mare favoare. intr-adevar, multi dintre noi faceam mai multe la virsta lor, si fara sa ne plingem atit. probabil ca am fost ultima generatie de dupa revolutie care a prins tranzitia aceea lunga, in care s-a cam batut pasul pe loc. modalitatile noastre de distractie nu difereau mult de ale celor care au trait adolescenta in comunism. dar nu despre cum se distreaza tinerii in ziua de azi vreau sa scriu, pt ca e firesc sa fie o evolutie sau involutie, in orice caz, o continuitate, si nici n-as vrea sa incep sa dau exemple din viata mea, e enervat si pentru mine sa spun unui pusti "ce stii tu, ziua mergeam la fac. si noaptea lucram la aeroport". ma simt dintr-odata batrina si neintelegatoare. insa intilnesc tot mai multi tineri, in mijlocul adolescentei sau imediat dupa, total debusolati, fara chef si energie, aceeasi privire absenta cind vine vorba "unde vrei sa mergi la facultate", aceeasi lipsa de pasiuni. fara sa sune pompos, o lipsa a obiectului dorintei. fara sa sune sexist, la baieti am vazut ca e mai grav decit la fete. cum sa-i trezim pe copiii astia, sa le deschidem ochii ca trece viata pe linga ei in momentele cele mai frumoase, fara sa te dai pe tine drept exemplu, chiar si negativ ? dar oare are vreun sens ?